Sari direct la conținut

Trei state, doua populatii, nici o natiune (de Traian Ungureanu)

Asa se incheie, deci, istoria politica a statului national roman (1918-2008): cu implozia institutiilor. Ciclul istoric al esecului romanesc a dat inca o bucla. Primul stat national, pe care il aniversam fara sa-l intelegem prea bine, a cazut, curind dupa iesirea in lume, presat din afara si slabit, dinauntru, de lipsa eticii nationale de rezistenta. Statul comunist urmator a durat dar a fost, de la inceput, un fals, un esec definit de distanta uriasa dintre elita dictatoriala si supusi.

Al treilea stat national, fondat in 1989, a promis dar, in absenta unei revolutii fondatoare autentice, n-a facut decit sa biseze naufragiul comunist. Paralelismul e izbitor. In datele de adincime, statul post-comunsit a repetat ruptura interna a statului comunist: distanta dintre elita dictatoriala si supusi a fost inlocuita de separatia legala dintre elita oligarhica si cetatenii de rind.

Laura Kövesi are dreptate. Statul e in disolutie. Mai exact, nu are suveranitate legala, dupa ce a pierdut, sau n-a cistigat, monopolul asupra Justitiei.

O categorie privilegiata de cetateni romani a fortat dreptul de a se plasa in afara legii. Noul Cod penal va consfinti acest fapt. Chiar in situatia in care Codul va fi blocat, coruptia fundamentala a justitiei a desavirsit, intre timp, separatia unei caste penale.

Exista calcule care sugereaza ca grupul oligarhic detine 27% din PIB. Nici un stat nu poate rezista atacului combinat al fortei economice si rahitismului juridic.

A existat insa o deosebire majora fata de datele sumbre ale comunismului. Noul stat roman a lucrat in sistem international deschis. Admiterea in Uniunea Europeana a creat premisele evadarii spre normele de drept si sansa de a pune capat unui ciclu istoric dezastruos.

Ocazia a fost ratata. Raspunderea e impartita de doi suspecti. Mai intii, UE care a comis o eroare uriasa de abordare, aplicind Romaniei tratamentul folosit pentru statele din afara centurii de pe pintecul Rusiei. UE a luat drept partener real si loial oligarhia. Societatea a ramas un aliat neglijat si UE a cucerit imaginea de organism tehnico-elitar, nu de bun popular. Rezultatul s-a vazut in prezenta la alegerile europene.

Oligarhia a profitat escaladind pina la capat pozitia sa in stat. Dupa 11 luni de la admitere, Romania e in pragul colapsului statal, iar UE raspunde cu o lipsa uluitoare de discernamint. Interventia ambasadorului american Taubmann a fost insotita de tacere. Criza italiana a provocat un raspuns birocratic. Scandalul noului Cod penal a gasit UE gata sa sanctioneze doua erori administrative: taxa auto si serviciul telefonic 112.

UE n-a aflat: numarul-cheie in Romania e 322, nu 112. Partea care ne revine noua, romanilor, e si mai grava.

Ne rezumam la identitatea lingvistica si culturala. Identitatea politica nu s-a nascut. Nu ne ies constructiile de stat, pentru ca nu putem atinge acordul de care dispune o natiune politica functionala. Evident, Romania nu va disparea, dar va fi inlocuita de un sistem anapoda: o populatie in vest, alta acasa, intr-un stat, pentru a treia oara, esuat.

Pe scurt: trei state, doua populatii, nici o natiune.

Train Ungureanu, Cotidianul

Abonați-vă la „Rațiunea, înapoi!”
Newsletterul săptămânal în care jurnalistul Gabriel Bejan explică cele mai importante evenimente din politică, economie și actualitate internațională.
Interviuri cu experți, reportaje exclusive și analize care pun lucrurile în perspectivă.
ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro