Tiganii pentru totdeauna? (de Corina Dragotescu)

In timp ce Vestul a investit bani si ani multi in programele sociale menite sa duca la eradicarea fenomenelor amintite, autoritatile romane s-au facut ca ploua ani intregi. Problema tiganilor nu este una necunoscuta.

In noiembrie anul trecut, autoritatile dintr-o localitate de linga Milano au decis sa sape un sant lat de un metru si adinc de 70 cm pentru a se proteja de tiganii veniti cu carute. In Padova, tot atunci, un gard inalt de un metru a fost refacut pentru a feri spatiile verzi ale orasului de invazia nomazilor. Acum, o crima si un incendiu aduc din nou in discutie problema tiganilor nomazi.

Cind solutiile extremiste le inlocuiesc pe cele pasnice, e semn ca undeva, pe traseul evenimentelor, s-a produs o ruptura si nimeni nu a vrut sa-si bata capul cu ea, la timp. Ca tiganii sint primul „produs romanesc de export“ e un lucru deja cunoscut. Ca e incadrat laolalta cu fenomene negative, iar e un fapt pe care trebuie sa-l acceptam ca atare, tocmai pentru a-l putea remedia.

Vinovatii dramaticului incident din Italia nu sint numai membrii gruparii extremiste care a revendicat atentatul. Sint si parintii acelor copii morti, si autoritatile romane.

E plina Italia de tigani romani care cersesc. Oameni maturi, dar si copii obligati de parintii lor sa faca acest lucru. Acestia sint primii care ar trebui condamnati. Pe linga faptul ca isi exploateaza copiii, le refuza orice sansa de a fi integrati, intr-un viitor, in orice societate, fie ea italiana, fie romaneasca.

Acei copii vor face ceea ce au vazut in mediul in care isi petrec primii ani din viata, adica vor cersi in continuare si vor umbla nomazi o viata intreaga. Este tot mai limpede ca, in perioada cit noi am stat inchisi in casa noastra, lumea din exterior, adica Europa Occidentala, s-a miscat construindu-si alte reguli, la care trebuie sa ne aliniem acum.

Mincatul lebedelor, caz celebru al anilor ’90, cersetoria, fie ea si sub forma spalatului de parbrize, nu mai tin. Pentru occidentali sint etape de mult ingropate, iar aparitia lor naste reactii violente, pentru ca sint ca o intoarcere intr-un trecut ingropat.

In timp ce Vestul a investit bani si ani multi in programele sociale menite sa duca la eradicarea fenomenelor amintite, autoritatile romane s-au facut ca ploua ani intregi. Problema tiganilor nu este una necunoscuta. Cersetorii, tiganii nomazi sau incidentele din diferite comune au facut ca permanent comunitatea de etnie roma sa se afle in atentia opiniei publice.

Inclusiv sutele de rapoarte europene au identificat-o ca reprezentind o piedica in calea integrarii. Sint prea putine programele organizate pentru romi, astfel incit macar la nivelul generatiei urmatoare lucrurile sa stea altfel.

Pina atunci, problema tiganilor este in mare masura una romaneasca. Sint exagerate afirmatiile ca imaginea Romaniei are de suferit, in ansamblu, de pe urma cersetorilor plecati din tara, la produs, in Italia, Spania, Franta sau in Germania. Sint zeci de mii de cazuri in care romanii sint apreciati pentru ceea ce fac.

Nu degeaba muncitorii romani din constructii din Iatlia si-au deschis firme proprii si sint apreciati drept foarte calificati.

Nu degeaba autoritatile din Spania au deschis usile cetateniei pentru mai multe categorii de romani, si nu degeaba in Franta imaginea Romaniei nu mai este legata de cea a cersetorilor care au invadat la un moment dat intersectiile pariziene si metroul din Orasul Luminilor.

Incidente, chiar extremiste, vor mai fi. Depinde de noi toti, cei implicati emotional, de-o parte sau de alta, sa nu le tratam extremist.