OPINIE. Uriașele pierderi ale patronilor din fotbalul românesc. De ce le acceptă Becali, Șucu, Varga, Rotaru și Mititelu?

Datele oficiale arată că cele cinci cluburi enumerate aici au adunat în 2023 o pierdere de peste 25 de milioane de euro și datorii de peste 80 de milioane de euro.

Fotbalul românesc e o gaură fără fund. E o retorică proclamată de la cel mai înalt nivel, de ani buni.

Unul dintre primii care au susținut-o: Dumitru Dragomir, președinte LPF timp de decenii.

Ani la rând, nume grele dintre oamenii de afaceri din România au irosit milioane de euro, fără a putea să transforme fotbalul în afacere. Doar câteva exemple: George Copos, Adrian Porumboiu, Arpad Paszkany, Marian Iancu, Cristi Borcea, Nicolae Badea, Gigi Nețoiu, Ionuț Negoiță, Dumitru Sechelariu, Gheorghe Bosânceanu, Marian Iancu, Ioan Niculae, Ioan Neculaie, Taher, frații George și Viorel Păunescu.

„Roșu pe linie”

Superliga de astăzi e populată cu alte personaje. Numele s-au schimbat, însă obieciul pierderilor a rămas. Gigi Becali, Dan Șucu, Mihai Rotaru, Adrian Mititelu și Ioan Varga au făcut bani în diverse afaceri și pierd în fotbal.

Cele mai recente date financiare, publicate de cluburile pe care acești oameni le patronează arată, pentru anul 2023, ”roșu pe linie”. Indiferent că au jucat sau nu în cupele europene, indiferent că au vândut sau nu jucători, ei au un deficit major. Cei 5 cumulează peste 25 de milioane de euro bani pierduți doar pe anul trecut.

Pierderile înregistrate pe anul 2023 (în euro):

• Gigi Becali (FCSB) – 7.450.000
• Mihai Rotaru (Univ. Craiova) – 5.900.000
• Ion Varga (CFR) – 4.900.000
• Adrian Mititelu (FCU Craiova) – 4.100.000
• Dan Șucu (Rapid) – 3.800.000

Situația de anul trecut e în tendința ultimilor ani. Cluburile pierd la foc automat. În precedenții trei ani, aceleași 5 cunoscute echipe, luate împreună, ating un deficit care sare de 45 de milioane de euro. Adică o medie, per club, de 10 milioane de euro, în trei ani. Enorm!

Pierderile înregistrate, cumulat, în ultimii 3 ani (sume în euro):

• FCSB – 6.850.000
• Univ. Craiova -13.700.000
• CFR -17.400.000
• FCU Craiova – 9.800.000
• Rapid* – 8.000.000

* Șucu a fost patron în jumătate din precedenții 3 ani

Corelația bună gestiune – bune rezultate sportive

Istoria fotbalului internațional arată că că rezultatele financiare robuste încurajează performanțele sportive. E o corelație între succesul ca business și succesul pe teren. O mare investiție nu garantează succesul imediat, dar o investiție gestionată sănător, consecvent, da.

Exemplele negative de gestiune ale ultimului deceniu sunt de rang înalt: Dinamo, Rapid, CFR, Poli Timișoara, Craiova, Vaslui, Brașov, Astra. Aceste cluburi au suferit întâi ca management și apoi sportiv.

În momentul de față, riscul de a se petrece și cu actualele cluburi la fel e mare. La finalul anului trecut, adică acum nu mai departe de 3 luni, datoria totală strânsă în dreptul lor, la un loc, depășea 84 de milioane de euro.

Datoriile cu care figurau la 31 decembrie 2023 (sume în euro):

• FCSB -14.700.000
• Univ. Craiova – 17.000.000
• CFR – 35.000.000
• FCU Craiova -10.400.000
• Rapid – 7.000.000

Așteaptă să vândă? Dar niciun club nu s-a vândut, vreodată, bine

Da, mare parte din acești bani sunt creanțele patronilor la propriul lor club, dar tot datorie a clubului e. Și ea poate fi oricând transformată într-o acțiune gen intrare în insolvență sau, mai grav, să ia în calcul desființarea clubului.

Și, totuși, acești patroni, cei din ziua de azi, acceptă an de an să piardă milioane de euro, ca o regulă nescrisă, dar care într-un plan normal de business nu poate funcționa la nesfârșit.

Și, atunci, e normal să apară întrebarea: de ce și în ce scop acceptă Becali, Șucu, Varga, Rotaru și Mititelu să piardă milioane de euro? Prima tentație e să spui că, deși cu pierderi și cu datorie, un club poate fi vândut pe bani mulți. E o complet falsă.

În întreaga istorie a fotbalului nostru, niciun club din România nu a fost vândut vreodată pe o sumă importantă. Nici măcar Dinamo, unde Ionuț Negoiță îl scosese pe tarabă și până la urmă n-a primit mai nimic la schimb.

Domeniul M&A (Mergers and acquisitions) în fotbalul nostru a fost, comparat cu altele din economia românească, o glumă.

Deci, dacă nu faci profit, dacă afacerea nu e una vandabilă, cum se poate argumenta că acești oameni continuă să cheltuiască averi pentru fotbal?

Câteva ipoteze informate:

1. Fotbalul oferă notorietate pe steroizi

Sportul e o vitrină extraordinară. Iar fotbalul, regele sporturilor, e un PR pe steroizi. Există personaje care indiferent câți bani ar avea nu ating un nivel de notorietate și de popularitate pe care și l-ar dori la un moment dat, fără ajutorul fotbalului.

Dumitru Sechelariu și Gheorghe Ștefan au devenit primari pentru că fotbalul i-a făcut vizibili, fiindcă bani și afaceri aveau și înainte.

George Copos a devenit vice-premier după ce era în lumina reflectoarelor la Rapid și devenise un brand. Fotbalul le oferă patronilor o notorietate, care în orice alte împrejurări, fie e imposibil de obținut, fie ar costa infinit mai mulți bani și timp.

Dan Șucu e un exemplu în acest sens. Până acum un an și jumătate, după 30 de ani de afaceri cu succes în domeniul mobilei, lumea vorbea despre ”Șucu de la Mobexpert”. Astăzi, după doar un an și jumătate ca patron în Giulești, despre Șucu se vorbește ca ”Șucu de la Rapid”. Iar impactul său în spațiul public e incomparabil mai mare decât în anii în care a prosperat în business.

Șucu mănâncă parizer cu suporterii, pe capotă

Încercați un exercițiu de imaginație. Ce șanse credeți că ar fi avut Șucu, tentat să devină în viitor primar sau chiar președintele României (circulă tot mai des varianta că ar fi tentat să candideze, fie acum, fie în 2029) dacă rămânea cu notorietatea dată de statul său de om de afaceri?

Indiscutabil are șanse mai mari acum, când o simplă masă de parizer, cu suporterii, pe capota unei mașini, undeva pe drumul dintre București și Craiova, a devenit un eveniment.

În ultima perioadă, pragul șefului PNL a fost trecut de doi oameni de afaceri de mare anvergură. Primul: Dan Ostahie, proprietarul Altex și Dan Șucu, proprietarul Mobexpert și Rapid.

În cazul ambilor a existat ipoteza candidaturii pentru primăria Capitalei. Nu știm care ar fi fost șansele de a câștiga, ceea ce știm e că la nivel de notorietate, duelul e complet inegal și el e decis nu de succesul în afaceri, ci de imaginea pe care o câștigi în fotbal.

2. Datoria de a întoarce banii la echipele locale, pentru contractele publice primite

Sunt personaje care s-au îmbogățit subit, pe spatele unor afaceri sau combinații cu statul. Ce înseamnă combinații: despăgubiri dubioase, accesarea unor contracte cu primăriile la care nimeni altcineva nu avea acces. Iar în numele acestor așa zise afaceri, respectivii se obligau să finanțeze anumite echipe.

Unul dintre cele mai bune exemple l-a reprezentat Florian Walter, care se muta dintr-un oraș în altul, pe axa București-Cluj-Ploiești, în funcție de cum primea contractele de salubritate, după care devenea finanțator fie la Dinamo, fie la U Cluj, fie la Petrolul.

Când câștigi din afaceri cu statul zeci de milioane de euro, pierderea a câtorva milioane la fotbal e o chestiune asumată, care ulterior mai e și prezentată ca un sacrificiu financiar făcut de respectivii de dragul binelui cluburilor.

3. Fotbalul ca joc

Sportul și, în mod particular fotbalul, mai au însă o particularitate, pe care puține domenii de business o întâlnesc. Jocul etern refăcut de la zero. Câștigul și pierderea sunt imediate. Recompensa sau pedeapsa te ating sîptămână de săptămână, ca un ciclu al dependenței, care devine de nerefuzat.

Și, ca în orice dependență, rămâi în ea nu în ciuda pierderilor, ci pentru că există pierderi. Visezi că pedeapsa va înceta și vei pătrunde, sub reflectoare, ca să ridici trofeele strălucitoare, în vreme ce numele tău e scandat de oameni, precum numele tuturor învingătorilor din istoria suferinței răscumpărate.