Dughin și războiul. Ce rol a jucat extrema dreaptă rusă în expansiunea genocidară a Moscovei în Ucraina?

Flamboaiantul ideolog rus Aleksandr Dughin este un protagonist frecvent al investigațiilor jurnalistice privind cauzele care stau la baza politicii externe recente a Moscovei. Cu barbă lungă, cu voce sonoră și extrovertit, Dughin este un vorbitor telegenic care se potrivește cu stereotipul filosofului rus arhetipal. El poate fi multe lucruri pentru ascultătorii săi – un Dostoievski modern, un Troțki de dreapta, un călugăr ortodox, un al doilea Rasputin sau un Tolstoi alternativ.

Dughin este un poliglot foarte citit care se poate exprima în mai multe limbi. Este versat în teoria socială, literatura ezoterică și filosofia normativă. Opiniile sale politice variază de la teoria civilizației a lui Samuel Huntington la satanismul lui Aleister Crowley, de la sindicalismul de extremă stânga la tradiționalismul de extremă dreapta, de la principiile ultra-reacționare, la ideile nonconformiste radicale.

Dughin a fost etichetat drept conservator, marxist, imperialist, fundamentalist, geopolitician și multe altele. Cele mai multe dintre aceste etichete sunt potrivite într-un fel sau altul, dar în sine sunt inexacte. Pentru a-și descrie propria ideologie, Dughin a introdus noi construcții precum „neo-eurasianismul” sau „a patra teorie politică” pentru a impresiona cititorii din Rusia și nu numai.

Dughin este, de asemenea, un vorbitor și un partener de dialog captivant. În conferințe, talk-show-uri și interviuri, el apare ca fiind limpede, elocvent și sociabil. Își recunoaște deschis poziția nihilistă extremistă. Dughin face apel deschis la o revoluție antiliberală globală, prezice sfârșitul ordinii internaționale și explică cu ușurință motivele dezgustului său față de Occident.

În anii 1990, Dughin s-a prezentat în mod deschis ca fiind fascist. El i-a lăudat în mod repetat pe reprezentanții național-socialismului german și pe aliații acestuia. Cu toate acestea, recent, Dughin s-a abținut să își exprime public simpatia pentru fascismul istoric european. În schimb, el se prezintă acum ca fiind un „antifascist”.

Producția de texte a lui Dughin și a diferitelor sale grupuri de reflecție din ultimii 35 de ani a fost enormă. Dughin și co. au publicat zeci de cărți în diferite limbi, au scris sute de articole și au difuzat mii de declarații scrise, audio sau video printr-o varietate de mijloace de comunicare rusești și non-rusești, forumuri publice și rețele sociale. Volumul extraordinar, numeroasele traduceri și cantitatea amețitoare a declarațiilor lui Dughin – deci nu superficialitatea, calitatea îndoielnică și afirmațiile bizare – l-au făcut celebru.

Astăzi, Dughin este recunoscut în întreaga lume ca un reprezentant major al gândirii politice rusești contemporane. Omniprezența sa publică, declarațiile sale belicoase și abilitățile sale retorice i-au determinat pe mulți observatori să îl considere unul sau chiar creierul din spatele renașterii imperialismului rusesc și al virajului antioccidental al Moscovei. În ultimii 15 ani, Dughin a fost etichetat, printre altele, drept „creierul lui Putin” și „cel mai periculos filosof din lume”.

Dar, rolul lui Dughin în noua agresivitate a Kremlinului, în general, și în războiul ruso-ucrainean, în special, este mai complicat. Contrar a ceea ce este adesea prezentat, Dughin nu este nici un filosof inovator din punct de vedere intelectual, nici un ideolog cu acces direct la Kremlin. Îi place să se prezinte ca fiind ambele și este lăudat de susținătorii săi ruși și non-ruși ca un gânditor profund cu legături cu conducerea Rusiei. În mod ciudat, unii dintre criticii săi iau și ei aceste afirmații ca atare.

Cu toate acestea, declarațiile filozofice și ideile politice ale lui Dughin sunt doar traduceri sau reformulări rusești ale unor discursuri filozofice antiraționaliste și anti-individualiste mai vechi, non-rusești. Oricine este familiarizat cu geopolitica clasică, tradiționalismul integral, ocultismul internațional, revoluția conservatoare germană, postmodernismul francez, Noua Dreaptă europeană și unele alte școli de gândire alternativă va avea constant o experiență de deja vu atunci când îl citește pe Dughin.

Cititorii care nu sunt familiarizați cu concepțiile exaltate ale celor ce l-au inspirat pe Dughin din perioadele pre, inter și postbelică îl pot percepe ca pe un filosof rus original. Dar, ceea ce proclamă el ca fiind teoria sa „neo-eurasiatică” sau „a patra” teorie este doar copy/paste din unii teoreticieni și filosofi controversați și/sau marginali din odiosul Occident. Ghiveciul de fantezii nihiliste, vise fasciste și scheme totalitare al lui Dughin conține puține lucruri noi pentru cercetătorii ultranaționalismului, antidemocratismului și iliberalismului non-rus.

O concepție eronată la fel de răspândită se referă la influența directă a lui Dughin asupra procesului de luare a deciziilor politice din Rusia. Este adevărat că unele persoane apropiate lui Putin, cum ar fi colegii săi de cursă lungă din KGB, Viktor Cherkesov și Vladimir Yakunin, au manifestat un interes ce se poate documenta față de scrierile lui Dughin.

Celebrul adjunct al lui Putin, secretarul Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, s-a referit odată, într-un interviu, la ideile geopolitice ale lui Sir Halford Mackinder. Este posibil ca Patrușev să fi aflat despre geograful britanic de la Dughin, care l-a popularizat pe controversatul explorator al lumii în Rusia în anii 1990. La începutul secolului al XX-lea, Mackinder afirmase că oricine ar fi controlat așa-numitul „heartland”, adică teritoriul Federației Ruse de astăzi, va conduce lumea.

În trecut, unele dintre declarațiile extreme ale lui Dughin au anticipat retorica propagandiștilor Kremlinului de astăzi. În 2014, într-o infamă prezentare video, Dughin i-a îndemnat pe ruși să „ucidă, ucidă, ucidă” ucraineni. În 2015, el a proclamat: „Războiul este patria noastră, elementul nostru, mediul nostru natural și original în care trebuie să învățăm să existăm în mod eficient și victorios”. Și alte declarații mai vechi ale lui Dughin păreau cândva scandaloase, dar sună contemporan în Rusia de astăzi.

Cu toate acestea, congruența din ce în ce mai mare dintre discursul lui Dughin și retorica Kremlinului, mai ales începând cu 2022, nu trebuie suprainterpretată. O apropiere tot mai mare este evidentă, dar nu este suficient pentru a pretinde o cauzalitate directă între ideile lui Dughin și politicile lui Putin. În ultimele decenii, Dughin a dovedit că a prezis evoluția Rusiei post-sovietice mai bine decât mulți cercetători universitari. Cu toate acestea, el a fost mai mult un profet și un promotor decât un instigator sau un lider direct al acestor tendințe.

Începând cu anii 1990, Dughin și adepții săi au contribuit, după cum se recunoaște, la o otrăvire tot mai mare a discursului public și intelectual rusesc cu idei maniheiste, conspiraționiste și escatologice. Poveștile lor despre o dușmănie seculară a Occidentului împotriva Rusiei, despre inevitabila bătălie finală între puterile terestre tradiționale și puterile maritime liberale, despre infiltrarea societății rusești de către puteri străine etc. au contribuit la radicalizarea regimului și a politicilor lui Putin. În acest sens, Dughin și adepții săi au fost susținuți de zeci de alți scriitori și comentatori ruși reacționari, fasciști, rasiști și ultranaționaliști.

Împreună au realizat ceva similar cu așa-numita revoluție conservatoare germană din Republica de la Weimar din perioada interbelică. În loc să influențeze în mod direct partidele, politicienii, birocrații și diplomații, ei au creat o atmosferă în care represiunea violentă în țară și agresiunea armată în străinătate par firești. Puțini factori de decizie ruși repetă textual ideile lui Dughin și chiar mai puțini i-au citit cărțile. Având în vedere angajamentele anterioare ale lui Dughin față de fascism, doar anumiți oficiali ruși ar recunoaște că au fost impresionați de el. –citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro