UE post-Brexit. Sa nu lasam aceasta criza serioasa sa se iroseasca

Am vazut zilele acestea, in Romania si in Europa, multe abordari care duc in derizoriu votul britanicilor. Comparatii cu votantii PSD, acuzatii de nestiinta, de incapacitate de intelegere a lumii globalizate etc. Cred ca e extrem de periculos sa punem sub semnul intrebarii reflexul a milioane de cetateni britanici. Multi dintre ei au picat prada propagandei pro-Brexit sau resentimentelor proprii. Da care sint birnele din ochiul nostru?

De ce au votat asa? Eu cred realmente ca multi au fost indreptatiti. Unii s-au speriat de reflexele centraliste ale UE in chestiunile economice. Altii nu pot suporta, la propriu, ca lumea in care au crescut sa se schimbe atit de dramatic din cauza imigratiei: cartierul, strada lor au devenit de nerecunoscut din cauza emigrantilor veniti mai ales din Europa de Est sau din fostele colonii. O alta categorie de britanici a dat un vot de blam establishmentului politic intern, un vot de respingere pentru o clasa politica fata de care se simt alienati. Mai sint si marii perdanti ai globalizarii, zecile de mii de britanici care si-au pierdut serviciul dupa delocalizarea fabricilor si uzinelor in alte tari. Au fost si altii care au reactionat advers la amenintarile (multe dintre ele necredibile) ale taberei IN, care a jucat pe cartea fricii fata de Brexit. Nu in ultimul rind sint britanicii care au fost amagiti de propaganda masiva a taberei OUT, compusa dintr-o multime pestrita de avocati politici.

• Legat de campania OUT: Miron Damian a observat foarte corect ca tabara OUT a fost un amestec eterogen de oameni si grupari cu agende diferite, imposibil de controlat intr-o campanie. Or, aici e slabiciunea taberei OUT: mesajele nefiind controlate ca in cazul unei campanii clasice duse de un partid, acum e foarte greu ca un partid (in speta, Partidul Conservator) sa-si asume toate promisiunile facute de amestecatura eterogena de purtatori de mesaj. Aici e uriasa problema care sta in fata viitorului premier si a Partidului Conservator (de guvernamint) dupa plecarea lui Cameron: cum face sa indeplineasca promisiunile extrem de diverse, multe neasumate de partid in campanie?

Dar Marea Britanie si gestionarea votului pentru Brexit sint doar o fateta a problemei.

A doua mare problema e UE. Si ea trebuie rezolvata inainte de a porni dominoul de care ne temem cu totii.

Partile bune ale constructiei politice numita Uniunea Europeana sint enorme. Iata doar citeva dintre cele mai evidente: mentinerea pacii pe continent, bunastarea „provocata” in multe regiuni, piata unica, libertatea de miscare a persoanelor si capitalului. Plus eliminarea, cu mici exceptii, a discursului nationalist, xenofob si rasist din mainstream.

E si problema noastra, a ziaristilor, analistilor, chiar a politicienilor ca nu vorbim suficient de mult despre aceste parti bune. Le luam drept garantate, uitind ce a insemnat o Europa farimitata pentru bunicii nostri.

• (Paranteza: Aici e una dintre cheile pierderii referendumului de catre tabara IN. Nici Cameron, nici Corbyn nu au stiut/putut/vrut sa insiste pe avantajele UE. Cameron a jucat cartea fricii, Corbyn a fost absent. Nu intimplator, amindoi sint fundamental eurosceptici, iar votantii au simtit ipocrizia lor).

Dar. Exista un mare dar. UE s-a metamorfozat incet-incet in altceva. Sau, mai bine spus, nu a tinut pasul cu lumea, o lume la crearea careia ea insasi a contribuit enorm. O lume a competitivitii economice, a liberei concurente, a flexibilitatii economice, juridice si legislative. Lucian Croitoru a dat semnalul, intr-un op-ed publicat pe HotNews.ro, ca plecarea Regatului Unit face mai mult loc în Uniune pentru creșterea înclinațiilor centraliste și a reglementărilor stufoase și ineficiente, care vor sufoca piețele și competitivitatea. Iar toate acestea vor apărea într-o perioadă în care ceea ce este necesar pentru creșterea competitivității și a nivelului de trai este mai mult liberalism.

UE seamana acum cu un ziar printat intr-o lume a netului pe telefonul mobil si pe ceas. O constructie usor anacronica, un mecanism cu limitari de tot felul care o fac sa nu mai raspunda nevoilor unei mari categorii de public.

Cred ca UE are nevoie acum de o schimbare de fond si una de forma. Si e esential sa le inceapa pe amindoua pina nu e prea tirziu, pina alti cetateni nu vor ajunge si ei la concluzia ca aceasta formula nu ii mai reprezinta. Sa nu luam a la legere aparitia populistilor si ultra-nationalistilor in nu mai putin de 10 tari europene: ei exista nu doar pentru ca ii sprijina Rusia (si pe unii ii sprijina, fara indoiala), ci si pentru ca exista un teren fertil. Exista categorii mari de public care cer o schimbare profunda.

Schimbarea de forma trebuie sa inceapa de la discutia primordiala: vrem o UE mai federala (asa cum vrea Juncker), cu transfer de suveranitate tot mai mare spre centru, sau o UE care cedeaza puteri inapoi catre statele membre? Europa e impartita pe aceasta falie, si o decizie trebuie luata rapid. Iar la cum arata lucrurile, sa apesi acum pe acceleratie pentru integrare mai adinca ar fi de-a dreptul sfidator.

O a doua directie de discutie pentru UE e legata de politicile economice si birocratie. Stim din teorie, dar si din practica multiseculara ca orice birocratie are tendinta sa se autoreproduca si sa creasca, inventind noi cerinte pe care tot ea sa le „rezolve”. UE a avut in ultimii ani tendinta clara de a supra-reglementa comertul si activitatea economica, spre disperarea adeptilor libertatii economice. Aici e un paradox: in paralel cu eforturile pentru deschiderea pietelor, UE a luat zeci de masuri care au ingreunat accesul la piete si fonduri. Juncker stia foarte bine asta cind a preluat presedintia Comisiei Europene si si-a facut o prioritate majora din schimbarea situatiei, dar masinaria birocratica a UE si lipsa de vointa politica l-au impiedicat sa livreze rezultate vizibile.

Stingismul si corectitudinea politica a UE sint si ele tot mai deranjante. Uniunea pare sa devina tot mai mai indepartata de ceea ce voiau parintii fondatori, tot mai putin atragatoare pentru milioanele de europeni care pun mai presus de orice libertatea economica si libertatea de expresie.

Inca una dintre dispute e legata de imigratie. Daca in privinta liberei circulatii a cetatenilor din statele UE nu cred ca se poate face nimic si nu e bine sa se faca, altfel stau lucrurile in privinta imigrantilor din state non-UE. Sigur ca perspectiva demografica a UE e ingrijoratoare, pentru ca la pachet cu bunastarea a venit si declinul natalitatii. Dar modul deseori agresiv in care Uniunea Europeana sau motorul sau franco-german au impus tututor statelor o politica unitara, in ciuda vointei lor, trebuie sa ridice mari semne de intrebare. Sint 28 de state membre (ma rog, 27 in curind), iar sensibilitatile interne sint atit de mari incit un edict al Bruxelles-ului sau Berlinului produc resentimente enorme.

Cit despre schimbarile de forma de care vorbeam mai sus, cred ca ar fi doua directii de discutie.

In primul rind, UE produce confuzie si iritare prin puzderia de agentii si institutii create pentru a gestiona cedarile de suveranitate dinspre statele membre catre Bruxelles. Unele dintre acestea (Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor, ba chiar si Parlamentul European intr-o oarecare masura) nu dau senzatia de reprezentativitate. O restringere fizica a acestei birocratii ar fi de salutat.

In al doilea rind, UE trebuie sa invete sa comunice. Acum, Uniunea e incapabila sa se explice coerent si sa se apere in fata propagandei. Cel mai bun caz e propaganda rusa, unde raspunsul UE e un newsletter realizat de Serviciul de actiune externa (la care, ironia sortii, mi-a fost imposibil sa ma abonez :). Dar si multele neadevaruri spuse de adeptii Brexitului in campania din Marea Britanie au ramas fara raspuns.

Acestea sint doar citeva teme de dezbatere legate de Uniunea Europeana, a doua noastra casa. Nu imi e indiferent daca aceasta casa e solida sau daca piriie la toate incheieturile. Pot actualii politicieni si birocrati din UE sa inceapa aceste reforme? Eu cred sincer ca exista resursa de creativitate in interiorul UE. Unii dintre oamenii care au tacut pina acum incep sa vorbeasca. Brexit e o criza uriasa. Sa n-o lasam sa se iroseasca fara sens.

PS: Ramin la ideea enuntata vineri ca David Cameron a actionat complet iresponsabil. A lansat un referendum fara sa pregateasca tara pentru o dezbatere atit de complexa, fara sa ia in calcul consecintele pe termen lung, fara sa ia in calcul reactia Scotiei si a Irlandei de Nord. Un pariu riscant si populist care i-a distrus cariera si a lasat o tara sfisiata pe mai multe falii.