Transferul conștiinței de pe suport biologic pe suport digital

Transferul conștiinței de pe suport biologic pe suport digital este (deocamdată) un proces speculativ, prin care fie toate circuitele creierului și rezultatele interacțiunii acestora, fie doar acestea din urmă, sunt copiate de un computer digital. Computerul ar rula apoi o simulare a procesării informației creierului, astfel încât să răspundă în esență în același mod ca creierul original și să experimenteze o minte conștientă.[1][2][3]

De mulți ani, acesta este scopul unor cercetări care se desfășoară pe calea indirectă a cartografierii și simulării creierului animal. Aceste cercetări au condus la descoperiri indirecte, utilizate în dezvoltarea de supercomputere mai rapide, realitatea virtuală, interfețele creier-calculator, conectomică și extragerea de informații din creiere care funcționează dinamic.[4]

Potrivit susținătorilor acestor idei, dintre care cel mai notoriu și semnificativ este CEO-ul Tesla, Elon Musk, multe dintre instrumentele și ideile necesare pentru a realiza încărcarea conștiinței într-o formă digitală există deja sau sunt, în prezent, în curs de dezvoltare activă. Chiar dacă rezultatul final este la acest moment foarte speculativ, el plutește cumva în “domeniul posibilităților inginerești”.

Tehnic vorbind, transferul conștiinței poate fi realizată prin oricare dintre următoarele două metode: copiere și încărcare sau copiere și ștergere prin înlocuirea treptată a neuronilor (care poate fi considerată o încărcare distructivă treptată), până când creierul organic original nu mai există și un program de calculator care imită creierul preia controlul asupra corpului.

În cazul primei metode, încărcarea minții ar fi realizată prin scanarea și maparea caracteristicilor importante ale unui creier biologic și apoi prin stocarea și copierea acelei stări de informații într-un sistem computerizat sau alt dispozitiv de calcul. Este posibil ca creierul biologic să nu supraviețuiască procesului de copiere sau să fie distrus în mod deliberat în timpul acestuia, în unele variante de încărcare. Mintea simulată ar putea fi într-o realitate virtuală sau într-o lume simulată, susținută de un model anatomic de simulare a corpului 3D. Alternativ, mintea simulată ar putea locui într-un computer în interiorul (sau conectat la sau controlat de la distanță) unui robot (nu neapărat umanoid) sau a unui corp biologic sau cibernetic.[5]

Mișcarea transumanistă consideră “transferul conștiinței” un pivot central al mișcării, o importantă propunere de extindere a vieții sau o „tehnologie de nemurire” (cunoscută sub numele de „nemurire digitală”), mai importantă și eficientă pentru păstrarea identității speciei decât criogenia, de exemplu. Un alt scop al transferului conștiinței este de a oferi o copie de rezervă permanentă a „fișierului nostru mental”, pentru a permite călătoriile în spațiu interstelar și un mijloc pentru cultura umană de a supraviețui unui dezastru global prin realizarea unei copii funcționale a unei societăți umane într-un dispozitiv de calcul, un „punct final logic”[5] al domeniilor actuale ale neuroștiinței computaționale și ale neuroinformaticii, ambele despre simularea creierului în scopuri de cercetare medicală.

Printre pericolele imediate pe care le previzionăm, ar fi următoarele:

Crearea automată a unei discriminări între inteligența pe suport biologic, considerată slabă, față de cea pe suport digital, cu repercusiuni asupra indivizilor sau entităților care vor folosi aceste suporturi în viitor. Inteligența bazată pe computer ar putea gândi mult mai repede decât un om biologic, chiar dacă nu ar fi mai inteligent, în sensul că inteligența emoțională ar fi mult diminuată;
Negarea totală a suportului electromagnetic de conștiință, inima, care, este demonstrat științific, de curând, că are proprii neuroni, deși într-o cantitate infimă față de creier;
Negarea participării la formarea conștiinței umane a altor organe din corp care pot schimba cu totul rezultatul proceselor din interfața biologică față de copia digitală, cum este impulsul amigdalei, în cazul situațiilor de genul ”lovește sau fugi”;
Diminuarea accentuată a conceptului tradițional de ființă umană, care, mai mult decât oricând, solicită o definire juridică, la fel ca orice alt concept cu importanță în plan juridic;
Crearea unor probleme fără sfârșit din punct de vedere al conceptelor de moarte și succesiune, de vreme ce vor exista ființe umane nemuritoare sau cel puțin echivalent juridic.

Sună a scenariu science-fiction? Vom vedea, dar poate fi realitatea următorilor ani!

Note de subsol:

[1] Bamford, Sim (2012). „A framework for approaches to transfer of a mind’s substrate” (PDF). International Journal of Machine Consciousness. 04 (01): 23–34. doi:10.1142/s1793843012400021. ISSN1793-8430.

[2] ^Goertzel, BEN; Ikle’, Matthew (2012). „Introduction”. International Journal of Machine Consciousness. 04: 1–3. doi:10.1142/S1793843012020015.

[3] ^„Coalescing minds: brain uploading-related group mind scenarios” (PDF).

[4] ^Kay KN, Naselaris T, Prenger RJ, Gallant JL (Martie 2008). „Identifying natural images from human brain activity”. Nature. 452 (7185): 352–5. Bibcode:2008Natur.452..352K. doi:10.1038/nature06713. PMC3556484. PMID18322462.

[5] ^ Sandberg, Anders; Boström, Nick (2008). Whole Brain Emulation: A Roadmap (PDF). Technical Report #2008‐3. Future of Humanity Institute, Oxford University, 5 Aprilie 2009.

Un articol semnat de Veronica Dobozi (vdobozi@stoica-asociatii.ro), Partner, STOICA & Asociaţii.