Urgenta urgentelor: recladirea increderii

Nu putem iesi din actuala criza fara doua lucruri esentiale: sinceritate si incredere. Intre noi toti, dar in special intre guvernanti si guvernati. Nu poti cere sacrificii celor 22 milioane de romani, in timp ce tu, demnitar, te ascunzi in te miri ce locuri exotice, bei whisky, mananci icre negre si te distrezi pe seama prostilor carora le cheltui banii.

Pe toate forumurile si posturile de radio cetatenii cer doua lucruri: sa nu ne mai minta guvernantii si, in plus, sa fie solidari cu noi la nenorocirea care ne-a lovit.

Exista cazuri in istorie in care populatia si guvernantii s-au inteles asupra unor masuri de criza. In Coreea de Sud, acum cativa ani, intr-o situatie de criza economica, cetatenii au inteles sa-si ajute tara, predandu-si verighetele si bijuteriile la trezorerii. Un alt exemplu. Dupa al doilea razboi mondial, devastator pentru Germania, ministrii germani au ales sa manance la gamela, pe strada, alaturi de muncitorii de la demolari.

In Romania, chiar in vremuri de criza, demnitarii trec in fuga limuzinelor luxoase pe langa cetateni si-i stropesc cu noroiul dispretului.

Cateva sunt masurile importante care trebuie adoptate imediat, daca vrem ca tara sa nu intre intr-un haos generalizat, cu consecinte nebanuite, fara iesire rezonabila.

1. Presedintele tarii sau Premierul sa dea un raport saptamanal, la TVR, asupra evolutiei crizei din Romania, cel putin in urmatoarele 6 luni. Cu cifre seci, cu raspunsuri la intrebarile ziaristilor, fara apelul la “3 intrebari va rog”! Suferintele, la care prostia de 20 ani a guvernantilor ne-a adus in cele din urma, merita mai mult decat aroganta celor “3 intrebari”.
2. O emisiune saptamanala la TVR, oricat de lunga, in care ministrii sa dea socoteala, prin intermediul a 3 ziaristi, la semnalele din presa privind afaceri necurate, clientele politice, furturi din bugetul de stat. Ziaristii vor trimite in prealabil cazurile relevante ministrilor vizati, pentru ca acestia sa vina la emisiune documentati.
3. Transparentizarea tuturor activitatii, contractelor, achizitiilor,  veniturilor obtinute in ministere si institutii importante ale statului. Obligatia sa derive dintr-un act normativ care sa enumere toate documentele ce vor trebui obligatoriu postate pe site-urile institutiilor. In special la Parlament, Guvern, Ministere.
4. Un fond al solidaritatii nationale,  gestionat de societatea civila, care sa decida persoanele si familiile eligibile pentru accesarea acestor fonduri, de regula in produse, servicii medicale, etc., nu in bani.
5. Eliminarea clientelei politice din functii de conducere si ocuparea acestora doar prin concursuri publice, cu participarea unor observatori din societatea civila si sindicate.
6. Eliminarea expresa, prin lege, a oricaror cumulari de functii sau de functii si pensii.
7. Restructurarea ordonatorilor secundari si tertiari de credite. Fiecare ordonator principal are obligatia sa listeze imediat toti ordonatorii secundari si tertiari de credite  si sumele ce revin acestora.

Sunt doar cateva idei. Pot fi si altele.

Un exemplu recent de lipsa de comunicare. La ultima iesire publica, Emil Boc a enumerat o lista impresionanta a obiectivelor de infrastructura pe care le va finanta guvernul in acest an si in urmatorii. Dar n-a spus din ce bani le finanteaza. Ca doar tocmai ce ne spusese Presedintele ca bani nu exista. Atunci? Care-i adevarul?

Inca nu-i tarziu ca presedintele Basescu si Guvernul sa inteleaga necesitatea absoluta a schimbarii paradigmei de comunicare si incredere dintre guvernanti si guvernati. Sa inteleaga ca “tonomatele” au si ele rolul lor. Ca atunci cand au acceptat functii de conducere au acceptat inclusiv chestionarea lor amanuntita asupra problemelor tarii si cetatenilor. Ca nu trebuie sa se sacrifice doar unii, ceilalti continuandu-si afacerile si viata plina de “impliniri”.

Candva, presedintele Basescu promisese ca se va intalni lunar, cu cetatenii, in Piata Universitatii, sa le “dea socoteala” de ce face. Este acum momentul sa se tina de cuvantul dat.

Exista in continuare suspiciuni ca membrii de partid, in special din partidele aflate la putere profita din plin de contracte cu statul. Kilometrul de autostrada bate toate recordurile la costuri. PD-L are o singura solutie pentru a spulbera aceste suspiciuni. Daca nu sunt reale. Sa iasa repetat pe media, cum face mai nou Presedintele Basescu si sa le explice. Pas cu pas. Oricate eforturi ar presupune. Pana le intelege toata lumea. Alta solutie nu exista. Alternativa este ca suspiciunea sa blocheze solidaritatea si acceptabilitatea populatiei fata de masurile propuse de presedinte.

Poate fi luata in considerare si propunerea PNL de a reduce numarul ministerelor la sapte si al agentiilor guvernamentale al 30. Mai rau decat acum nu are cum sa fie. Dar abia facem economie de bani si de “clientela”. Ar fi o dovada clara ca Guvernul nu este prizonierul propriei clientele.

Fara recladirea increderii si solidaritatii dintre guvernanti si cetateni, fara sinceritate maxima intre noi toti, nu vom reusi.

Care ar fi consecintele in acest caz?