Sunt european, deci exist!

In calatoriile spre tari indepartate, mai ales in ultima perioada, dupa ianuarie 2007, atunci cand cineva ma intreaba de unde sunt, raspund „din Romania, Europa”. Din experienta am remarcat ca e o varianta corecta de raspuns, deoarece daca spun doar „din Romania”, sunt inca multi cei care nu prea stiu sa aseze Romania pe harta, caz in care intrebarile continua (tineti minte cand a venit Bush in vizita oficiala la Bucuresti si ne-a spus „hello, Budapest”?).

In plus, probabil undeva intr-o zona a vanitatii semi-constiente, sper ca prin acest raspuns „Romania, Europe” sa fiu si eu pus ca perceptie alaturi de britanici, francezi sau germani, adica intr-un grup mai „select” de vizitatori. Dar pana la urma, cu cei sunt ei mai buni decat mine? Pana mai acum un an, erau cu siguranta mai valorosi si diferiti, cel putin din anumite puncte de vedere, de exemplu prin faptul ca ei treceau de controlul pasapoarte mai repede, pe linia scurta rezervata cetatenilor UE. De acum inainte insa, cel putin la un nivel superficial si formal, suntem la fel, pentru ca stam impreuna la aceeasi coada la controlul pasaportului, cu minusul ca, pana sa intre in sfarsit si Romania in UE, coada de la ghiseul UE a crescut din ce in ce mai mult, pe masura ce numarul de „noi europeni” a crescut si el (incepand cu 2004, s-au adaugat europenilor „cu acte in regula” vreo suta de milioane de oameni).

Oricum, apartenenta Romaniei la Europa (chiar daca primirea tarii noastre in UE nu a fost una legata de merite sau valori, ci mai curand una de nevoie si chinuita) si redefinirea romanilor ca „europeni” sunt bunuri castigate si pe care ar fi pacat sa nu le folosim cat mai eficient (evident, prin eficienta fiecare intelege ce vrea, de exemplu unii inteleg sa mearga in UE la furat, iar altii la cersit). Iar in rest, este sau ar trebui sa fie o chestiune de analiza si comparatie facute la nivel individual si nu la nivel de etnie sau natiune europeana. Am oroare de analizele la nivel de grup, indiferent cum ar fi acest grup definit („poporul x este lenes” sau „grupul y este immoral”), asemenea analize bazate pe anecdotic si pe preconceptii duc la xenofobie, rasism, in general la intoleranta. Prefer sa fiu analizat ca persoana, nu ca cetatenie. Cum am patit cu o individa de la un birou rent-a-car din Italia care, acum cateva saptamani, cand am inchriat acolo o masina, mi-a recomandat sa nu las aparatul GPS in masina, deoarece „in Italia sunt multi hoti din Romania”, cu un zambet natang, dupa ce imi luase datele din pasaport, asa ca stia de unde vin.

Ca sa fiu mai precis, desi poate parea arogant, cred ca sunt mai bun decat unii europeni „vechi” si cred ca sunt destul de multi cetatenti romani care, la o comparatie cu „omologii” lor din Vechea Europa, ar putea lua note mai bune la majoritatea, daca nu la toate categoriile importante ale comparatiei. Iar acest lucru este o veste foarte buna pentru romani, care sunt capabili sa concureze cu succes in Europa, desi nu neaparat o veste buna pentru Romania, care cu siguranta, ca tara, nu poate concura in Europa (si o intrebare rezonabila este daca si cand va reusi aceasta performanta). Si asta pentru ca, incercand sa fiu parte dintr-un grup „european” al cetatenilor Romaniei, as spune ca problema noastra, din acest punct de vedere, este ca suntem multi, dar nu suficienti. Cand discut acest lucru cu unii prieteni, mai intotdeauna revine in contra-argumentatia lor asa-zisa superioritate a Romaniei fata de Bulgaria. Sincer, eu nu sunt deloc convins de aceasta idee (mai putin in ceea ce priveste aspectele pur geo-demografice, cum ar fi suprafata si numarul de locuitori, desi nici acestea nu sunt neaparat niste elemente imuabile) si oricum mi se pare o directie periculoasa sau in cel mai bun caz suficienta: termenii nostri de comparatie ar trebui sa fie la Vest si la Nord, nu la Sud au la Est!

Comenteaza pe blogul lui Marius Ghenea.