Sub o treime de cetateni europeni

Ne-am agitat atita sa intram in Europa. A trebuit sa apara Gorbaciov, sa cada zidul Berlinului, sa iasa studentii in strada la Leipzig si muncitorii la Timisoara, sa invadeze Milosevic Bosnia si sa bombardeze NATO Belgradul, o suma intreaga de fapte cu totul neplauzibile au trebuit sa se intimple ca Romaniei si Bulgariei, doua tari care trezeau compatimire mai mult decit respect sau simpatie sa li se faca loc in plutonul european. Multa lume a pus umarul, de la George W. Bush si Tony Blair la Viorel Hrebenciuc (care a tras in sus participarea la referendumul european din 2003 ca sa arate ce buni europeni sintem), la Monica Macovei (care ne-a scapat de clauzele de salvgardare). si toate astea, ca ieri sub o treime din romani sa se tirasca la vot plictisiti si fara nici un entuziasm. Am cistigat cetateania europeana, dar putini dintre noi vor sa o si foloseasca. Departe de a ne simti mindri ca trimitem o garnitura de romani in Parlamentul european, ne intrebam cum se vor descurca ei pe acolo si daca nu cumva ne-ar fi ambarasat mai putin daca stateau pe acasa.

Trei sint cauzele slabei participari de ieri la alegeri si la referendum. O sa le enunt in ordinea importantei lor. Prima este esecul politicii ca proiect colectiv. Romanii sint oameni realisti. Incapacitatea de a coopera a partidelor din Alianta DA a fost o lovitura importanta data interesului si participarii politice. Ce rost are sa investesti speranta in orice proiect politic, daca unul inzestrat cu tot ce ii trebuia, lideri (Basescu), tehnocrati (Macovei), generatie noua (liberali), esueaza atit de lamentabil, si fara nici un motiv scuzabil? De ce sa creada vreun votant ca o noua alianta, mai ales ca singura plauzibila ar fi a PSD cu unul din partidele fostei Aliante, deci intre fosti inamici cu pozitii ideologice diferite, ar functiona mai bine dupa urmatoarele alegeri? E clar ca egoismul si lacomia sint prea mari pentru a abordare rationala a aliantelor politice la noi. Nu poti coopera cind fiecare vrea tot.

A doua cauza pentru care lumea a stat acasa ieri este esecul politicii ca proiect de personal. Nu ne plac oamenii nostri politici. Si stim ca nici un sistem de vot nu va produce o alta calitate, radical diferita, a oamenilor politici. In fond, discutia despre sistemul de vot ca modalitate de reforma a clasei politice e cam ca discutia despre tehnologia cirnatilor de Craciun. Unele gospodine folosesc in continuare masina traditionala de tocat, prin care compozitia se scurge in mat numai partial omogenizata, altele si-au luat masini electrice, foarte performante, care transforma intr-o pasta omogena ceea ce pui inauntru. Dar nici o gospodina nu crede ca masina, si nu compozitia, e factorul decisiv al calitatii cirnatilor. Cu orice fel de masina de tocat, daca inauntru pui aceeasi carne vei avea aceiasi cirnati. In fiecare oras din Romania fiecare votant vede cine este intr-un partid sau altul, si ce tip de oameni ajung in politica. Nici un om cu scaun la cap nu crede ca exista vreo inginerie electorala care sa schimbe acest lucru.

Al treilea motiv pentru care oamenii nu au avut chef nici de europene, nici de referendumul presedintelui, a fost acest razboi vicios al bunelor intentii care e o trasatura tipica a ciinoseniei romanesti, dar in ultimele saptamini a luat proportii suparatoare. A fost penibila lupta asta pentru sistemul de vot, penibila odata pentru ca sistemul de vot nu are o influenta importanta asupra calitatii oamenilor politici, si actorii care sustineau diverse sisteme stiu dupa parerea mea asta si toata elocventa lor e pur egoism politic, pentru ca oricit ai tine la o anumita forma de vot si la ideile tale in general nu le poti promova prin orice metode. Am ajuns sa citesc de exemplu ca opinie a unor „experti” ca sistemul propus de Basescu exista si in diverse dictaturi. Un student care da admitere la politologie pica daca spune ca sistemul de vot are vreo influenta intr-o dictatura (in care alegerile sint fraudate sau nu se tin, deci cum ar putea avea?). Pe partea cealalta, a fost atacata inovatia PSD de a introduce in legea guvernului alegerea directa a presedintilor de consilii judetene, invocata chiar ca motiv de neconstitutionalitate. De ce? Numai pentru ca ei sint cei care au propus? E mult mai logic sa alegi presedintii de consiliu prin vot direct decit pe parlamentari, ei au cuvintul cel mai mare de spus in privinta fondurilor si proietcelor regionale, normal este ca ei sa fie legati de electorat mai mult decit parlamentarii, care au de votat pe chestiuni nationale si generale, nu locale. Rareori a vazut publicul atitia veileitari necalificati, care sa puna mai multa patima in apararea ideilor lor timpite, si nu inteleg de ce liderul de opinie roman nu se multumeste cu subiectul fotbalului si tine neaparat sa se ocupe de sisteme electorale si constitutionale. Reaua credinta care razbatea din aceste argumente, ambitia care depasea cu mult nu doar priceperea, ci dorinta onesta de a rezolva ceva au fost asa de evidente ca multi oameni s-au indepartat de subiectul votului uninominal. Cind doi se bat sa il salveze pe unul de la inec nu le ridica nimeni monument. E limpede ca nu dorinta de a-l salva ii anima.

Acestea fiind spuse, Traian Basescu a avut dreptate sa sustina sistemul PSD, ca fiind

singurul capabil sa produca o guvenare eficienta. Asa cum il cunoastem, batalia va continua, pentru ca avem nevoie de o guvernare eficienta, chiar cu riscul suprareprezentarii partidelor mari. Nu e preferabil un guvern PD de patru ani, dupa care unul PSD de patru ani ambiguitatii de acum, cind nu e clar cine poarta raspunderea pentru ce? Dar Basescu a argumentat si el prea mult despre schimbarea calitatii clasei politice, acest deziderat pe care il poate indeplini doar procuratura. Or, la asta nu cred ca a convins. Pentru ca e prea nerealista povestea ca sa o mai creada cineva.

Iata, pe scurt, de ce sintem asa de neeuropeni si de ce nu prea ne-am dus la vot duminica pentru a influenta felul in care se vor organiza alte alegeri la care, ca si la astea, n-o sa prea avem pe cine vota.