VIDEO Corespondenta de la Cannes: "Dupa dealuri" preia comanda in topul pronosticurilor pentru Palme d’Or, dar nu are o presa unanima

Filmul lui Cristian Mungiu conduce de azi in topul celor mai cunoscuti critici straini convocati, ca in fiecare an, de “Screen International”. El are de asemenea aprecieri foarte bune in “Variety“,“The Hollywood Reporter“ “Screen International“ sau “Le Figaro“, dar si critici din partea premiere.fr sau “Paris Match“. Intre “concurent serios in competitie“ si film pentru “cinefilii integristi“, comentariile la “Dupa dealuri“ acopera toata gama.

Cu o medie de 3.2 puncte, “Dupa dealuri“ s-a instalat in topul celor noua critici (10 cu cei de la “Screen International“) care dau cotatii zilnice filmelor din Competitia Oficiala. El a primit punctaj maxim (patru stele) din partea reprezentantilor “London Evening Standard“,“The Australian“, escrevercinema.com, “Positif“ si “Screen International“, trei stele din partea “ Sight &Sound“ si “Der Tagesspiegel“, respectiv doua din partea “The New York Times“, “The Times“ si “Weekendavisen Berlingske“.

In paginile revistei “Screen International“, Dan Fainaru sustine ca “frugal, neinfrumusetat si surprinzator filmat“,“Dupa dealuri“ este “o reconstituire neobisnuita a unui caz de exorcism din Romania, menita sa imparta in doua atat publicul cat si critica, unii urmand sa-l considere o realizare majora, altii urmand sa-l critice pentru senzationalismul lui mult prea lungit.“

Criticul israelian de origine romana are dreptate (de fapt, ieri Cristian Mungiu mi-a marturisit ca se asteapta si el ca reactiile sa fie impartite.). “Tough ‘Hill’ to Climb“/“Un deal greu de urcat“, titreaza cronica lui Justin Chang din “Variety“ care se deschide cu urmatoarele cuvinte: “Tensiunile dintre spiritual si secular, dintre grup si individ sunt examinate in mod inteligent, insinuant dar nu intru totul satisfacator“.

Filmul vadeste “acelasi control formal si acelasi realism sumbru din‘432’, dar portretul construit lent, echilibrat al unui isterii religioase atinge rar intensitatea maxima din precedentul film, lasand spectatorul cu un tablou de 152 de minute desavarsit dar decolorat care va avea nevoie de critici favorabile pentru a-si face loc in cinematografele de arta.“

“Variety“ mai considera ca filmul e “interesant in ciuda ritmului si duratei“ si apreciaza felul in care stilul sustine forma. “Turnat in mod fluid, din mana, de directorul de imagine obisnuit al lui Mungiu, Oleg Mutu, filmul isi elaboreaza criza sa morala cu o daruire neclintita pentru realism si o atentie metodica acordata detaliilor. Compozitiile destinate marelui ecran, albastre, gri, maron sau negre dau un sens fizic spatiilor glaciale si inguste in care aceste femei isi duc asceticele lor existente.“

Un suflu nou in Noul Val Romanesc

Pentru “The Hollywood Reporter”, “povestea tragica a acestui conflict religios si romantic aduce un suflu nou in Noul Val romanesc“. Stephen Dalton compara filmul lui Mungiu cu alte filme plasate pe linia “calugaritelor aflate in pragul unei crize de nervi“ – “Black Narcissus” de Powell si Pressburger, “Viridiana“ de Bunuel, “The Devils“ de Ken Russell (putin mai incolo criticul va gasi asemanari cu filmele mai vechi ale lui Lars von Trier.).

Considerand filmul lui Cristian Mungiu “un concurent serios“ in competitia festivalului, criticul american e de parere ca aceasta “austera drama psihologica (…) ar trebui sa beneficieze de un public larg data fiind activitatea anterioara a regizorului si tehnica sa neindoielnica. “

Ca si criticii mai sus citati, Stephen Dalton remarca interpretarile celor doua actrite din rolurile principale, Cosmina Stratan si Cristina Flutur. El spune, de pilda, ca “fosta reporterita TV Cosmina Stratan e o adevarata descoperire, trasaturile ei rotunjite si ochii torturati reusind sa radieze o adanca suferinta spirituala cu ajutorul unor mijloace minime.“

“Variety“ mai considera ca filmul e ca un “test de anduranta“, cu o portiune de mijloc “lenta si repetitiva (…) pentru ca mai ales in actul final Mungiu sa ne aminteasca de tensiunea taioasa si de compozitia vizuala precisa care facea din ‘432’ un thriller atat de puternic.“

“’Dincolo de dealuri’ e mai putin amuzant ca orice alt film despre calugarite lesbiene si despre ex-iubitele lor psihotice. Dar este rezultatul unei munci extrem de serioase confirmandu-l pe Mungiu ca pe un talent matur cu mai multe povesti universale decat cele venite din trecutul recent al Romaniei. “

www_server_root = ‘http://worker.contentchannel.ro/player’; if(typeof flowplayer == ‘undefined’) { document.write(”); } var domain = document.domain; var domain_split = domain.split(‘.’); var cHannel_domain = domain_split[domain_split.length-2] + „.” + domain_split[domain_split.length-1]; document.write(unescape(„%3Cscript src=’http://worker.contentchannel.ro/player/singleplayer_max/34ba5c8379abe4517fa2a414c73e99ac/”+ cHannel_domain +”‘ type=’text/javascript’%3E%3C/script%3E”));

“O fi Mungiu un cineast major, dar ‘Dincolo de dealuri’ nu i-ar putea seduce decat pe cinefilii integristi“

Alti critici nu au empatizat absolut deloc cu filmul lui Mungiu. E cazul revistei “Paris Match“ care scrie pe site-ul ei: “Cat despre personaje, de la tanara calugarita care ii spune ‘tati’ preotului, trecand prin iubita isterica si monomaniaca si prin stareta cu inima de sfanta, personajele nu reusesc in niciun moment sa ne emotioneze. Nu intram nici in empatie, nici in antipatie cu ele, avem doar putina pofta sa le manam de la spate ca sa iesim odata din fundatura in care ne-a dus acest lungmetraj mult prea lung. (…) O fi Mungiu un cineast major, dar ‘Dincolo de dealuri’ nu i-ar putea seduce decat pe cinefilii integristi. “

In schimb, “Le Figaro“ titreaza “Au-delà des collines, première bonne surprise à Cannes/“’Dincolo de dealuri’, prima surpriza placuta de la Cannes“, sustinand ca cineastul roman “face un portret feroce al abrutizarii religioase“.

Iar site-ul publicatiei “Premiere“ (premiere.fr) e de parere ca, desi exagerat de lung, “filmul pune intrebari pasionante despre responsabilitatea pe care o avem unii fata de ceilalti, asezand in acelasi cos biserica infantilizanta, familiile absente si autoritatile neputincioase. Toti sunt vinovati ! Pesimismul, ca sa nu spunem nihilismul lui Mungiu, sfarseste prin a deveni demoralizant.“

Faptul ca filmul naste controverse si imparte criticii e normal datorita riscurilor pe care cineastul si le-a asumat. “Dupa dealuri“ a fost deja vandut in vreo 10 teritorii (in unele inainte de inceperea festivalului), printre care si in Marea Britanie. In America de Nord si Franta are deja distribuitor.

Cat despre faptul ca premiera de gala a avut loc in 19 mai la o ora ingrata, 15.30, Cristian Mungiu a spus pentru HotNews.ro ca a fost alegerea sa deoarece, dat fiind ca premierele de la ora 19 sunt doar pentru filmele americane sau pentru filmele cu vedete, avea de ales intre 15.30 si 22.30. A preferat o ora lipsita de glamour penrtu ca nu dorea ca oamenii sa inceapa sa iasa din sala la mijlocul filmului.