“Discriminarea” în vremea holerei. Sau ce ne spune manipularea cuvintelor în pandemie

Acum vreo săptămână explicam într-o emisiune TV că a te considera “discriminat” dacă ţi se impun restricţii pentru că n-ai vrut să te vaccinezi e o pervertire a noţiunii de discriminare aşa cum se foloseşte ea în analiza socială sau legală, iar persoanele publice care manipulează termenul cu bună ştiinţă jignesc inteligenţa publicului, din analfabetism funcţional (dacă nu pricep diferenţa) ori din ipocrizie (majoritatea). Evident, a intrat peste noi pe telefon Claudiu Târziu, liderul AUR, care şi-a pus imediat scăunelul pliant în formă de soclu de statuie, s-a suit pe el şi a început să se victimizeze agresiv, cum e stilul partidului lor, pitindu-se după cei 70% din popor nevaccinaţi etc. Oricum, dl. Târziu e unul din cei pe care nu-i suspectez că n-ar înţelege ce-i adevărata discriminare, aşa că un dialog hermeneutic cu el nu prea are sens, pentru că problema e în altă parte, nu la lipsa de informare.

Iată că, după cum ne aşteptam, subiectul devine unul acut pe măsură ce valul 4 al pandemiei ia viteză şi în România: avem proteste şi demonstraţii de stradă ale anti-vacciniştilor, bazate pe aceleaşi argumente fake science pe care le ştim. Ei reclamă “discriminarea” atunci când guvernul vrea să aplice un minim de reguli diferite de carantină pentru vaccinaţi şi nevaccinaţi – altfel o măsură cât se poate de logică şi generalizată zilele astea în multe state din Europa. Deoarece există proteste contra restricţiilor şi acolo, nu-i asta ceva specific României.

Dimpotrivă, protestele anti-vaccin au fost mult mai ample şi pe alocuri violente faţă de ce am văzut la noi; de exemplu, în Franţa. Doar că acolo, deşi zavera stradală a mers înainte, în buna tradiţie de rebeliune galică anti-autoritate, guvernul de la Paris a ţinut şi el neabătut linia bazată pe raţiune şi ştiinţă, nu pe obscurantisme, iar rezultatele se văd: din ţara UE cea mai vaccino-sceptică anul trecut, Franţa a sărit în topul celor mai vaccinate societăţi, parţial şi datorită restricţiilor. După cum observa un analist politic, francezii bombăne că aşa le e felul, dar până la urmă se conformează dacă văd un plan bun şi consecvent de acţiune. Lucrul e valabil şi pentru liderii opoziţiei politice, inclusiv extremista Marine Le Pen, care a tratat cu reţinere tema vaccinării pentru a nu alimenta isteria publică.

Necazul este că “discriminarea” a ajuns la noi ca “democraţia populară” odinioară în ţările comuniste: un concept golit de sens, întors pe dos şi folosit mai curând performativ, ca strigăt de raliere a tribului politic. În realitate discriminarea penalizabilă legal în societăţile moderne se referă la tratamentul diferit aplicat unor grupuri sortate după variabile pe care indivizii nu le pot controla (sex, rasă, etnie) sau după caracteristici care ţin de valorile profunde şi pe care ar fi inacceptabil să ceri cuiva să le schimbe (religia). Nu este însă discriminare dacă cineva adoptă de bunăvoie un comportament riscant şi suferă nişte consecinţe: dacă şofezi bezmetic şi faci multe accidente, asigurarea RCA poate fi mai scumpă în cazul tău decât al altora de aceeaşi vârstă; dacă practici sporturi extreme (free climbing, parapantă) asigurarea de viaţă nu te mai acoperă pentru ele etc. Toate astea nu înseamnă că societatea de asigurare “te discriminează”.

Orice adult român are azi posibilitatea să se vaccineze cu un ser sigur şi autorizat (minus cei cu contraindicaţii medicale certe, nu imaginare). Dacă alegi liber să n-o faci, îţi asumi şi nişte consecinţe, care oricum nu-s cine ştie ce grozăvie. E o chestie atât de la mintea cocoşului încât nici nu îmi imaginam că trebuie explicată bob cu bob. Nici o instanţă din lumea civilizată nu va adjudeca un asemenea caz drept “discriminare” în sens legal, ca dovadă că state cu o protecţie a drepturilor civile mult mai bună şi înrădăcinată decât România au luat asemenea măsuri. Discriminarea ar interveni dacă restricţiile (sau accesul la vaccin) ar fi în funcţie de factorii imuabili menţionaţi anterior: rasă, etnie şamd, ori dacă ar fi groteşti şi disproporţionate, ceea ce nu-i cazul în România.

Izolarea bolnavilor contagioşi s-a practicat de când e lumea, lume, iar dacă restricţiile sunt decente şi ajustate la nivelul de pericol, ele îşi au locul şi în societăţi democratice. Tărăboiul în jurul acestor măsuri e o manipulare grosolană a unui public parohial politic, iniţiată de câţiva rătăciţi hardcore dar întreţinută cu bună ştiinţă de mulţi alţii influencers care văd în valul de emoţie populară o bună ocazie de a semăna confuzie şi a se sui pe un trend de popularitate. Fake news pe care le propagă sunt atât cele din categoria opinie (“politici draconice”, “regim fascist”) cât şi, mai grav, din categoria fapte: de exemplu repetarea fără nici un temei a clişeului eronat că “vaccinaţii împrăştie virusul la fel ca cei nevaccinaţi”.Citeste continuarea pe Contributors.ro