VITAL: Fără apă caldă? Ascult Sofia Zadar. Citesc “Secolul singurătății” de Hertz. Văd Netflix: Emma, Persuasiune, Anna Karenina, cinisme feminine “cu artă”.

VITAL: Fără apă caldă? Uite recomandări culturale. Ascult Sofia Zadar. Citesc “Secolul singurătății” de Hertz. Netflix: Persuasiune cu Dakota Johnson, Emma cu Anya Taylor-Joy, Anna Karenina cu Keira Knightley

VITAL: N-am apă caldă. Scurt îndrumar al spălatului fără apă caldă de la chiuvetă

Este plângerea verii. Deci, nu doar eu n-am, ci juma de bucurești n-are apă caldă. Să-l înjur pe Nicușor Dan? Da, de ce nu? Deși, săracu’, habar n-are ce-i rezervă subsolul Bucureștiului. Să tot înjur zilnic? M-aș înfierbânta de ciudă mai tare decât o face vara. Fac duș cu apă rece sau iau oalele, mi le umplu cu apă rece, aștept vreo oră, se înfierbântă oalele, le duc în cadă, iau un ibric, amestec puțină apă rece de la robinet cu puțină apă fierbinte. Mă ard la început, înjur, după care potrivesc cantitățile. Iată încet-încet dețin un scurt îndrumar al spălatului cu apă încălzită pe aragaz. Reușesc să mă spăl pe cap cu apă rece. Minunat. Mă simt bărbat, pardon, forte, îmbăiat. Câteva gânduri despre corp? Păi, nu apa caldă lipsă e de vină ci corpul. El transpira, nu? Chinul continuă. Pe geamul scării de bloc unde stau, anunț de la termo: au fost 20 de zile de avarie, vor mai fi 5. Bun, dețin formula supraviețuirii acum. Și cum n-o să-mi stric toată ziua să-njur că n-am apă caldă, furia mi-o convertesc în cultură. Ascultând Sofia Zadar. citind “Secolul singurătății” de Hertz. Văzând pe Netflix cinisme feminine făcute “cu artă”.

VITAL: Sofia Zadar

Sofia Zadar, ascult-o! Are acest fluid, flux muzical de o naivitate cosmică. Uite-o în “Children of Compost”

Ascultă apoi “The Many Faces Of The Organism”

Bun și preferata mea “Queen of Cups”

Nu poți să nu-ți spui. Flux inocent. Nu te poți otrăvi, nu te poți scufunda. Înoți în fluxul Zadar. Stilul Sofiei Zadar însă atacă rechinul din adâncuri, gândul pierdut, uitat, neștiut. Muzica Sofiei Zadar nu e Paradisiacă, deși monotonia ei, inocența ei așa dau senzația. Departe de asta însă. Sofia Zadar lovește gentil, îndelungat, la sinapsă: inegalități sociale, desmățuri consumiste, fracturi individualiste. Știți Sindbad Marinarul și întâlnirea cu Pasărea Roc? La asta mă gândesc ascultând-o pe Sofia. Uite-l pe Sindbad din O mie și una de nopți, uite-o pe Sofia survolând lumea nebună pe care o contemplă: „Când am stat o vreme pe țărm, după a patra mea călătorie, și atunci când, în confort și plăceri m-am înveselit și m-am bucurat de câștigurile mele mari și de profituri, am uitat de toate pericolele și suferințele pe care le-am îndurat. Omul care sunt a fost din nou cuprins de dorința de a călători și de a vedea țări străine și insule.” Sinbad pleacă-n lume cu echipajul său și pe o insulă zărește un ou gigantic. Sinbad îl recunoaște ca aparținând unei păsări roc. Din curiozitate, marinarii lui Sindbad debarcă pentru a vedea oul, dar ajung să-l spargă și, găsind în el un pui, vor să-l mănânce. Sinbad recunoaște imediat nebunia lor… Sofia asta face. Fragilă, inocentă… cântă această întâlnire cu fragilitatea oului, oului uriaș al păsării Roc.

VITAL “Secolul singurătății” de Noreena Hertz

Este secolul descoperirii digitalului? Este secolul globalizării? Este secolul marilor păcăleli financiare? Nu numai. Este Secolul însingurării noastre. Așa cum au fost lungi perioade ale dominației ideologiei religioase, perioade ale triumfului rațiunii, iat-ne în fața unui simplu adevăr: însingurarea noastră. Sunt năucitoare statisticile însingurării de astăzi. Da, pandemia care i-a fost motor de căutare Noreenei Hertz, dar fenomenul acesta al ruperii punților între noi oamenii a-nceput de mult timp.

Și nimănui nu-i pasă. Suntem într-o lume care migrează pe net sau în realitate atăt de repede încât nu prinde rădăcini. Te muți cu slujba, te muți din bule virtuale, te muți, te muți, te muți. Migrezi, îți rupi rădăcinile. Vei spune: stai, am prietenii mei pe net. Nu ai prieteni, ai distanțe. Corpul are nevoie să fie văzut, admirat, denigrat de aproape, nu prin fitre și pixeli. Mâncăm singuri privind eventual la vreun influencer, facem mukbang. Locuim singuri. Ne atomizăm real, ne atomizăm virtual. Umblăm în metrou cu căștile ca să nu ne murdărim de realitate. Fugim de biserică pentru că n-am găsut un popă ca lumea. Ne despărțim de părinții care ne fut la creieri. Suntem singuri. Ne însingurăm. O carte după care am urlat: Sunt singur!!!! Sigur acestor analize ale singurătății li se adaugă eterna singurătate a omului. Omul singur ca destin, aș putea spune, se însingurează ca animal social ce este.

Netflix: Persuasiune cu Dakota Johnson, Emma cu Anya Taylor-Joy, Anna Karenina cu Keira Knightley

Persuasiune, 2022, comedie romantică, regia: Carrie Cracknell. Distribuția: Dakota Johnson, Cosmo Jarvis, Richard E. Grant, după romanul J.Austen

Frumusețe persuadată să nu se căsătorească cu un nimeni, un marinar. Nu e timpul, nu e cazul. Doar că viața frumoasei este blocată în această “dulce pasăre a iubirii” ani în șir. Bineînțeles, soarta și marinarul se răzbună. E rândul lor să persuadeze.

Emma, 2020, comedy romantică, regia: Autumn de Wilde, pornind de la Emma, romanul lui Jane Austen din 1815. Cu Anya Taylor-Joy (Emma Woodhouse), Angus Imrie Bartholomew Letty Thomas

Un tată speriat de curentul din Palat. O fată bogată, care vrea să potrivească soarta tuturor. Frivoli, bine decupați în lumea lor înaltă și fără griji. Două păpuși automate care intră într-un șir de comice situații și gafe.

Anna Karenina Regia Joe Wright. Scenariu Tom Stoppard după Lev Tolstoy, Cu: Keira Knightley, Jude Law, Aaron Taylor-Johnson

Da, tragedia Annei care iubește în afara înlănțuitei căsătorii de secol 19, într-o nouă interpretare. Într-un imens show în show. Trădarea văzută ca una dintre scenetele spectacolului uman de fiecare zi. Atât de dureros montată trădarea. Mă doare pentru că, îmi recunosc slăbiciunea, Jude Law este încornoratul.

Netflix: Persuasiune cu Dakota Johnson, Emma cu Anya Taylor-Joy, Anna Karenina cu Keira Knightley. Dar ce au aceste filme în comun?

Stilul de a povesti. Un ritm lent al acțiunii. Insistența pe detalii. Costumele, decorurile sunt “furate” din tablori de epocă. Culorile ademenitoare, pastelate. Și acum bomba: personajele feminine povestesc cinic despre întâmplările lor. Își iau pe cont propriu destinul personal. Trăiesc, povestesc, țes intrigi, comentează. Sunt toate femei de secol 21. N-au treacă cu Tolstoi sau Austen. Filmele fac nelegiuiri după nelegiuiri. Persuasiune cu Dakota Johnson, Emma cu Anya Taylor-Joy, Anna Karenina cu Keira Knightley. Nu-i nimic mai bună decât o ciocolată caldă cu frișcă și cu amărăciunea-dulceața de hazelnut. Darminte 3 ciocolăți cu flavour de hazelnut. Filmele sunt niște bomboane fondante. Savuroase. A se degusta slow. Pe Netflix.