Uninominal cu lista ascunsa in poseta partidelor

Votul uninominal a murit, traiasca lista ascunsa! Cam asa arata marea victorie asupra reformei clasei politice, rezultata din compromisul partidelor. E maximum ce se putea obtine, sa fim realisti. Argumentul suprem, verificat de-a lungul timpului, cel care induce o placuta stare de multumire este urmatorul: decit nimic, mai bine asa. Adica, decit o lista la vedere, mai bine una ascunsa. Partidele si-au vazut visul electoral cu ochii mintii de pe urma, au creat un un mutant care are o dubla calitate: ii avantajeaza pe toti politicienii si ii pacaleste pe toti alegatorii.

Legea uninominalului isi trage numele de la faptul ca numarul parlamentarilor va fi egal cu cel al colegiilor, iar alegatorul va primi doua buletine de vot, unul pentru Camera si altul pentru Senat, pe care fiecare partid va avea un singur candidat. Nimeni nu va avea senzatia ca este tras pe sfoara, din moment ce pune stampila pe un singur candidat. Uninominalul mai continua inca o etapa, cea in care candidatul care obtine jumatate plus unu din voturile dintr-un colegiu este ales, dupa care legea cu acest nume isi da obstescul sfirsit. Mai exact, intra in faza proportionalului 100%.

De la acest punct incolo, alegatorul pierde orice control asupra viitorilor alesi, pentru ca intra in functiune alchimia complicata a redistribuirii. Voturile tuturor candidatilor unui partid se aduna la nivel de judet intr-un cos mare, dar plin de gauri. Incepe repartitia mandatelor in functie de scorul pe care fiecare partid l-a obtinut pe circumscriptie.

Treaba nu e deloc simpla si nici prea echitabila. Daca un candidat se situeaza, de exemplu, pe prima pozitie intr-un colegiu, dar partidul are un scor prost, are toate sansele sa nu intre in parlament. Invers, daca un candidat este plasat, sa zicem, pe pozitia a patra in colegiu, dar partidul a obtinut multe procente pe judet, intra in parlament, in detrimentul colegului situat inaintea lui. Asta este filosofia adinca si de nepatruns pentru alegatori a proportionalului!

Smecheria e ca lista de partid exista ca si pina acum, doar ca sta in pozitie orizontala si nu verticala, si nu se mai vede, adica nu e afisata ca atare. Este sparta pe colegii, dupa care, la redistribuire, se reface intacta si proaspata, asa cum e fost ea scrisa de minuta sefilor de partid.

A doua pacaleala se numeste „pragul electoral de 5%”. El exista doar pentru partidele capabile sa-l treaca, pentru celelalte s-a inventat o derogare. Ea poarta numele de 6 colegii pentru Camera si 3 pentru Senat si este valabila pentru UDMR, PC si cu putin noroc pentru PRM. Si pentru ca toata lumea sa fie multumita, caci, nu-i asa, partidele isi inteleg reciproc necazurile, s-a inventat ceva pentru a le recompensa si pe cele mari pentru atita toleranta. Chestia este bine pitita printre articole si paragrafe si se numeste compensare. Daca un partid ia toate mandatele care i se cuvin prin candidatii care obtin jumatate plus unu in colegii, primeste in plus un numar suplimentar de mandate. Avantaj, PLD si PSD.

Asa cum spuneam, victoria uninominalului asupra reformarii clasei politice e totala. Nimeni nu va scapa de ea. Nici baronii locali, care vor depinde de seful de partid pentru a fi pusi pe liste, nici partidele care vor ajunge la mina si banii baronilor, pentru ca de ei depinde scorul partidului in functie de care iau mandate si clientii politici sau de afaceri, nedoriti de electorat, dar utili in democratia interna.

Dar in primul rind, de marea reforma nu vor scapa alegatorii, care vor avea un parlament curat proportional. In sensul ca va fi o proportie echitabila intre temutii manelisti, folcloristi, oligarhi si detestatii politicieni de cariera carora s-au saturat. Cu toate acestea, fruntea sus, pentru ca lista ascunsa in poseta partidelor poate ascunde surprize mai mari decit ne putem imagina acum.