VIDEO Cronica de film: "22 Jump Street" nu sare departe de "21 Jump Street"

Intr-una din rarele ocazii cand un sequel e cel putin la fel de bun ca primul film al seriei, regizorii Phil Lord si Christopher Miller ii arunca pe politistii Morton Schmidt si Greg Jenko intr-o noua misiune sub acoperire – de data asta, intr-un colegiu. Jonah Hill si Channing Tatum nu mai sunt si co-scenaristi, dar filmul are haz si e mai elaborat decat alte comedii de actiune.

La fel ca in „21 Jump Street – O adresa de pomina”/”21 Jump Street” (2012), povestea mizeaza pe umorul starnit de frecarea dintre doua tipuri de mentalitati: cea a eroilor trentagenari si cea a studentilor printre care trebuie sa se piarda in campus si in amfiteatre astfel incat sa dea de urma traficantilor de droguri vinovati de moartea unei studente.

Daca in urma cu doi ani eroii trebuiau sa recurga la transformari fizice destul de violente astfel incat sa arate a adolescenti, lucru care ii motiva pentru ca le activa nostalgia (desi habar n-aveau cat de mult se schimbase viata de liceu), acum ei sunt la prima experienta de student.

Iar viata de student caminist, asa cum orice outsider isi imagineaza, inseamna libertate totala: chefuri, bautura, fratii de cruce, fete pe alese, bai unisex si droguri pe toate gardurile.

Fiecare dintre cei doi eroi va experimenta in mod diferit acest nou mod de viata, chiar daca temporar, lucru care va imbogati intriga si va constitui o sursa suplimentara de umor.

Greg Jenkins (Channing Tatum) se integreaza imediat si isi gaseste un prieten pe nume Zook (Wyatt Russell) cu care se intelege in oglinda, drumul deschizandu-i-se si catre visul lui mai vechi de a face cariera in baseball, in vreme ce Morton Schmidt (Jonah Hill), nefiind acceptat in acest anturaj, seduce o colega draguta de la Arte pe nume Maya (Amber Stevens), ca sa afle pe urma ca aceasta e chiar fiica sefului, capitanul Dickson (Ice Cube).

Scenariul face in asa fel incat complicatiile psihologice si personale (sentimentul de respingere resimtit de Schmidt si distanta pe care o ia fata de Jenkins) sa fie, de fapt, in avantajul cazului pe care eroii trebuie sa il rezolve.

Intrat in anturajul de sportivi pentru a identifica un posibil traficant de droguri cu tatuaj pe brat (singurul detaliu dintr-o fotografie cu moarta), Jenkins nu isi uita misiunea, desi spera ca noul sau frate de cruce sa nu fie traficantul cautat, in vreme ce noul flirt al lui Schmidt il va aduce fata in fata cu un personaj cheie al cazului.

Cea mai mare descoperire a filmului e actrita care joaca acest personaj cheie, colega de camera a Mayei, o anume Mercedes care apare in cadru largit dupa doua scene intime intre Maya si Schmidt, privind fix si fiind ceea ce engleza descrie cel mai bine prin cuvantul „obnoxious”.

Actrita care o joaca pe aceasta Mercedes se numeste Jillian Bell si e atat de celebra incat Wikipedia nu stie exact daca e nascuta in 1983 sau 1984. A jucat un personaj fara nume in „Domnisoare de onoare”/”Bridesmaids” si a mai facut putina televiziune jucand in serialul „Workaholics”. Acolo a remarcat-o Paul Thomas Anderson, care i-a dat un rolisor in „The Master”.

Desi apare vreo 10 minute puse cap la cap, Jillian Bell e cea mai memorabila aparitie din „22 Jump Street”. Prin felul cum stie sa isi foloseasca corpul patratos in avantajul personajului, pare sa fie un Jonah Hill la feminin, daca nu e chiar mai buna. Mai mult umor are oricum.

Povestea filmului e imbogatita si de criza prin care trec Schmidt si Jenkins, a caror prietenie pe viata si pe moarte e pusa la incercare. Jenkins ar dori un prieten care sa ii impartaseasca toate pasiunile, inclusiv cele sportive, si nu sa fie un sac de grasime care abia urca scarile.

E amuzant cum scenariul se joaca cu ideea de cuplu, Schmidt purtandu-se ca un iubit gelos iar colegii de facultate crezand oricum ca ei doi sunt impreuna.

Povestea avanseaza astfel cu toate sub-intrigile ei astfel incat in ultimul capitol, care se desfasoara la Miami in timpul vacantei de primavara, eroii nu doar sa gaseasca traficantii de droguri, dar si sa isi salveze prietenia si sa se dezvrajeasca complet de viata de student („Spring break sucks”).

Fireste, in acest ultim capitol, Schmidt isi aduna tot curajul si executa o cascadorie de care nimeni nu il credea in stare, nici macar el insusi, lucru care il recucereste pe Jenkins, oricum plictisit de prietenia perfecta cu Zook.

Desi se pare ca partea a treia e deja antamata, genericul final pluseaza la infinit pe ideea de sequel si propune tot felul de variante in care eroii sunt pusi in contexte care mai de care mai traznite, pana la a-l inlocui pe Jonah Hill cu Seth Rogen. Dupa doua parti reusite, miza pentru partea a treia e destul de mare. Acum trei saptamani, la Cannes, si Julianne Moore se declara fan „21 Jump Street”.

Trailer:

„O alta adresa de pomina”/”22 Jump Street” – de Phil Lord si Christopher Miller. Cu: Jonah Hill, Channing Tatum, Ice Cube, Peter Stormare, Amber Stevens, Wyatt Russell, Jillian Bell. Premiera romaneasca 13 iunie 2014