Strategia de export (de Daniel Daianu)

Saptamana trecuta a fost lansata Strategia de Export de catre MEC. Exista trasaturi si tendinte ale economiei romanesti ce au implicatii majore pentru o strategie de export judecata la nivel national.

Sectorul privat formeaza acum mai bine de 70% din PIB, iar capitalul strain are un rol principal in sectoare de baza, care sunt conectate tot mai strans cu economiile Uniunii Europene (UE). Aceasta stare indica „in care teren este mingea”. Fiind tot mai dependenta de relatiile comerciale cu UE, soarta firmelor noastre depinde covarsitor de ciclul economic si perspectivele Uniunii.

Intervine aici si logica capitalului strain, care ia decizii optimizate la nivel transnational, ce este posibil sa intre in contradictie cu interese locale.

Nu inseamna insa ca rolul statului devine insignifiant; el are un cuvant de spus in asigurarea de bunuri publice esentiale: educatie, infrastructura, sanatate, amenajarea teritoriului; favorizarea unui mediu de afaceri prielnic (functionarea statului de drept, fiscalitate); asigurarea securitatii nationale etc.

Este adevarat ca spatiul de manevra al statului, prin parghii si camp de actiune, resurse, se reduce considerabil. Aceasta reclama, pentru a se atinge obiectivele de interes public, un tip de conduita ce se bizuie pe mijloace mai fine sau indirecte, reactie in timp real, expertiza solida.

Aici avem insa, din pacate, metehne serioase (cum s-a negociat privatizarea Petromului, alte cazuri similare, spun multe…).

Traim intr-o lume care cunoaste impactul noilor tehnologii informationale si comunicationale (ICTs); acestea afecteaza relatiile comerciale, accelereaza dimensiuni ale globalizarii si schimba, uneori radical, ierarhii economice (ascensiunea Chinei si Indiei). Traim o redistribuire a puterii economice in lume, care, desi are loc lent, este vizibila.

De aici rezulta ingrijorarea vest-europenilor si chiar a nu putine firme americane. Batalia pentru competitivitate atinge accente paroxistice si ea se impleteste cu cea pentru controlul unor resurse epuizabile (ex: petrolul). Romania intra sever sub incidenta acestor competitii si va suferi daca nu se va adapta in mod corespunzator la noile conditii.

Este vital pentru noi sa producem bunuri si servicii cu valoare adaugata mai inalta, in pofida faptului ca avem manete de comanda mai putine.

In ultimii ani s-a constatat un transfer mai intens de tehnologii noi catre Romania, dar acesta este inca insuficient pentru a modifica sensibil structura productiei si a exporturilor noastre. Exista domenii de varf unde putem excela (software), dar este putin fata de competitia acerba globala.

Ne pleaca multi tineri exceptionali, si aici miza strategica poate fi descrisa in doua propozitii: a) sa asiguram o scoala (educatie) cat mai buna tinerilor; b) Romania are nevoie de crestere economica durabila, care sa motiveze cetatenii ei sa ramana in tara.

Multe dintre firmele autohtone sunt parohiale, dependente de canale de distributie externa ale partenerilor straini; sunt foarte putine firmele cu alonja internationala. Este nevoie de aliante strategice cu firme straine, care sa se faca in avantaj mutual. Astfel am putea sa ne conturam un rol semnificativ in regiune. Ar fi mare pacat sa ramanem o periferie saraca a Uniunii.

Industria bancara din Romania, unde capitalul strain este tot mai puternic, trebuie sa sprijine dezvoltarea economica a Romaniei, „iesirea” mai viguroasa in Europa a firmelor romanesti. Dar nu va fi usor, intrucat intervine logica optimizarii transnationale subliniate mai sus. Concilierea celor doua perspective (trans…

si locala) ar fi facilitata de o articulare coerenta a intereselor de afaceri romanesti in mod organizat. Este trist insa ca nu avem inca o organizatie patronala reprezentativa puternica, care sa articuleze interesele industriasilor romani in competitia europeana, care sa faca lobby inteligent la Bruxelles si alte capitale europene, care sa ajute formarea de aliante strategice in folosul Romaniei.

Oamenii de afaceri responsabili pot fi buni diplomati ai tarii, dar pentru asa ceva este important ca ei sa impleteasca interesul corporatist cu cel public. Daca vor exista si mai multa onestitate, etica in afaceri, transparenta, cu atat mai bine pentru noi toti.

Agenda Lisabona conteaza si pentru Romania, dar avand o economie ce vine din urma esentiala este asimilarea de noi tehnologii, iar aceasta depinde de investitii productive; educatia conditioneaza progresul pe termen lung al tarii.

Lumea in care traim are multe incertitudini, legate si de pericole neconventionale. Este valabil pentru politicieni si oameni de afaceri seriosi sa incerce sa gandeasca anticipativ; si este in egala masura valabil sa iesim din zodia „merge si asa” – mai ales cand vorbele si faptele privesc interesul public.