Pe ei, pe mama lor! Și a fost 4-3 pentru Rapid

Băi, ploua aseară în Giulești. Și eram așa de mulți că n-aveam unde să ne ascundem. Eram în plin stadion, ploua peste noi ca peste draci. Și ne-au băgat mortul în casă. 3 la 1 a avut Craiova lui Mititelu. 3 la unu! 3 la unu. Și Rapidul juca miuțe, simula fotbalul, n-avea zvânc, n-avea viață. Ne ploua, ne ploua. Cu picătură cât oul de bibilică. Rece și tăios. Și a fost 4-3 pe Giulești. Și să vedeți ce s-a-ntâmplat. Să vedeți, cum e omul. A fost comedie mare!​

Rapidul lui Săpunaru nu exista. Nici a lui Onea. Nici al lui Moldovan. Sunt obsedat de nemișcarea apărării la golul 3 al Craiovei lui Mititelu. Fente peste fente. Apărarea tace. Brown în apărare e dus după covrigi. Moldovan fără suflare. 3 la 1 pentru Craiova lui Mititelu. Cum se poate? Și plouă, și plouă cu ouă. Pantalonii ne sunt uzi, capul ne e varză. Corpul e sub asalt. N-ai unde să te ascunzi de ploaie.

Ș-atunci a-nceput Galeria Rapidului: Pe ei, pe mama lor! Pe ei, pe mama lor! Pe ei, pe mama lor! Pe ei, pe mama lor! Adevărul e că nu mai era nimic de făcut. Nu mai era. Doar să rupi blestemul oltenesc. Cum, Domle, ce se întâmplă cu Rapidul de câte ori întâlnește un Mititelu? Ce blestem, ce blestem? Merge Mititelu la vrăjitoare să ne lege la picioare? Eu cred că da! Și se oprește un pic ploaia. Pe ei, pe mama lor! Pe ei, pe mama lor! Pe ei, pe mama lor! Pantalonii burlan, fesurile tiran. Și pune mâna în careu un oltean. Cum ar pune mâna pe praz, să-l scoată din mormânt. Și durează VAR-ul vreo zece minute. Așa VAR eu n-am văzut. N-am îndurat. Durează. Și plouă iar. Și e penalty. Minutul 76 Rrahmani. A dat mingea. Eu nu m-am mai uitat. Mi-am tras căciula burlan pe față. Dacă nu e gol? Dar Rrahmani n-are emoții și o dă cu coasa boltată. Gooool! Nu visam decât să fie 3-2! Că ce să ceri? Ploua ca dracu. Ploua de la blestemele lui Mititelu. Zici suntem în Giulești, să fie 3-2 să nu zică lumea că ne-au căsăpit. „Meci frumos, atât s-a putut. a fost ploaie” – știți cum e, ne putem apăra cu cuvintele oricât. Să fie 3-2, ziceam. Să nu fie rușinea mare. Rușine mică.

Dar pe Giulești se urlă: Pe ei, pe mama lor! Nu, nu puteam să-mi dau seama ce se mai putea întâmpla. Așa e omul, domle. Din înfrângerea onorabilă, vrea mai mult. Și nu era un om, erau mii de oameni în Giulești. Parcă intraseră în teren. Se striga, se țipa. Onea, Onea se duce pe extremă. Și se tot duce. Toată echipa lui Mititelu e-n careu. N-am văzut nimic. Onea pare că centrează. Și nu mai văd nimic altceva decât ploaia. Goooool! Onea. Onea Onea. Cum să crezi că se-ntâmplă așa ceva? Cum? Egalitate. 3 la 3. La teve nu se vede ce-a fost pe stadion. Acest rezumat nu spune mare lucru.

Realitatea a depășit tehnologia aseară, pe Giulești. REZUMATUL în cuvinte al PARTIDEI AICI PE HOTNEWS

E și acum a fost de-a dreptul lăcomie. Omul, domnilor, omul! Să nu-mi spuneți mie că omul poate fi potolit. Cronometrul stadionului se blocase demult la 90. Eram în afara timpului. Eram în afara așteptărilor. Craiovenii ne taie. Ne omoară. E 3-3 și o fază tot pe partea lui Brown rămas păsărică. Băi, a trecut mingea prin fața porții goale.

Iar de acum mingea trece de partea Rapidului. Pe bune! Mingea sare prin teren, e lobată, abia atinsă de Onea, de Burmaz. Goool! Gool! 4-3 Rapid. 4-3! Eu blocat. Nu-mi vine să cred. Păi, să vă spun eu. Rapidul poate să dea surpriza. Da’ biet om ca mine nu poate decât dispera. Eu rămăsesem în disperarea lui 3-1. Pe Giulești totul se schimbă într-o secundă. E galeria de vină. Care zice: Pe ei pe mama lor, ca-ntr-un descântec, ca-ntr-o înjurătură. Să speri mai mult, recunosc, mă depășește. Dar există. E minunată gândirea asta.