Unde să fugi din București într-un weekend fierbinte: un tur hipsteresc la vinurile din Drăgășani

Dacă te-ai săturat de aglomerația și de prețurile mari de pe litoral sau de orele petrecute în trafic până pe Valea Prahovei, weekendul următor poți să tragi o fugă la fermele viticole din sudul țării. De exemplu, la mai puțin de trei ore de București găsești zona Drăgășani, cu multe crame cu vinuri bune și peisaje superbe.​

Mai sunt câteva weekenduri bune cu mult soare și căldură în București până la sfârșitul verii și te gândești deja cum să le planifici. Ai putea să mergi la mare dar o să te coste o cameră într-un hotel de patru stele cât un city-break la Nisa, iar un suc pe promenada din Mamaia este oricum mai scump ca pe Promenade des Anglais. Ar mai fi varianta să mergi la munte, dar știi că o să stai patru ore pe Valea Prahovei în trafic bară la bară. Sigur, algele și aerul răcoros de munte sunt activități clasice culturale de vară dar, la mai puțin de trei ore de București, poți să te scufunzi în cea veche tradiție culturală a poporului român, încă de pe vremea lui Burebista. Și, în plus, poți să umpli Instagramul de invidie.

Mă refer aici la un weekend de turism viticol la cramele din jurul Drăgășaniului. Turismul viticol sau enoturismul nu e o treabă nouă în România, avem o serie de crame ce primeau turiști încă din perioada interbelică și destui cunoscători care urmăresc fenomenul de ani buni.

Dar vinul bun a început să devină cool de puțină vreme. Asta pe măsură ce rafturile cu produse ok din supermarket, cramele de peste Prut și serile cu băutură la jumătate de preț au făcut vinul de calitate o parte integrală din viața mai multor români tineri, urbani. Avem acum show-uri despre vinuri pe youtube, un ghid Gault-Millau al vinurilor autohtone și o serie de wine bar-uri minimaliste, care servesc vinuri bune, atât autohtone cât și de departe.

Hipsterul mediu a început să știe ce vin vrea să bea dincolo de vinul casei alb, roșu sau roze. Până și crama cu vin vărsat de la colțul străzii ține o serie de sticle premium, pentru clienții mai mofturoși. Încetul cu încetul, s-a adunat o masă critică de curiozitate și „pricepere” la vin, destul cât să facă dintr-o vizită la cramă o idee tare de vacanță scurtă.

Dacă ai prins microbul oenologic, Drăgășani e locul perfect pentru a începe educația în cele sfinte ale vinului. Sigur, Valea Prahovei și Buzău-Dealu Mare sunt mai aproape și oferă la rândul lor o experiență bună de băut vin și vizitat podgorii, dar Drăgășaniul e, în opinia mea, locul de unde trebuie să începi.

Vinurile de Drăgășani au tradiție de cel puțin 500 de ani

Drăgășaniul este în centrul unei zone cu tradiție străveche în viticultură (peste 500 de ani cu siguranță, deși localnicii pretind 2000 de ani), dar care a fost de asemenea centrul celor mai mari inovații în de-ale strugurilor din ultimul secol. Fie că vorbim de struguri de masă (Victoria) sau de vin (Novac, Crâmpoșie Selecționată, Negru de Drăgășani), zona asta are o tradiție de îmbunătățiri de soiuri care se păstrează până azi.

Solul și clima, terroir-ul de Drăgășani, cu dealuri destul de înalte, însorite mai tot anul, cu lut, nisip și șist, influențe mediteraneene și mai ales cu puține precipitații fac această podgorie de pe malurile Oltului microclimatul perfect „de lume veche” pentru strugurii de vin.

Motiv pentru care s-a și investit masiv în producția din zonă, deci ai și ce vedea.

Am fost într-un mic desant impromptu la Drăgășani acum câteva weekend-uri și nu regret nimic. O combinație de vreme bună, vin bun și peisaje pitorești au compensat faptul că nu ne-am făcut anunțată prezența de dinainte ca să putem să ne bucurăm de o degustare la fața locului. Dacă mergi la Drăgășani și vrei să vizitezi zona trebuie să suni înainte ca să fii sigur că te așteaptă cineva.

Drăgășaniul poate părea un orășel de țară la prima vedere dar ai unde să stai în zonă. Majoritatea cramelor (inclusiv trei din cele vizitate de mine) au spații de cazare, cu rezervare în prealabil și prețuri ok. Asta dacă vrei un weekend oenologic complet.

Alternativ, există niște locuri de cazare foarte bune în zonă, dar mai scumpe, cum ar fi Forest Retreat and Spa, care e de ceva vreme mare hipstereală pentru bucureștenii ce caută destinații alternative pentru evenimente. Tot în zonă, Dalex Resort and Spa oferă un acces mai rapid spre zona viticolă.

Că tot vorbim de zona viticolă, cramele nu sunt departe unele de altele. Toate cele vizitate de mine sunt la o distanță de maxim 30 de minute de centrul Drăgășaniului cu mașina, de obicei pe drumuri bune sau decente. Singura excepție a fost la Avincis unde am urmat traseul indicat de navigație în loc de semnele foarte mari și foarte explicite care indicau să ocolim un pic.

Rezultatul? A trebuit să facem manevre demne de Titi Aur și aproape să o tăiem prin vie cu mașina, când drumul a devenit brusc impracticabil.

Nu-ți ajunge un weekend ca să guști, la fața locului, toate vinurile de Drăgășani

Am început turul cramelor cu Crama Bauer. Crama Bauer e copilul lui Oliver Bauer și al nevestei sale, Raluca, cuplul care a dus crama Știrbey la nivelul la care este astăzi. Oliver Bauer, la origine german dar astăzi oltean de-al nostru, e unul din cei mai buni vinificatori din țară și acest lucru se vede în vinurile sale. Când bei un vin de la crama Bauer știi că bei ceva inovator, făcut cu grijă personală. E ca atunci când bei un vin de casă „curățel”, făcut de producător pentru el și neamurile lui, cu diferența că, spre deosebire de vinul de casă, vinul de la Bauer e chiar bun.

De la Bauer poți încerca o suită de soiuri locale vinificate la perfecție inclusiv o crâmpoșie selecționată demidulce, probabil singura în acest stil din lume. Poți testa și cel mai bun vin oranj din România, intitulat O.R.A.N.G.E., R.A.W. un Sauvignon inedit dar și o Fetească Neagră și un Petit Verdot (un strugure de obicei folosit pentru a adăuga caracter unui vin construit pe alt schelet) pur, unul dintre cele mai bune vinuri românești băute în ultimii ani.

Peisajul de la crama Bauer e unul superb, cu via venind până aproape de casă, Oltul pe fundal, în depărtare și crama DIY ascunsă în subsolul casei.

Marele dezavantaj la Bauer e prețul. Nu găsești vin sub 80 de lei. Bine e posibil să nu găsești deloc vin la fața locului, deoarece producția totală anuală e de 30 mii de sticle, multe sortimente fiind produse în cantități de până la o mie de sticle.

Pe următorul deal de la Crama Bauer, am găsit Domeniul Drăgași, proprietatea unei avocate care s-a îndrăgostit de zonă și a decis să rămână. Cu o terasă superbă cu vedere spre Olt, crama Drăgași oferă cazare, masă și nu în ultimul rând, vin de calitate.

Gama Pelerin are un design simplist și o selecție bună de vinuri dintre greatest-hits-urile Drăgășaniului. Dacă vrei să stai undeva central, cu o priveliște fantastică peste podgorii în timp ce explorezi zona, Drăgași poate fi alegerea perfectă.

Crama Drăgași organizează degustări, prânzuri și ceaiuri dansante. Prețurile gravitează în jurul a 60 de lei sticla, depinde de sortiment.

Pe următorul deal, cu vedere directă la Drăgași (și viceversa) se află crama Știrbey. Relansată după anii 2000 de descendenții familiei Știrbey crama a devenit rapid un simbol al calității viticole, în mare parte din meritul oenologului-șef, mai sus numitul Oliver Bauer. Fiind pe un deal, poți avea o perspectivă superbă de 360 de grade asupra podgoriei din jur.

Salonul de degustări este plin de reproduceri după afișele interbelice ale cramei, meniuri vechi și nu în ultimul rând un arbore genealogic complet al familiei care a deținut domeniul de peste 300 de ani (cu un mic hiatus colectivist de 50 de ani).

Din salonul casei Știrbei te simți ca-n King’s Landing, un nobil din vremurile de odinioară când bărbații adevărați mureau de septicemie după un duel la beție, femeile mureau la naștere și copiii de scarlatină. Valar Morghulis, dar vinurile Știrbey sunt nemuritoare, fie că e vorba de excelenta crâmpoșie, de vinul de desert sau de spumantul Extra Brut (care din nefericire se epuizase).

Dacă îți anunți vizita din timp poți face și o degustare ghidată din salonul conacului. Noi, cum am venit impromptu nu am putut să ne bucurăm de asta. Prețurile la Știrbey variază între 40-50 lei și 100 lei, în funcție de gama de produse și de metodele de vinificație.

Ultima, dar nu cea din urmă oprire în zona Drăgășani a fost la Crama Avincis. Cei de la Avincis se laudă că e un mix de tradiție și modernitate și dacă te uiți la ce vin produc dar și unde îl produc nu îi poți contrazice. Proprietari sunt fostul ministru al Justiției, Valeriu Stoica, și nevasta sa, Cristiana, a cărei familie are tradiție de vinificație în zonă.

Vila Dobrușa, un conac în stil neo-brâncovenesc e dublat de o impresionantă cramă în stilul celor din America de Sud, un monument arhitectonic contemporan ce pare să crească organic din vârful dealului. Locul e superb cu perspective atât asupra celor 40 de hectare de vie, dar și spre Olt și Drăgășani. Crama e dublată de un corp cu mai multe camere și apartamente în stil modern, șic astfel încât poți să stai la fața locului în timp ce deguști vinurile de la Avincis. Pentru că despre asta vorbim de fapt, despre calitatea vinului nu despre superioritate arhitecturală sau „genealogică”.

Producția mai mare face ca vinurile să nu fie la fel de haute-couture, buticăraie ca de exemplu la crama Bauer, dar tehnologia își pune amprenta. Ca recomandări de la Avincis, vârfurile de gamă Cuvee Grandiflora (un cupaj de Cabernet Sauvignon și Merlot finisat cu Negru de Drăgășani, medaliat) și Cuvee Andrei (Un Cabernet baricat 14 luni, medaliat) sunt întotdeauna o alegere bună. Dar nici Crâmpoșia Selecționată nu e de aici sau de colo (cea din 2017 fiind numită cel mai bun vin alb din România anul trecut de Gault & Millau).

Tot în Drăgășani poți să dai de casa de vinuri a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, de Crama Iordache (a fostului primar al Drăgășanilor) și o sumedenie de alți producători dintr-una din cele mai bune zone viticole din România. Dar weekendul e scurt și Drăgășaniul lung, așa că doar atât am putut vizita (și bea).

Deci data viitoare când soarele te cheamă la mare răspunde chemării, dar ia-o în direcția opusă, spre Oltenia. Soare e din plin și în dealurile oltenești, apă are destulă Oltul, dar podgoriile răspândite până-n depărtare și vinurile de calitate nu se găsesc în Costinești sau Vamă. Se găsesc la Clos de Coulombes, la Olimp, dar aia e o altă poveste.