Eșecul politicii României în relația cu Moldova: asistență da, reforme ba

Chișinăul a beneficiat de un sprijin necondiționat din partea României, indiferent de derapajele guvernelor de peste Prut. Fie că vorbim de asistență financiară, medierea relației dintre Bruxelles și Chișinău sau sprijinul cvasitotal în susținerea oricăror povești pe care Republica Moldova le-a vândut partenerilor externi, Bucureștiul a fost mereu aproape. Eșecul politicii României în relația cu Moldova e tot mai greu de ascuns atât la București, cât și la Chișinău. Și în special la Bruxelles.

Republica Moldova se pregătește de alegeri pe 24 Februarie, cu un guvern dominat de un partid care se bucură de un nivel de încredere mai mult decât modest și aflat sub un tir de critici dinspre Bruxelles, un Partid Socialist alergic la vectorul European al țării și o opoziție pro europeană complet ignorată de puterea de la București.

Încrederea Uniunii Europene în guvernul de la Chișinău a ajuns la un minim istoric, ultimele rezoluții ale Parlamentului European descriind un stat capturat și fiind pline de sintagme precum “deteriorarea standardelor democratice”, “concentrarea puterii politice și economice în mâinile unui grup restrâns de persoane”, “corupția sistemică” sau “lipsa de independență a sistemului judiciar”.

În ultimii ani, Chișinăul a preferat să ignore multe dintre recomandările și cerințele de reformă ale UE, iar nota de plată a venit (târziu, dar a venit), tăind aripile unui guvern interesat doar de banii europeni, nu și de reformarea țării. Asistența macrofinanciară în valoare de 100 milioane Euro a fost blocată, ultima tranșă din pachetul pentru reformarea justiției (28 milioane Euro) a fost anulată, iar Comisia Europeană anunța la sfârșitul lui 2018 tăierea a încă 20 milioane Euro din fondurile europene alocate, atât pentru 2017, cât și 2018, din cauza degradării situației de la Chișinău.

Nu același lucru se poate spune despre relația Chișinău-București, una puternic cultivată atât de Partidul Democrat din Moldova, cât și de Partidul Social Democrat din România.

Sprijinul Bucureștiului pentru guvernul de la Chișinău a fost unul necondiționat în ultimii ani. Fie că vorbim de asistență financiară, medierea relației Chișinău-Bruxelles (PSD și ALDE rămân ultimii aliați în Parlamentul European ai guvernului de la Chișinău) sau lipsa de reacție în cazul derapajelor majore ale puterii de peste Prut (schimbarea sistemului electoral, capturarea instituțiilor din Justiție, anularea alegerilor locale parțiale pentru primăria Chișinău din 2018 și descurajarea votului în Diaspora).

Bruxelles a condiționat continuarea dialogului de organizarea corectă a alegerilor din 24 februarie. Dinspre București domnește o liniște deplină, fiind martori unui adevărat transfer de „expertiză” de la Chișinău: membri importanți ai social democraților propun suspendarea „pe 24 ore” a președintelui Klaus Iohannis, pe model Igor Dodon, numirile clientelare la conducerea unor instituții cheie continuă (e.g Curtea de Conturi), iar controlul sistemului judiciar pe model moldovenesc este un deziderat al actualei puteri de la București.

Asistență financiară da, reforme nu.

Asistența financiară românească a venit într-un moment dificil pentru guvernul de la Chișinău. Confruntată cu ample proteste de stradă, controversata numire la miezul nopții a Guvernului Filip în ianuarie 2016 primea și o lovitură din partea UE, dar și a Fondului Monetar Internațional, prin înghețarea finanțării. România s-a raliat inițial deciziei Uniunii, iar acordul de finanțare în valoare de 150 milioane Euro negociat de Guvernul Ponta nu a fost promulgat de Președintele Klaus Iohannis, fiind retrimis Parlamentului. Mai mult, nou instalatul Guvern Cioloș la București promitea condiționarea asistenței de un amplu program de reforme la Chișinău. A fost prima și ultima oară când la București s-a discutat despre „asistență contra condiționalități”.

Din păcate, totul a rămas la stadiul de discuții, deși premierul de atunci Cioloș îi trimitea o scrisoare omologului său de la Chișinău cu un set foarte dur de condiții pentru continuarea programului de asistență. Însă cu un Parlament dominat de Liviu Dragnea – liderul social democrat care îi cerea deblocarea finanțării – inevitabilul s-a produs.

În august 2016, România elibera prima tranșă a împrumutului către Republica Moldova, în valoare de 60 milioane Euro, împrumut ce urma să fie accesat integral până în 2017. „Reevaluarea” guvernului de la Chișinău s-a făcut în numele menținerii unei așa zise stabilități „pro-europene” la Chișinău, idee ce guvernează încă relația dintre cele două capitale. De cealaltă parte, Uniunea Europeană nu a deblocat nici până astăzi asistența macrofinanciară, impunând la rândul ei ample condiționalități de reformă, neîncrezătoare în promisiunile Chișinăului. Ce s-a ales însă de condiționalitățile pe care guvernul României a promis să le impună?

Chișinăul nu s-a obosit nici măcar să le mimeze. Iar lista de atunci a fost extrem de lungă: analiza vulnerabilităților sistemului bancar și transparentizarea sa, auditarea băncilor importante, aducerea la zi a cadrului legislativ anticorupție, evaluarea instituțiilor anticorupție, consultarea și conlucrarea strânsă cu reprezentanții societătii civile din Republica Moldova. Dinspre București nu a existat nici măcar o minimă monitorizare a cerințelor de reformă, totul rămânând la stadiul unei scrisori pierdute.

Atât de bine au fost „implementate” condiționalitățile cerute de România privind reformarea sistemului judiciar din Moldova încât Uniunea Europeană bloca în Octombrie 2017 ultima tranșă din pachetul pentru reforma justiției. Comunicatul oficial al Uniunii nota „lipsa de voință pentru reformarea sistemului judiciar”. „Asistență pentru reformă”, ceea ce România promite în Republica Moldova, nu s-a întâmplat niciodată.

Mai mult, România finanțează substanțial Moldova și printr-o linie separată de politici publice, și anume asistența oficială pentru dezvoltare (AOD). Moldova este principală țara beneficiară AOD a României, beneficiind de 62.2 % din totalul sumei pe acest capitol în 2017 (889.7 milioane RON), respectiv 86% din bugetul pe 2016 (1,093 miliarde RON). O parte din aceste finanțări au mers și către suportul acordat întăririi sistemului judiciar în Moldova prin sesiuni de formare profesională în anticorupție și integritate sau cooperare judiciară.

Reforma judiciară rămâne însă călcâiul lui Ahile în Republica Moldova, Uniunea Europeană denunțând lipsa de independență a acestuia. Sistemul judiciar din Republica Moldova a rămas unul dependent de puterea politică și nereformat, deși asistența României ar fi trebuit să înceapă exact cu întărirea instituțiilor din justiție și consolidarea luptei anti corupție. Sloganul „DNA, treceți Prutul” nu s-a conturat niciodată.

Concluzia este una amară: asistența a fost, dar reformele de (aproape) orice fel ba.

Medierea relației Bruxelles-Chișinău

Bucureștiul s-a erijat în ultimii ani într-un suporter fanatic al guvernului de la Chișinău în relația sa cu Bruxelles, asta deși Uniunea Europeană a criticat dur în ultimii ani derapajele Republicii Moldova de la vectorul european. Parlamentarii europeni ai coaliției de guvernare de la București au făcut scut în jurul Moldovei, denunțând orice critică la adresa acesteia.

Două rezoluții ale Parlamentului European, din iulie și noiembrie 2018, au fost puternic contestate de aceștia, votând inclusiv împotriva propriei familii politice și denunțând o ingerință în afacerile interne ale Moldovei sau “propaganda” opoziției. Suportul pe filiera românească a atins însă un apogeu la sfârșitul lui 2018: cu suportul Ungariei, altă țară cu tendințe autoritare, România se opunea la Bruxelles unui document critic la adresa Moldovei ce urma să fie discutat în Consiliul de Afaceri Externe.

Comisarul European pentru Extindere, Johannes Hahn, declara în noiembrie 2018, cu privire la reformele din Moldova, că „Uniunea Europeană trebuie să reacționeze când standardele sale nu doar că nu sunt respectate, dar pare că lucrurile merg înapoi”. Bucureștiul n-a avut nicio reacție.

Vizitele mici și dese, cheia marilor succese

Partidul Social Democrat s-a aflat în plin desant la Chișinău ori de câte ori a fost nevoie în ultimii ani (fostul prim-ministru Mihai Tudose s-a aflat la Chișinău în vizită oficială în iulie 2017, apărând sistemul de vot mixt și acuzând „distorsionarea realității de cei neprieteni”, Viorica Dăncilă în februarie 2018, când n-a mai vizitat o grădiniță reabilitată cu fondurile românești căci personalul se afla în grevă din cauza salariilor prea mici, Gabriela Firea în martie 2018, susținând-o pe Silvia Radu, candidatul „independent” al PDM-ului). Despre anularea cu cântec a alegerilor de la Chișinău nu s-a auzit aproape nimic la București, diplomația românească rezumându-se la câteva mesaje minore.

Pariul greșit al Bucureștiului

Suportul pe care România l-a oferit Moldovei în ultimii ani a fost important. În numele unei „stabilități” la Chișinău, România a închis ochii la derapajele puterii de peste Prut, iar relația între cele două partide majore, Partidul Social Democrat din România, respectiv Partidul Democrat din Moldova, s-a cimentat vizibil. Mai mult, liderii opoziției din Moldova (blocul ACUM), Maia Sandu și Andrei Năstase, au acuzat deseori că sunt țintele portalurilor media finanțate de București prin intermediul Ministerului Românilor de Pretutindeni. Haosul prin care Bucureștiul finanțează diverse portaluri media a fost subliniat în 2018 de publicația Recorder, România ajungând să finanțeze inclusiv propagandă rusească prin site-uri afiliate Sputnik.

Citește intreg articolul și comenteaza pe Contributors.ro