Succesul “porcului bătrân”. Succesul pragmatismului. Sau despre cartea “Robul succesului” de Cristian Preda, Humanitas, 2022

Avem povestea porcului de Ion Creangă. Acolo porcul, cel mai fără creier dintre animale, are o suflare magică. Așa descoperim un suflet, deci un om tocmai bun pentru a fi împărat. O altă carte despre un “porc” este proaspăt apărută, cea a lui Cristian Preda “Robul succesului”. Este de data asta “magic” felul în care Eftimiu, un artist cu creier urmează degradarea spre “porc bătrân”, iar asta înseamnă succes românesc în cocinile politice ale vremurilor de dinaintea și în timpul comunismului. În 75 de ani trăiți în România, eroul – porc Victor Eftimiu a trecut prin patru regi și o republică socialistă și tot bine plătit, bine văzut a rămas. Cartea lui Preda nu este una datată, despre ce a fost, este foarte actuală, oamenii atât de pragmatici ai zilelor noastre au ce învăța. Ce? Magia acestei nerușinări, nesimțiri, de fapt, reușite. Despre turpitudine. Despre cartea “Robul succesului” de Cristian Preda, Humanitas, 2022

Lui Victor Eftimiu nu i-a lipsit oțâră de talent literar, dar sigur adevăratul talent a fost al descurcărelii

După ce ieși din cartea lui Cristian Preda rămâi năuc un timp, stai și te gândești: stai, un pic, care-i șmecheria? Cum se poate? Lui Victor Eftimiu nu i-a lipsit oțâră de talent literar, dar sigur adevăratul talent a fost al descurcărelii. Iar dacă talentul literar l-a îngropat el însuși, cu celălalt talent uite că nu ne lasă rece. Victor Eftimiu e prezent în literatură, dar doar exaltați ca Dan Puric pot să-nghită o operă schematică și rotindu-se după trenduri politice. Dar până la urmă cum e viața? Păi, chiar asta. Să trăiești ca Victor Eftimiu, om trăit în obligația faimei sale sociale. S-a dat cu toți în bărci, cât au fost la putere, i-a mușcat de fund pe comuniști, dar s-a plâns, i-a lins atât de bine că tot ei l-au făcut mare și tare. A iubit ca nebunul tot felul de exaltate și interesate și s-a iubit pe sine cu o voluptate rară. A avut ce mânca, ce bea, unde dormi, unde scrie, a avut căldură iarna și căldurică vara.

Pe Cristian Preda nu-l fură stilul pe niciunde

Și aici Cristian Preda e un erou. Nu se implică, umblă ca nebunul prin arhive, prin cărți vechi, prin colecții de ziare, dar nu-l vezi scăpând piciorul cu vreo condamnare la adresa lui Eftimiu. E un mare joc de-a-v-ați ascunselea pe care Preda îl câștigă. Ia să te văd? Pe unde te mai ascunzi Eftimiule? Și Preda mi-l prinde cu fofârlici, cu ditamai compromisurile. Cristian Preda pornește invers în cercetarea sa. Nu din copilărie spre moarte și ce a mai rămas din el după. Pornește de la ultimele semne vitale de pe net, un protest privind casa lui Victor, o exaltare a lui Puric, și intră în dezvăluiri de la moartea poetului către copilărie. Dar tiparul lui Cristian Preda nu este degeaba.

Cu cât tace și notează Preda, cu atât de distrează Eftimiu

E senzația de neverosimil, cum spuneam. De exemplu, Eftimiu este prieten bun cu Goga, dar se alege în Parlament pe listele țărăniștilor, după pahare de chef și vorbe cu prim-ministrul Vaida Voevod. Se alege în Parlament fără să fie în teren și e prezent la lucrări ca să tacă. Când vorbește în Parlament, după ce se schimbă prietenul prim-ministrul, ține un discurs despre fiscalitate, politică externă și armată care-l va folosi după 1944 să arate cât de “opozant era el. După 1944 scoate referirile la Rusia sovietică. Apoi, să luăm comuniștii. Comuniștii îl ascultă, prin turnători, cum sunt înjurați, dar au nevoie de cât mai multe nume care să le acrediteze “formula de existență”, adeziunea lui Eftimiu e entuziastă. Și merge direct la Dej, la Stalin. Când e chemat la mese, uită de Iuliu Maniu, uită de arestări, e-n seria limbă umedă, gen Sadoveanu, Călinescu, Arghezi. Ce te mână să aderi așa repede la o lume de început de societate în care-i cunoști inferiori pe toți? Păi, privilegiile, pacea vieții, veți spune.

Lipsa de discernământ, o marionetă hidoasă

Sigur. Ceea ce face Cristian Preda în retragerea sa din comentariu, e să lase să umble liber, printre noi, marea eroină: lipsa de discernământ, o marionetă hidoasă. Victor Eftimiu n-are nicio ezitare, niciun popas de reflecție. E întrebat de ce mănâncă “căcat roșu”. Răspunde că trebuie și el să trăiască. Și-n traiul ăsta face gesturi de imitație. Când lumea înjură, înjură și el, când șefii îi spun că e de-al lor, e voios și le scrie ode de slavă. E atât de sigur pe el că se pune singur candidat la Nobel ștergându-l de pe listă pe Zaharia Stancu. Omul nu se răzbună, căci așa cum observa Lovinescu, el nu știe ce-i răzbunarea sau cabala. El crede în sine. Chiar se autoflagelează, se victimizează, chiar când nu-i lipsește nimic important.

Marioneta asta deznodată este chiar Victor Eftimiu și-n mecanica asta deșucheată este un personaj comic. Turpitudinea, repet narată rece de Preda, dă un aer comic. Creierul tău de cititor nu poate funcționa la un moment dat, nu? Cum e posibil, totuși? Și râzi de Eftimiu, că-i ies ciumbușlucurile. Nu știu pe cine n-a înjurat, și a fost consemnat de către Securitate, dar epoca îl scoate basma curată. Înjură miniștrii, dar iute scoate căte o “În gloria patriei” care se tipărea și ajungea la sufletul dumnezeului. Și oricât înjura, tot în frunte stătea.

E biografia asta “Robul succesului” doar portretul unui om care a dispărut cu tot cu urmele lui fizice sau veșnice? Da. Dar mai presus de toate, e cartea veșnică a mecanismului oportunismului, atât de prezent astăzi în companii de stat și private, în politică și în omenie, adică “pe rețele”.

Astăzi, oportunismul se numește pragmatism

E o carte de metode și machiavelicuri. Hai, nu-i așa că vă place și mai mult pragmatismul?

PS: „Porc bătrân” este apelativul lui Zaharia Stancu, președinte Uniunea Scriitorilor, când vine vorba de Victor Eftimiu.

Cine este Cristian Preda

Profesor de științe politice la Universitatea din București. A publicat mai multe volume despre evoluția gândirii politice românești, istoria liberalismului, sisteme electorale și politica postcomunistă. A tradus, de asemenea, în română autori precum Benjamin Constant, François Guizot, Alexis de Tocqueville, Raymond Aron sau Pierre Manent. La Editura Humanitas a coordonat colecția „Polis“, a publicat Mic dicționar de gândire politică liberală, în 2004, și De ce ațipesc parlamentarii? Și alte întrebări pestrițe despre politica românească, în 2020.

Fotografia este realizată joi, 24 noiembrie 2022, la Facultatea de Litere – București, cu ocazia lansării cărții „Robul succesului”