Sursa Felix si vorba lui Dinescu (de Liviu Avram)

Incidentul Dan „Felix“ Voiculescu demonstreaza o data in plus ca CNSAS a fost creat cu fata catre politicieni, pentru a-i proteja sau a-i executa, si nu catre nevoia de a cunoaste a opiniei publice.

Nu mai tin minte exact ce voia Ticu de la legea de deconspirare a Securitatii, dar tin minte exact ca voia mult. Atit de mult, incit odata ajunsa in Parlament, propunerea sa legislativa a fost atit de schimonosita, incit initiatorul a repudiat-o.

Legea a aparut cum stim, s-a infiintat CNSAS, cu un prim mandat mai mult decit lamentabil si cu un al doilea care, desi parea a incepe sub auspicii mai bune, a provocat inca din scutece doua uriase scandaluri: demisia abrupta, si inca neelucidata, a lui Dan Lazea si cazul Voiculescu-Felix.

Si probabil ca scadaluri similare ultimului vor mai fi din moment ce SRI a livrat inca vreun milion si ceva de dosare.

Ii acord lui Ticu Dumitrescu prezumtia de a fi initiat aceasta lege cu fata catre nevoia de a cunoaste a poporului roman. Sa afle si el, poporul, ce a insemnat Securitatea in viata lui. In cele din urma insa, legea a fost intoarsa cu fata catre politicieni, spre a fi folosita in beneficiul sau, dupa caz, in detrimentul lor.

Prin urmare, ca sa ne referim la exemplul cel mai cald, a fost folosita ca sa ascunda vreme de 16 ani trecutul de informator al lui Dan Voiculescu, iar acum e folosita pentru a-l executa cu ghilotina aceluiasi trecut.

Sa luam insa un alt exemplu, care ilustreaza mult mai bine slabiciunea legii: judecatoarea Florica Bejinaru. Fostul Colegiu a votat ca doamna judecator nu a facut politie politica. Fara nici o proba in plus, actualul Colegiu a votat ca a facut.

Si noi cum am fi aflat adevarul daca legea CNSAS ar fi fost respectata cu sfintenie? Nu l-am fi aflat nicicum, am fi ramas doar cu doua verdicte contradictorii, generate prin vot de niste oameni care au fost adunati impreuna de catre partidele politice.

A trebuit ca aceasta lege sa fie incalcata, sa se produca niste scurgeri si sa aflam din ziare ca doamna si-a turnat un coleg care povestise ce vazuse el la Brasov in ziua revoltei din 1987, ca a primit bani pentru cele 52 de note informative date intr-un an sau ca relatia ei cu Securitatea a incetat, cel putin oficial, nu in urma unui proces de constiinta, ci a faptului ca a devenit membru PCR.

Inarmati cu aceste informatii, am putut fiecare dintre noi sa judecam daca doamna Bejinaru a facut sau nu politie politica. Mai mult chiar: nu ne-au mai folosit la nimic verdictele paradoxale din CNSAS. In actuala forma a legii, Colegiul este pus sa ofere opiniei publice nu informatii, nu adevar, ci opinia sa despre acele informatii, adica vorbe. Vorbe care nici macar nu sint intotdeauna juste.

Legea spune ca ai facut politie politica daca ai primit bani de la Securitate, indiferent de natura notelor informative, iar primul Colegiu a infrint prin vot vointa legii si a decretat ca judecatoarea nu a facut politie politica, chiar daca a primit bani.

Desigur, ideal e sa alcatuim institutii perfecte, pe care sa le populam cu oameni perfecti. Cum oameni perfecti nu exista, ne ramine la indemina doar vointa de a construi institutii cit mai bune. CNSAS este rezultatul unui compromis in care aceasta vointa nu a existat, la capatul caruia avem o lege debila si o institutie schizoida, plina cu oameni in cel mai bun caz perfectibili.

Si tocmai pe umerii lor a fost asezata uriasa povara de a pastra secrete teribile, asupra carora sint chemati sa-si dea o parere si-atit. Faptele nude si informatiile pure ramin pe mai departe ferecate in dosare.

Solutia ar fi sa-i despovaram. Sa intoarcem legea cu fata catre popor, sa-i dam opiniei publice informatii si fapte, iar Colegiul CNSAS sa aiba rolul de a oferi expertiza in metodele, terminologia si bucataria Securitatii.

Iata, aud ca sursa Felix a decis sa-si faca public azi propriul dosar. Il voi citi si voi decide eu, pentru mine, daca a facut sau nu politie politica. Chiar nu-mi mai trebuie vorba lui Dinescu.