Tot mai mulți copii și adolescenți români suferă de o „afecțiune invizibilă”. Un ONG vrea să construiască pentru ei, din donații, prima clădire de spital „care respectă ce se întâmplă în spitalele din restul lumii”

Tot mai mulți copii și adolescenți din România suferă de depresie sau de o altă tulburare de sănătate mintală. O afecțiune „invizibilă”, pentru care mulți dintre ei nu ajung să primească ajutor. La categoria de vârstă 13-25 de ani, suicidul reprezintă a doua cauză de deces, după accidente. „Ei mor din alegere, iar eu vin dintr-o zonă unde se luptă pentru fiecare zi în plus”, povestește Monica Althamer, care a fost, mulți ani, unul dintre cei mai cunoscuți navigatori de pacienți oncologici din România. 

Monica Althamer este, acum, directorul programului Spitale Publice din Bani Privați al Fundației Metropolis. 40 de secții de spital din 18 orașe ale țării au fost renovate și dotate, în ultimii ani, cu bani strânși din donații și sponsorizări, prin acest program. 5 milioane de euro a investit, în total, ONG-ul pentru a schimba fața a zeci de secții de spital – bani strânși din donațiile făcute de români. 

Althamer povestește că a avut „un șoc” când s-a uitat pe cifrele principalelor cauze de deces la adolescenți, după ce Spitalul Obregia a trimis Fundației Metropolis o solicitare de renovare a Secției de Psihiatrie Pediatrică. 

„Ei mor din alegere, iar eu veneam dintr-o zonă unde se luptă pentru fiecare zi în plus. Și am aflat că sunt copii și adolescenți care mor din alegere, pentru că suferă de o afecțiune „invizibilă” și nu primesc ajutor. Pentru mine, acesta a fost impulsul”, spune directoarea programului Spitale Publice din Bani Privați, într-un dialog cu HotNews. 

Din acest „impuls” a luat naștere o campanie de strângere de fonduri pentru construcția unei noi clădiri de spital ce va găzdui Secția de Psihiatrie Pediatrică a Spitalului Obregia.

Pentru copiii și adolescenții români cu tulburări de sănătate mintală, va fi prima clădire de spital care respectă standardele internaționale: „În România nu s-a făcut niciodată un spital de psihiatrie care să respecte ceea ce se întâmplă în aceste spitale în restul lumii. Nu există”, spune Monica Althamer. 

E nevoie de cel puțin 7.5 milioane de euro

Pentru Fundația Metropolis, este o provocare: prima clădire de spital pe care o ridică de la zero, după zeci de secții renovate și dotate. Costurile sunt estimate la cel puțin 7.,5 milioane de euro – numai ridicarea clădirii, fără mobilier și dotări. 

Dar campania Fundației Metropolis „nu este doar una de strângere de fonduri, ci și de conștientizare publică”, spune Monica Althamer. 

Copiii și adolescenții cu depresie, tratați într-o clădire de spital construită acum 100 de ani 

Tot mai mulți copii și adolescenți din România suferă de depresie, anxietate sau alte tulburări de sănătate mintală. În ultimii 7-8 ani, numărul celor care se adresează Secției de Psihiatrie Pediatrică de la Spitalul Obregia aproape că s-a dublat. 

Copii și adolescenți din toață țara ajung aici, în condițiile în care România are județe întregi fără psihiatri pentru copii. Secția de Psihiatrie Pediatrică a Spitalului Alexandru Obregia funcționează, în prezent, în două pavilioane construite în perioada anilor 1920. 

„În anul 2023, spitalul a aniversat 100 de ani de la înființare”, spune, dr. Florina Rad, șefa Secției de Psihiatrie Pediatrică de la Spitalul Obregia. 

„Toate clădirile sunt extrem de vechi, ca structură și compartimentare. Ele nici nu au fost gândite de la început ca spații speciale pentru psihiatrie pediatrică”, explică medicul. Inițial, unul dintre pavilioane a fost secție de neonatologie, iar celălalt a funcționat, la un moment dat, ca grădiniță.

Cu toate că spitalul a făcut eforturi să le renoveze, actualele spații nu reușesc să mai corespundă, în totalitate, nevoilor pacienților: „Saloanele au fost construite în 1920. Atunci erau alte norme, alte reguli. Le-am zugravit, am pus gresie, ne-am străduit să înlocuim ce se strică. În plus, numărul de pacienți crește constant.”

Psihiatria pediatrică nu înseamnă doar „tratament farmacologic, în timp ce copilul stă liniștit în pat”

Mai ales că serviciile de psihiatrie pediatrică „nu implică doar spitalizare și instituirea unui tratament farmacologic, în timp ce copilul stă liniștit în pat”, explică Florina Rad, care este și președintele Asociației Române de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului.

„În psihiatrie, etiologia este bio-psiho-socială și, atunci, noi trebuie să ne adresăm tuturor factorilor etiologici care sunt responsabili de apariția unei tulburări psihice. Așa că vom avea nevoie de terapie, de intervenții terapeutice specifice, individuale, de grup, intervenții specifice pentru familie, activități pentru petrecerea timpului liber pe parcursul internării, terapii ocupaționale, accesul la educație pe perioada internărilor mai lungi. Așa că avem nevoie, ca să putem să construim servicii cât mai adaptate și cât mai corecte, și de specialiști care să poată să facă toate lucrurile acestea – medic, psiholog, asistent social, colaborare cu celelalte specialități medicale – dar și de spații în care să se desfășoare lucrurile acestea”, susține medicul.

Copiii internați la Obregia fac acum, uneori, ședințele de consiliere psihologică în spațiile comune – pe hol sau în curtea spitalului: „În cazul consilierii psihologice, spre exemplu, e nevoie să ai o intimitate cu pacientul, adică să poți să stai într-un spațiu în care să nu intre permanent cineva, să nu treacă permanent cineva pe lângă tine”, spune dr. Florina Rad. Ea subliniază că, în acest moment, „spațiul este cu adevărat o problemă”. 

Statul român a construit doar patru spitale în 35 de ani

Contrar cutumei din unele spitale românești, unde există tendința ca lipsurile să fie ascunse sub preș, Spitalul Obregia a semnalat constant, în ultimii ani, Administrației Spitalelor și Serviciilor Medicale din București – în subordinea căreia se află – nevoile pe care le are, spune dr. Florina Rad. Indiferent că a fost vorba despre nevoia de a avea mai mult personal sau despre îmbunătățirea spațiilor și a condițiilor de spitalizare. 

„Iar la un moment dat, într-o conjunctură, ASMB-ul s-a întâlnit cu Fundația Metropolei și a transmis cumva nevoia noastră, după care ei (reprezentanții Fundației Metropolis – n.red.) au venit aici și au vizitat secția”, povestește medicul.

Monica Althamer, directorul Programului Spitale Publice din Bani Privați al Fundației Metropolis, se bucură că „mentalitățile s-au mai schimbat și unii dintre ei (reprezentanți ai spitalelor – n.red.) vin către noi”. 

„Eu mă bucur că vin către noi și cer ajutor și că nu mai au acea teamă că vor fi „urecheați” dacă recunosc că nu au”

„Nu se așteaptă nimeni să construiască managerul spitalului sau medicii un spital. De ce să îți fie teamă sau rușine, dacă asta ai? În România s-au construit patru spitale în ultimii 35 de ani, de la Revoluție. Statul român a construit doar 4”, adaugă Monica Althamer. 

Cele patru spitale construite de statul român în ultimii 35 de ani sunt Institutul Regional de Oncologie din Iași, Spitalul Orășenesc din Mioveni, Spitalul Municipal din Fălticeni și Spitalul de Copii Victor Gomoiu din București – singurul din Capitală. 

Fundația Metropolis a primit, inițial, o solicitare de renovare din partea ASSMB și a Spitalului Obregia, așa cum „primește des” în ultima vreme: „„Eu mă bucur că vin către noi și cer ajutor și că nu mai au acea teamă că vor fi „urecheați” dacă recunosc că nu au. Obregia este un spital în subordinea Administrației Spitalelor și Serviciilor Medicale București. Chiar ASSMB a dat primul semn, primul mail, apoi spitalul în sine”, își amintește Monica Althamer. 

„Și am fost să vedem spațiul. E un pavilion vechi de 100 de ani, iar rugămintea lor era să renovăm noi mansarda”, spune directoarea Programului Spitale Publice din Bani Privați. 

„E durerea lumii”

Inițial, Spitalul Obregia se gândea la renovarea unuia dintre cele două pavilioane care găzduiesc Secția de Psihiatrie Pediatrică – o clădire cu parter și o mansardă foarte generoasă. În acest pod, acum nefuncțional, medicii din spital sperau să dezvolte, după renovare, spații pentru intervențiile de psihoterapie.

„Am fost să vedem podul. Mansardă este mult spus. E mai mult un pod în care zburau, la propriu, porumbei și care nu a fost altceva în afară de pod, cu materiale aruncate și porumbei care zboară. Ei se gândeau că vor face în acel pod birouri și cabinete și mai eliberează din spațiul de la parter, să fie un pic mai bine pentru copiii internați. Noi am chemat și un arhitect și a spus că e imposibil să scoți ceva funcțional din acel spațiu, în condițiile în care sunt două băi la capetele holului – baia de băieți și baia de fete”, explică Monica Althamer, de la Fundația Metropolis. 

„De intrat, am mai intrat în spitale de psihiatrie. Șocul cel mare a fost când am văzut pereții plini de mesaje scrise. E durerea lumii. E senzația aia că intri cu totul în suferința unui om, care este un copil. Acesta a fost impactul cel mai mare”, își amintește Monica Althamer.

Imagini din actuala Secție de Psihiatrie Pediatrică: 

Terapie în curtea spitalului, din lipsă de spațiu

„În psihiatrie, dincolo de pastile, e necesară și terapie. Ei sunt 5 în salon. M-am întrebat: cum faci? Mi-au povestit apoi medicii că în perioadele când este cald afară, se face terapie psihologică în părculețul din fața clădirii. În salon este imposibil”, mai spune Monica Althamer. 

„Clădirile fiind foarte foarte vechi – construite acum 100 de ani – au venit arhitecți, ingineri, au văzut și au ajuns la concluzia că nu au cum să renoveze și să avem o nouă compartimentare. S-a ajuns la concluzia că este mai bine să construim de la zero o clădire nouă și există spațiu pentru asta, în curtea spitalului”, spune și medicul Florina Rad.

Monica Althamer mai povestește că, după prima vizită în Secția de Psihiatrie Pediatrică, a început să se uite pe cifre. Ea a fost, ani de zile, navigator pentru pacienți oncologici și, apoi, și pentru mari arși. „Acum, sunt sunată de pacienți pentru orice nu e banal. Orice nu e gripă”, mărturisește ea.

Spune că, în cazul cancerului, al arsurilor grave sau al altor afecțiuni, „bătălia era împotriva morții. Și a mea, și a lor (a pacienților – n.red.) . Să moară cât mai puțini și cât mai târziu.”

Zona de oncologie i se părea „monstrul absolut”.

Noua construcție va permite să existe saloane speciale pe categorii de vârstă, iar totul va fi mult mai securizat: spre exemplu, va exista mobilier care nu poate fi folosit pentru vătămare sau auto-vătămare. Vor exista spații pentru socializare, terapie ocupațională, terapie individuală, terapie de familie, meloterapie, kinetoterapie – sală de sport. „Toate toate facilitățile necesare pentru intervenție psihoterapeutică și de petrecere a timpului liber pe perioada spitalizării”, spune dr. Florina Rad.

„Gratii la geam”

Dar campania Fundației Metropolis „nu este doar una de strângere de fonduri, ci și de conștientizare publică”, spune Monica Althamer. 

„În România nu s-a făcut niciodată un spital de psihiatrie care să respecte ceea ce se întâmplă în aceste spitale în restul lumii. Nu există. Dacă intri în Spitalul Obregia, în secția de copii sunt paturi de adulți, sunt gratii la geam”, mai spune reprezentanta Fundației Metropolis. „Dincolo de confortul psihic și sufletesc, modul în care arată secția reprezintă un risc pentru acești copii. La baie, duș cu cablu. Peste tot sunt lucruri care se pot transforma în arme pentru copii. În plus, din cauza condițiilor, sunt părinți care refuză internarea și preferă să gestioneze situația acasă. Au fost cazuri de copii care s-au sinucis sau care și-au atacat familia.”

Clipul campaniei de strângere de fonduri, aici.

Detalii despre cum poți dona pentru construcția noului Spital de Psihiatrie Pediatrică pe site-ul Fundației Metropolis. 

Spitalul Obregia va avea și un nou ambulatoriu de psihiatrie pediatrică, construit cu bani din PNRR

Medicul Florina Rad se bucură și de faptul că, în afara clădirii de spital pe care Fundația Metropolis intenționează să o construiască de la zero din donații, spitalul a câștigat și o finanțare din PNRR pentru construcția unui nou ambulatoriu de psihiatrie pediatrică. Aici, în acest centru care va oferi servicii de zi, fără internare, copiii externați vor putea veni să continue terapia: „De cele mai multe ori, aceste servicii trebuie să continue și după externare, dar pacientul trebuia să își găsească singur un loc unde să le facă. După ce se va construi clădirea cu finanțare din PNRR, vom putea orienta pacienții externați tot aici, astfel încât să aibă o continuitate a serviciilor medicale.”

Mai ales că, spune dr. Florina Rad, „de foarte multe ori pacienții noștri pleacă și nu-și găsesc servicii de psihoterapie. În București poate că este ceva mai ușor, pentru că există multe clinici în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate. Dar sunt județe, precum Giurgiu, Ialomița, fără niciun psihiatru pentru copii. Nu au unde să se ducă.”

Numărul copiilor cu tulburări de sănătate mintală crește în fiecare an

Numărul copiilor și adolescenților afectați de tulburări de sănătate mintală crește de la an la an. Acest lucru nu se întâmplă doar în România, ci la nivel global. „Organizația Mondială a Sănătății spune că unul din 7 copii suferă, de-a lungul vieții, de o tulburare de sănătate mintală. Centrul de Control al Bolilor din Statele Unite vorbește despre unul din 6 copii”, explică dr. Florina Rad, pentru HotNews. 

Un număr semnificativ de copii poate fi diagnosticat cu o tulburare de sănătate mintală, spune medicul de la Spitalul Obregia: „Copiii mici sunt diagnosticați, de regulă, cu tulburări de dezvoltare, tulburile din spectrul autist, tulburare de dezvoltare a limbajului, întârzieri mintale, ADHD. La copiii mai mari și la adolescenți întâlnim, în general, patologie din sfera anxietății, depresiei și patologie asociată consumului de substanțe.”

Șefa Secției de Psihiatrie Pediatrică de la Spitalul Obregia subliniază că numărul de pacienți copii și adolescenți care se adresează spitalului crește în fiecare an: „Spre exemplu, în anul 2023 am evaluat aici 5.475 de pacienți. După pandemie, numărul copiilor și adolescenților care ni se adresează a crescut. Iar asta se întâmplă în toate clinicile de psihiatrie și în ambulatoriile de psihiatrie pediatrică.”

„Dacă în 2016 – 2018 avem undeva la 2.500 spre 3.000 de pacienți pe an, de atunci s-au tot adăugat. Iar asta ne arată și o problemă a sistemului pre-spitalicesc, care nu răspunde nevoilor în creștere. Sistemul de psihiatrie pediatrică este subdimensionat în prezent. Sunt județe întregi fără psihiatri pentru copii. Acei copii pot avea nevoie de intervenții de psihoterapie, dar nu beneficiază de servicii decontate prin Casa de Asigurări. Dacă nu ai medic în județ, nu ai cum să beneficiezi”, explică medicul. 

Și numărul adolescenților care ajung aici din cauza consumului de substanțe interzise este în creștere. 

Devin românii mai deschiși când este vorba de recunoașterea problemelor de sănătate mintală?

Am întrebat-o pe șefa Secției de Psihiatrie Pediatrică de la Obregia dacă vorbim cu certitudine despre o creștere a numărului de cazuri sau românii încep să fie mai deschiși în această privință, iar stigma din jurul acestui tip de probleme de sănătate începe să scadă: „O categorie de populație este mai deschisă și a început să se îngrijească de sănătatea emoțională și de sănătatea psihică a familiei a copiilor, să fie atenți la semnele acestea și să se adreseze serviciilor de psihiatrie pediatrică. Poate nu din start spitalului, dar măcar serviciilor din ambulatorii sau psihologilor.”

Medicul spune însă că, în mod sigur, cifrele nu reflectă doar o scădere a stigmei: „Cu siguranță nu este doar o scădere a stigmei sau o deschidere a populației către serviciile de psihiatrie. Toate articolele de specialitate din întreaga lume vorbesc despre această creștere semnificativă a prevalenței tulburărilor de sănătate mintală la copii și adolescenți, de creșterea cifrelor după pandemie. Este un fenomen raportat la nivel mondial.”

În plus, la copii și adolescenți, suicidul reprezintă a doua cauză de deces, după accidente. 

Uneori, părinții sunt cei care preiau inițiativa și își aduc copiii la medic. Există însă și cazuri de adolescenți care sună la Spitalul Obregia și cer ajutor. Echipa spitalului îi îndeamnă să vină aici împreună cu tutorele legal, deoarece așa prevede legea, până la împlinirea vârstei de 18 ani. 

Depresia și anxietatea la copii și adolescenți nu sunt ușor de recunoscut

Șefa Secției de Psihiatrie Pediatrică de la Spitalul Obregia spune că, din „practica de zi cu zi” a medicilor de aici, depresia și anxietatea sunt „semnificative” la adolescenții români.

În plus, ele nu sunt întotdeauna ușor de recunoscut: „La copii și adolescenți, depresia nu se manifestă întotdeauna prin acel sentiment de tristețe. Copilul nu vine să-ți reclame acel sentiment de tristețe și de lipsă de plăcere. Dar poate să devină iritabili, irascibili, nervos. Și atunci, părinții sau cei din jurul copilului confundă deseori comportamentul cu simptomatologia specifică unei tulburări de comportament. Scade puterea de concentrare, scade capacitatea de memorare, scad performanțele școlare, copilul se retrage sau, dimpotrivă, aderă la comportamente indezirabile. Semnele de depresie la adolescenți nu sunt întotdeauna cele la care ne gândim noi sau știm că sunt tipice pentru depresie. Iritabilitatea este listată în manualele de clasificare ca fiind simptom de depresie în adolescență. 

Foarte mulți adolescenți „duc pe picioare” această tulburare, scăzând performanța sau implicarea lor în activități obișnuite. Dar au nevoie de ajutor psihoterapeutic și, uneori, și farmacologic,  în funcție de severitatea tulburării.

Uneori, aceste perioade trec de la sine – fiecare persoană are mecanisme de a se adapta la diverși factori de stres. Orice persoană poate să aibă, de-a lungul vieții, o perioadă mai dificilă. Dar atunci când depresia este una severă, când calitatea vieții copilului sau adolescentului scade foarte mult, atunci vom diagnostica o tulburare de sănătate mintală. Depresia sau anxietatea sunt diagnosticate atunci când simptomele pe care pacientul le are sunt suficient de importante încât să interfereze se cu viața și activitatea lui, cu viața școlară, cu viața din afara familiei, cu relațiile pe care adolescentul le are. Dacă nu identificăm și nu intervenim, toate lucrurile acestea se pot accentua suficient de mult încât gradul de funcționare să scadă din ce în ce mai mult, iar adolescentul să aibă nevoie de de un ajutor. 

De ce avem din ce în ce mai mulți copii și adolescenți „nefericiți”? 

Am întrebat-o pe dr. Florina Rad dacă medicii de la Obregia, care stau de vorbă cu acești copii, au reușit să își dea seama care sunt motivele care îi aduc aici. Care sunt factorii din cauza cărora din ce în ce mai mulți copii sunt „nefericiți”? 

„Nu putem vorbi despre un singur factor, spune medicul. Pandemia a fost un factor, însă accesul tinerilor la mijloace de comunicare online i-a ajutat să își păstreze niște relații”, arată Florina Rad. 

Medicii se uită întotdeauna la mai mulți factori: „Întotdeauna când ne uităm la cauzele unei afecțiuni, ne uităm la contextul bio-psiho-social. Bio se referă la genetică și modificări biologice, biochimice. Peste această vulnerabilitate genetică vin factorii psiho-sociali: mediul, experiențele copilului, experiențele din mediul familial, experiențele din exteriorul familiei, de la grădiniță, școală, și așa mai departe. În contextul tuturor schimbărilor inerente într-o societate, factorii aceștia psiho-sociali se vor schimba permanent.”

„Nu putem identifica o singură cauză. Pentru fiecare copil există un factor de stres semnificativ: poate fi bullying-ul, poate fi școala, poate fi nevoia lui de performanță, activitățile multiple, lipsa timpului liber, lipsa petrecerii timpului de calitate. Toată lumea vorbește despre timp de calitate cu familia. Dar ce înseamnă timp de calitate pentru un părinte care vine seara la ora 20:00 acasă?  Sunt foarte mulți factori de mediu care pot să vină peste această vulnerabilitate și să ajute la declanșarea unei tulburări din sfera depresiei sau anxietății”, explică medicul.

Și familia copilului internat la psihiatrie „trebuie să schimbe ceva”

„Tocmai din acest motiv, intervenția medicilor psihiatri și a psihologilor vizează și familia, iar în aceste cazuri se face și terapie de familie: „Pentru că nu poți să aduci copilul aici pe o perioadă de timp și apoi să te aștepți ca lucrurile să meargă dintr-odată bine, când el se întoarce în același mediu, fără să discuți și cu părinții, să îi implici activ în tot procesul ăsta”, arată dr. Florina Rad. 

„Dacă familia nu va schimba nimic în dinamica ei, în comunicare, în tot ce înseamnă relație cu acel adolescent, nu ne vom putea aștepta ca lucrurile să se schimbe semnificativ”, este avertismentul medicului. „Tocmai de aceea, dacă familia dorește, unul dintre părinți poate să rămână internat cu copilul, indiferent de vârsta copilului.”