“Efectul Nataşa” şi isterizarea cu agendă în Republica Moldova
Dacă întrebi lumea la Chişinău zilele astea “tu ai ştiut, sau n-ai ştiut?” nimeni nu va avea dubii la ce te referi şi-ţi va răspunde imediat. Fireşte, e vorba cazul jurnalistei-vedetă Natalia Morari, lider de piaţă pe comentariu politic şi fondatoare de televiziune opoziţionistă şi pro-europeană, care a şocat ţara recunoscând că are un copil cu cel mai mare racket pe care l-a dat Moldova: Veaceslav Platon, oligarh miliardar şi dublu cetăţean moldo-rus; dacă o fi şi român sub altă identitate, cum e obiceiul locului, nu ştim. El e implicat până peste cap în devalizarea resurselor publice, laundromatul de bani ruseşti şi în general cam tot ce s-a petrecut obscur peste Prut în ultimul deceniu şi ceva. E anchetat şi a fugit la Londra.
E greu să explici cuiva din Bucureşti impactul în târg al acestei auto-dezvăluiri; detonarea lui Turcescu ridicată la pătrat nu e nici pe-aproape. Dacă Codruţa Kovesi încă în funcţie ar fi recunoscut un copil cu fugarul Sebi Ghiţă tot nu s-ar fi convulsiona societatea la fel de mult (scuze, doamnă Kovesi, n-am găsit comparaţie mai bună; chiar şi aşa e cam moale faţă de original). Politica, mass-media şi societatea civilă din Moldova au fost literalmente aruncate în aer, nimeni nu mai ştie ce să creadă şi va dura o vreme până se aşează praful ridicat până în grindă. Luna trecută, când se instala noul cabinet al preşedintei Maia Sandu, preziceam vreo jumătate de an de relativă linişte până să înceapă disensiunile, polemicile şi mini-crizele în interiorul “taberei binelui”, generate de dificultăţi obiective şi deciziile grele pe care noii guvernanţi le au de luat. Iată că tărăboiul s-a stârnit mai repede, dintr-o direcţie neaşteptată.
Opţiunile de viaţă intimă ale Nataşei Morari nu le pot eu comenta, deşi tocmai ele fac deliciul tabloidelor, ca un scenariul de film de categorie B, cu tot cu bănuita implicare a serviciilor secrete, lucrând oficial sau peste program pentru comanditari privaţi, conform bogatei lor istorii de filmări de alcov pentru şantaj. Aici se vede buna şcoală rusă. Însă implicaţiile scandalului pentru soarta presei moldoveneşti oneste, şi aşa fragilă, şi a curentului de opinie pro-occidental sunt dramatice. Există câteva niveluri de analiză.
În primul rând e clară dezamăgirea şi deruta celor care au fost activi pe baricada pro-Vest în ultimii ani; ei se simt cumva trădaţi. Televiziunea TV8 fondată de Natalia Morari a fost un fanion în lupta anti-oligarhi şi una din puţinele oaze de libertate de exprimare în vremurile grele când piaţa media era dominată de trusturile mogulilor Plahotniuc şi Dodon, în diverse combinaţii şi asocieri între ele, iar ambele cu fabrica de fake news de la Kremlin. A fost susţinută moral de parteneri externi şi cu granturi de către UE, atrăgând în jurul ei jurnalişti de bună credinţă care nu sunt cu nimic de vină pentru scandalul de azi. Unii îşi descoperă dubii reprimate de-a lungul vremii sau acuză colegii că au ştiut ceva despre Nataşa şi n-au spus. Alţii îi scotocesc cariera fulminantă şi cumva implauzibilă: ca studentă de 20 şi ceva de anişori, la Moscova, deja se învârtea în stratosfera societăţii cool, fiind prietenă cu Boris Nemţov şi fiică-sa, ori cu Alexei Navalnîi; apoi, revenită în Moldova, s-a înfipt drept în fruntea protestelor de stradă, kommentariatului politic şi a high life. Aşa ceva e fără precedent iar lumea suspectează îndreptăţit aranjamente obscure, jocuri de oglinzi sau, cu un frumos termen local, vreo maskirovkă.
Treaba e complicată de faptul că Nataşa nu-i vreo hologramă umană plantată pe ecran ca să facă frumos din buziţe şi ochişori, cum se mai întâmplă, ci realmente o femeie cu inteligenţă, aplomb şi valenţe de lider, care a pus o televiziune pe picioare. Dincolo de suspiciunile justificate, n-ai cum să nu vezi şi ceva jubilaţie veninoasă a bărbaţilor autohtoni împiedicaţi, dar cârcotaşi şi pasiv-agresivi, contra femeilor care construiesc instituţii; abia aşteaptă să încingă hora de bucurie când mai cade câte una în noroi, alături de ei. Dacă Nataşa se va dovedi până la urmă o Mata Hari de Chişinău, cu joc dublu, ei nu vor rata să folosescă episodul şi pentru alte asasinate în efigie şi calomnii prin asociere, vizată în primul rând fiind ştiţi-voi-cine!
Cel mai grav e însă trollingul cu agendă politică, ce se serveşte de jocul social suspect al Nataliei Morari şi conflictul de interese în care ea s-a pus când a făcut interviuri TV controversate, în prime-time, cu tatăl secret al copilului său, că să mânjească şi să relativizeze totul. Ce dovadă mai bună pentru asta decât faptul că una din sursele dezvăluirilor pe bandă care tot curg e nimeni altul decât Cristian Rizea, fost deputat (PSD), condamnat la el acasă pentru corupţie, om cu profil tipic de escroc şi intermediar de afaceri cu zona obscură a serviciilor secrete? Fugit la Chişinău de justiţia română, el s-a pus la dispoziţia fostului preşedinte Igor Dodon, care i-a acordat pe repede-înainte cetăţenia moldovenească, ceea ce îi permite azi să tragă de timp şi să întârzie extrădarea.
Acest personaj dubios a ajuns brusc în prim-planul vieţii publice din Moldova, profitând de confuzia creată ca să arunce mai departe acuzaţii nefondate la adresa altor jurnalişti cunoscuţi, cum ar fi Mariana Raţă, şi să construiască scenarii trăznite care implică oameni din justiţie. Poate o face din capul lui, ca să fie în centrul atenţiei şi să pară mai important decât este, deci să poată negocia ceva. Insă mai probabil e că întoarce serviciul protectorului său Dodon, în calitate de trombon diversionist alimentat de cine trebuie, exact în momentul când se strâng dovezi şi stă să înceapă o anchetă contra fostului preşedinte pentru corupţie şi devalizarea resurselor publice pe vremea când era ministru. Orice metodă e bună pentru a crea emoţie, zgomot şi a muta atenţia în altă parte, mai ales când ai atâta materie primă tabloidă.
Din orgia de trolling cu agendă nu puteau lipsi cele două extreme care-şi dau mâna tacit, ca de obicei, pentru a terfeli şi reduce la tăcere presa onestă şi civismul pro-UE, asociate vrând-nevrând cu figura Nataşei Morari: tabăra Sputnik şi cea legionaroidă. Despre primii e puţin de explicat şi nu m-ar mira ca ei să scurgă din casă, pe surse, chestii suplimentare primite de la Moscova despre jurnalista VIP, poate chiar autentice, dacă vor constata că scandalul e în pericol să se stingă. Cealaltă tabără, împănată cu colaboraţionişti ai vechiului regim Plahotniuc, care s-au descoperit brusc unionişti când au constatat că asta le dă acces la canale şi resurse de la Bucureşti, flutură marota “moldovenismului” ca să lovească în aceeaşi oameni ca şi propaganda rusă: societatea civilă centristă, decentă şi pro-europeană.
Absurdul situaţiei e evident. “Moldovenismul” e acea teorie îmbrăţişată în principal de comunisto-socialiştii din Republica Moldova, în filiaţie sovietică, care spune că limba şi etnia moldovenilor ar fi fundamental diferite de cele de dincoace de Prut. Anume, un pic mai spre Ruskii Mir, cumva. Nu ştiu pe nimeni din liderii PAS sau cei din societatea civilă pro-stat de drept care să susţină aşa ceva, dar ştiu grămadă din tabăra lui Dodon. Şi totuşi trolii de dreapta şi vezi-doamne “pro-români” nu pe ultimii îi au în vizor, ci pe primii, acolo se dă bătălia la distrugere. Evident că şi aici e multă ipocrizie, mercenariat pe bani – dar şi unitate reală în valori şi simţiri între sovieto-nostalgicii cleptomani şi legionaroizii naţionalişti, ambii având reprezentanţi conectaţi la borsetka lui Plahotniuc.
Îi uneşte narodnicismul (de inspiraţie rusă, dar nu le spuneţi celor din urmă, că n-au prea multă şcoală şi se enervează dacă află), clericalismul şi ura faţă de “globalism” – cum numesc ei persiflant, urmându-l pe Putin, orice formă de cooperare internaţională bazată pe valori universale, liberale şi moderne. Mai cu seamă, îi uneşte scepticismul faţă de Uniunea Europeană, despre care ambele tabere plimbă de la una la alta aceleaşi poveşti conspiraţioniste cu refugiaţi, ghei şi occidentul care ne cotropeşte şi ne fură sufletul. Cartea-linşaj la adresa societăţii civile a lui Bogdan Ţîrdea, propagandistul de casă al lui Dodon, putea s-o scrie foarte bine cineva din tabăra AUR-ului moldovenesc, ori vreunul din creatorii de partide clonă şi efemere pe dreapta, cu rol de a confuza alegerile, cum vedeţi că se întâmplă zilele astea în Rusia.
Efortul de curăţare a justiţiei, cu ajutorul Europei şi altor parteneri externi, e luat în batjocură atât de naţionalişti cât şi de pro-sovietici, ambele extreme interpretându-l în aceeaşi cheie geopolitică, cu poveşti delirante despre interesele Angelei Merkel, ale lui Macron sau George Soros. Kompromatul grosolan la adresa Watchdog.md, o asociaţie non-profit care s-a luptat de la înfiinţare cu propaganda rusă, vine chiar din partea celor care au făcut jocurile propagandei ruse. Atacurile contra redacţiilor Radio Europa Liberă, Jurnal TV, contra Marianei Raţă sau altor ziarişti şi comentatori oneşti, se lansează din ambele direcţii şi sună cam la fel, pentru că strategia este unică, cea veche şi cunoscută: distrugerea centrului decent ca să nu mai rămână pe terenul de joc decât extremele şi astfel să se aplice în practică viziunea lor maniheistă despre lume.
Nataşa Morari nu a creat ea singură acest tablou politic suprarealist, cu fiinţe diforme, ca într-o pictură de Hieronymus Bosch, în care oameni legaţi de Moscova o înjură pe Maia Sandu că vinde ţara Moscovei, după ce au făcut campanie plătită de Moscova ca ea să nu se aleagă preşedintă, ci omul susţinut pe faţă de Moscova. Însă cazul Nataşa adăugat o doză proaspătă de confuzie şi isterie în acest peisaj; va fi foarte greu de făcut ordine în casă după aşa tărăşanie. Pe fond problemele de slăbiciune a mass-media şi manipulare politică sunt cam aceleaşi ca şi în România, doar că Moldova e o ţară de şapte ori mai mică, însă de şapte ori mai complicată.
INTERVIURILE HotNews.ro