VIDEO Interviu Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei: BRUA ar putea transporta gaz rusesc livrat prin Turkish Stream

Conducta BRUA va fi în mare parte utilizată pentru tranzitul de gaze, a declarat Razvan Nicolescu, senior-expert in cadrul Deloitte si fost ministru al Energiei, într-un interviu acordat HotNews.ro. Adică, vor fi transportate gaze din unele țări în alte țări, tranzitând România. Prin această conductă ar putea trece și gaze rusești livrate de Gazprom către Europa prin Turkish Stream. Fostul ministru al energiei a precizat că din momentul în care capacitatea de transport este rezervată, nu prea mai poate fi controlată sursa de gaze.

În opinia lui Răzvan Nicolescu, o parte din surplusul de gaze care va fi produs în România, în condițiile exploatării gazelor din Marea Neagră, ar trebui utilizată pentru relansarea industriei chimice și petrochimice. OMV a anunțat că va relua producția petrochimică și același lucru ar trebui făcut și la Petromidia, a precizat Nicolescu. „Este important să avem un plan, să jucăm jocul nostru (…)Altfel, vom juca în niște jocuri ale altora”, a mai spus Nicolescu. Vezi în cadrul interviului ce s-ar putea întâmpla cu gazele din Marea Neagră.

• „E ca la fotbal, iar noi suntem cei care avem mingea„

Reporter:Care ar putea fi rolul Romaniei in regiune pe piata gazelor? Vedem că țările din jurul nostru încearcă să facă tot ce le stă în putință pentru a deveni actori relevanți pe piața gazelor. De exemplu, Bulgaria creează un hub de gaze la Marea Neagră, cu srijinul Comisiei Europene, iar Ungaria, la fel, are ambiții de a deveni hub de gaze. Aflată între doua țări cu astfel de ambiții, care ar putea fi rolul României în regiune?

Răzvan Nicolescu: Cam toată lumea în regiunea noastră își propune să fie hub de gaze. Din fericire, e ca la fotbal, iar noi suntem cei care avem mingea, ceilalți nu au mingea, adică nu au produsul. Noi suntem cel mai mare producător din regiune. Depinde în primul rând de noi, de ce ne propunem să facem. Ca să fim hub, trebuie să fim o zonă în care gazul natural să intre, să circule, să iasă, să se consume, să se producă. Jucăm un rol regional și vom deveni un mic competitor pentru Rusia, care are aproape un monopol pe ceea ce însemnă furnizarea de gaze naturale în regiune.

Reporter: Concret, ce ar putea să facă România?

Răzvan Nicolescu: În primul rând să-și stabilească o strategie: Ce anume vrea să facă? Avem pe de-o parte în zona de producție câmpuri vechi, chiar dacă Romgaz a făcut recent o descoperire destul de importantă, mai avem zona de off-shore, plus că avem și zona de teritoriu care nu este legată de Marea Neagră. Deci, teoretic și practic avem șanse să ne creștem și mai mult producția.

Cu acest surplus de producție sunt doua opțiuni. Prima opțiune, care mie îmi place foarte mult, este să încercam să ne consumăm o parte din acest gaz suplimentar în industria din România, fie că vorbim de petrochimie, fie că vorbim de industria chimică, fie că vorbim de industria farmaceutică, fie că vorbim de industria siderurgică. Să încercăm să creăm pentru acest gaz o valoare adaugată. A doua opțiune: cantitățile suplimentare care nu pot fi consumate în România să fie exportate.

De asemenea, este important dacă vrem să devenim un hub de gaz să putem oferi opțiuni de tranzit prin România, să putem să oferim opțiuni de tranzacționare pe bursele românești și să putem, de asemenea, să fim implicați în diverse acorduri de tranzacționare, în așa fel încât volumul tranzacționat pe piața noastră să fie semnificativ mai mare decât volumul produs și consumat.

• România ar putea ajunge la o producție de 20 miliarde metri cubi de gaze pe an, iar surplusul ar putea fi și de 8 miliarde de metri cubi

Reporter:Dar, totuși, România are rivali destul de importanți în regiune. În legătură cu tranzitul despre care vorbeați, există și alte proiecte pe care le-am putea considera rivale. De exemplu, Bulgaria, Serbia și Ungaria au aderat la proiectul rusesc Turkish Stream, care ar urma să transporte gaze rusești în Turcia, pe de-o parte, și în țări din Europa, pe de altă parte. Acest proiect rusesc ar putea vreo influență asupra României în ceea ce privește proiectele pe care le vizează?

Răzvan Nicolescu: Evident că o să aibă un impact dacă va fi finalizat. Observăm că lucrările sunt în derulare. Primul impact ar fi că este foarte probabil că tranzitul de gaze prin România, mă refer la cele trei conducte de tranzit, să scadă ca și cantitate, acest lucru generând și o scădere de venituri pentru operatorul de transport românesc. Este prima consecință. A doua consecință este cât de mare va fi consumul de gaze în Turcia și cat de mult din acest gaz transportat prin Turkish Stream se va întoarce către Uniunea Europeană, către Bulgaria, mai departe Ungaria, Austria, către centrul Europei. Rușii au interesul strategic și economic să încerce să evite Ucraina, vor să facă lucrul acesta prin intermediul Nord Stream și apoi prin intermediul Turkish Stream. Este de văzut cum se vor finaliza aceste lucruri, dar este evident că aceste dezvoltări nu au cum să nu ne afecteze.

Dacă zonele de producție din Marea Neagră vor începe să producă 6-7-8 miliarde de metri cubi, România ar putea ajunge la o producție de aproximativ 20 de miliarde de metri cubi pe an. La un consum de 12 miliarde de metri cubi, ar ramâne un surplus care ar trebui exportat, dacă nu reușim să creștem consumul nostru intern. Deci, vom avea un surplus. Acele țări care vor cumpăra gaz produs în România foarte probabil vor cumpăra mai puțin gaz produs în Rusia. Dacă aș fi reprezentantul Gazprom, ar fi firesc să nu-mi doresc să se producă foarte mult în România. Dacă s-ar produce în România, eu am concurență și nu voi mai putea vinde atât de mult cât vindeam în prezent.

• „Am întârziat foarte mult cu realizarea interconectărilor cu Republica Moldova„

Deci, primul lucru de care trebuie să fim conștienți este că producătorii români și producătorii ruși sunt inevitabil într-o competiție. Consumul nu cred că va crește la limite atât de mari încât să nu afecteze cotele de piață ale celor care livrează în momentul de față. Vor fi elemente legate de această concurență care ar putea să vizeze inclusiv infrastructura, pentru că infrastructura te ajută să ai sau să nu ai acces la anumite piețe. Noi pe zona de infrastructură mai avem multe de făcut: zona de infrastructură a noastră care trebuie modernizată și care nu este încă suficient de informatizată, digitalizată, eficientizată, plus infrastructura care să ne interconecteze cu țările din jurul nostru.

În 2014 aveam un anumit grafic și o anumită prioritizare în aceste proiecte de interconectare. Între timp observ că lucrurile s-au mai schimbat ca și priorități. De exemplu, am observat că am întârziat foarte mult cu realizarea interconectărilor cu Republica Moldova, deși pentru teritoriul românesc am alocat încă din 2014 fonduri structurale și ar fi trebuit ca măcar tronsonul nostru, care ține numai de sectorul nostru să fie deja finalizat.

Am avansat cu BRUA, există și acest grant acordat de Comisia Europeană. Încă nu avansăm, din punctul meu de vedere, în discuțiile cu Ucraina pentru reverse-flow (n.red. și pe sensul de export) de la Medieșu Aurit. Situația conductelor de tranzit și accesul la conductele de tranzit este puțin neclară. Nu este foarte clar când expiră rezervarea facută de Gazprom, cât la sută din capacitate se utilizează.

• „Putem să avem gaz din Turkish Stream, care să intre și în România, cum ar putea să se ducă și mai departe către Ungaria și catre centrul Europei prin BRUA„

Reporter:Oricum Rusia dorește să limiteze tranzitul prin Ucraina și atunci s-ar elibera vreo 30 de miliarde de metri cubi prin cele trei conducte.

Răzvan Nicolescu: Tocmai acest lucru ar trebui, cu acordul celor de la Gazprom, dacă este vreo întelegere bilaterală care trebuie respectată, ar trebui mai multă transparență în legătură cu viitorul acestor conducte de tranzit. Deci, trebuie lămurită situația conductelor de tranzit, trebuie văzut ce facem cu Ucraina, acum înțeleg că o să ne interconectăm cu Serbia. Este acest proiect cu Ungaria, cu BRUA, sunt discuții între Ungaria și Austria, care cred că ne preocupă mai mult decât ar trebui. Ar trebui să fim preocupați mai mult de ce facem noi și ceea ce ne propunem noi ce facem decât ce vor să facă alții, pentru că fiecare își urmărește interesul.

Reporter:Tocmai pentru că fiecare își urmărește interesul, ar putea exista posibilitatea ca gazele care vor fi transportate prin Turkish Stream, prin Bulgaria, să ajungă cumva și în România?

Răzvan Nicolescu: Sigur că ar există posibilitatea. Din punct de vedere tehnic, interconectorul Giurgiu-Ruse este realizat, dacă se va realiza și conducta Podișor- Recaș, putem să avem gaz din Turkish Stream, care să intre și în România, cum ar putea să se ducă și mai departe către Ungaria și catre centrul Europei prin BRUA 1 sau chiar prin BRUA realizat la o capacitate de 4,4 miliarde de metri cubi anual, la cât este proiectată conducta.

Pentru România important ar fi dacă se poate ca toate conexiunile între bulgari și greci să se realizeze așa cum au propus, în așa fel încât noi să ne diversificăm opțiunea de import pe care o avem în prezent, care este una singură, și anume Gazprom. Deci, pentru piața noastră ar fi bine să avem și o altă opțiune de import, cum crucial pentru sectorul de gaze din România este ca aceste explorări din Marea Neagră să se transforme în capacități de producție, adică să începem să producem. Noi avem niște rezerve descoperite, dar companiile de acolo încă nu au luat decizia de investiție. Deci, pe de-o parte trebuie să producem noi mai mult, iar în același timp trebuie să avem o opțiune la import, alta decât Gazprom.

Dacă vom reuși aceste lucruri și dacă vom fi și o țară de tranzit, e foarte bine, mai ales atâta timp cât tranzitul nu generează impact negativ pe facturile plătite de consumatori.

• „Cred că putem să vorbim de patru posibile surse: gaz românesc, gaz rusesc, gaz azer și gaz din Grecia„

Reporter:Dar legat de BRUA, toată lumea era informată că va fi proiect dedicat gazelor din Marea Neagră. Acum se vorbește mult mai puțin și chiar deloc despre această idee.

Răzvan Nicolescu: Nu, BRUA nu a fost un proiect pentru a transporta gazele din Marea Neagră. El a fost gândit ca un Nabucco mai mic. Deci, el a fost gândit ca parte din ceea ce se numește Coridorul Vertical pentru ca România să mai aibă o opțiune, alta decât importuri din Rusia. Acesta a fost elementul principal care a dus la toată gândirea legată de BRUA. Este adevărat că ulterior momentului când s-a discutat de acest concept „Coridorul Vertical” au apărut și aceste semnale pozitive din Marea Neagră și atunci șansele proiectului au crescut și mai mult. Pe lângă posibilitatea de a achiziționa gaze de la Shah Deniz II, prin TAP, de la terminalul LNG grecesc de la Revitusa, unde sunt livrări și din Qatar, și din Algeria, și din SUA și cu perspectivă mai lungă gazul iranian, dacă se calmează lucrurile între Iran și UE, au apărut semnele pozitive din Marea Neagră. Atunci, evident proiectul a devenit din ce în ce mai atractiv economic, pentru că aveai doua posibile surse, Azerbaidjan și terminalul grecesc, plus gazul românesc. Acum, avansează și rușii cu Turkish Stream.

Cred că putem să vorbim de patru posibile surse: gaz românesc, gaz rusesc, gaz azer și gaz de la terminalul din Grecia.

Ce este important pentru noi legat de BRUA este să nu existe un impact negativ pe facturile plătite de consumatori, iar riscul de impact negativ apare dacă se construiesc conducte care rămân goale sau care la care investițiile nu se pot rambursa din taxele de tranzit sau din ce plătesc fie producătorii, fie cumpărătorii, fie cei care fac comerț. Și al doilea lucru este să se realizeze această investiție, care nu este deloc ușor din punct de vedere tehnic, fiind o adevărată încercare. Iar trei, dacă se poate ca noi să influențăm în vreun fel lucrurile din punct de vedere regional, foarte bine. Dacă nu, trebuie să ne uităm în primul rând la noi și să ne gândim ce ne propunem, ce anume vrem să facem.

• „Din momentul în care capacitatea de transport este rezervată, nu prea mai poți să controlezi sursa de gaz„

Reporter:Prin BRUA încercăm să facem o conductă de tranzit? Va fi o conductă de tranzit?

Răzvan Nicolescu: BRUA este o conductă de tranzit. Chiar dacă va fi de tranzit, ea va fi integrată în sistemul național de transport. E o conductă la care există și această finanțare de 180 de milioane de euro fonduri nerambursabile, altele decât fondurile decât fondurile structurale, iar pe aici se poate face tranzit, cum foarte bine se poate face transport de la Podișor la Recaș pentru un consumator. Să zicem că își face cineva o fabrică de îngrășăminte la Recaș. Teoretic, poate să primească permisiunea de a se conecta la sistemul de transport românesc. Dar în mare parte va fi utilizată pentru tranzit.

Reporter:Și indiferent de unde vor proveni gazele, acestea vor ajunge în Ungaria. Și de aici?

Răzvan Nicolescu: Atunci când construiești o conductă și simți că este nevoie de acea conductă, zici: Aș vrea să construiesc o conductă către Ungaria sau către Austria. Îți faci toate studiile și la un moment dat organizezi o procedură care se numeste Open Season. Zici: Dragilor, ați fi interesați să închiriați parțial sau total capacitatea acestei conducte? Se face un Open Season, cu ofertă obligatorie sau cu titlu informativ sau o combinație între ofertă obligatorie și ofertă opțională. Înteleg că în cazul BRUA ea este opțională până la sfârșitul anului, dar de la sfârșitul anului se transformă în obligatorie, adică trebuie să plătești taxe dacă vrei să-ți păstrezi capacitatea. În momentul în care constați că este cerere, zici: Da, ceea ce am gândit inițial este corect, există cerere, iar acum să văd cum realizez structura de finanțare. Mă duc și mă împrumut la bănci, folosesc fonduri proprii.

Apoi nu prea mai pot să controlezi din momentul în care ai construit conducta și din momentul în care capacitatea este rezervată. Nu prea mai poți să controlezi sursa de gaz. Nu e gazul rusesc roșu, nu e gazul românesc roșu, galben și albastru, cel americam în culorile americane și așa mai departe. Acolo o să intre ce o să hotărască cel care plătește, iar tu trebuie să-i transporți, să te bucuri de taxele de transport, de valoarea economică generată de o mare investiție, să te bucuri că țara ta este mai strategică. Cu cât sunt mai multe conducte care tranzitează e țara care are o însemnătate mai mare.

• „Părerea mea, chiar dacă nu este chiar ceea ce îmi doresc, este că Slovacia ar putea să fie parte din BRUA„

Reporter: Mai este un proiect despre care s-a vorbit în luna februarie, când a fost semnat un memorandum între Transgaz și compania de transport al gazelor din Slovacia pentru dezvoltarea coridorului Eastring. E un proiect slovac mai vechi. În acest caz care ar putea fi sursele de aprovizionare? Din câte știu, în 2015, oficialii slovaci au invitat Gazprom să participe la dezvoltarea proiectului.

Răzvan Nicolescu: Aici cred că au mai schimbat puțin lucrurile din 2015. Între Slovacia și Ungaria este în momentul de față în construcție un interconector. Sunt bani alocați inclusiv de la Uniunea Europeană. Foarte probabil, capacitatea acestui interconector va fi de aproximativ 4,5 miliarde de metri cubi pe sensul dintre Ungaria către Slovacia. Slovacia este foarte bine conectată atât cu Astria, cât și cu Ucraina. Mai mult decât atât, operatorul de transport slovac este prezent în acționariatul de la Baumgarten din Austria. Atunci, este posibil ca o parte din gazul transportat de BRUA, de 4,4 miliarde de metri cubi, să intre în Slovacia, să se consume în Slovacia și chiar de acolo să se ducă în Austria.

Cum este posibil ca parte din gazul transportat de BRUA să intre din Ungaria direct în Austria? Ungurii au promis că vor face un reverse-flow, un flux invers cu Austria. În momentul de față, ei pot doar să importe din Austria, dar nu pot să exporte. Părerea mea este că il vor face la un moment dat, dar nu la capacitatea de 4,4 miliarde de metri cubi. Și atunci, am spus acum câteva săptămâni și după o serie de discuții pe care le-am avut la Bruxelles, că părerea mea, chiar dacă nu este chiar ceea ce îmi doresc, este că Slovacia ar putea să fie parte din BRUA. De ce spun că nu mă bucură această opțiune? Această opțiune este una mai costisitoare, pentru că mai intri într-un alt sistem național de transport, nu are un impact direct pe România, dar are un impact asupra operatorilor care produc în România. Adică, dacă gazul la Baumgarten este 80 euro/mia de metri cubi, să zicem că direct prin Ungaria-Austria, costurile de transport să zicem că ar fi de 10 euro. Atunci, compania care produce în România o să-l vândă cu diferența între 80 euro și costurile de transport, la care să mai accepți un discount pentru traderul care cumpără. Să zicem că-l vinzi cu 69 euro, dai traderului un euro, mai dai zece euro costurile de transport. Dacă se duce prin Slovacia, probabil nu o să mai fie 10 euro, ci 11 euro, 11,5 euro și atunci nu o să-l mai poți vinde cu 69, ci cu 68 sau 67,5 euro mia de metri cubi.

Orice proiect trebuie să aibă sens din punct de vedere economic.

• „Avem o serie de combinate de îngrășăminte chimice care nu produc, unele dintre ele cu probleme juridice, dar, teoretic, ar putea fi relansată producția„

Reporter:Având în vedere toate aceste mișcări care se produc în jurul României, în România, toată lumea se întreabă ce se întâmplă exact cu gazele din Marea Neagră? Cum pot fi valorificate concret? Unde se vor putea duce, pe unde, iar în România cum ar putea fi ele valorificate. Petrochimia, da, dar cine să investească în petrochimie?

Răzvan Nicolescu: Am văzut un anunț făcut de cei de la OMV care spuneau că la Ploiești s-ar putea relansa petrochimia. Același lucru l-ar putea face și celelalte doua rafinării, mă gândesc în primul rând la cei de la Petromidia. Îngrășăminte- avem o serie de combinate care nu produc, unele dintre ele cu probleme juridice, dar, teoretic, ar putea fi relansată producția.

Creșterea consumului de gaz în zona de industrie trebuie să ne preocupe. În zona rezidențială, asistăm la o creștere a numărului de locuințe la rețelele de gaze cu aproape 100.000 pe an, ceea ce înseamnă la o creștere la un consum normal al României de aproape 3% anuală. Deci, avem pe de-o parte niște nevoi în industrie. Nu mi se pare normal economic, să importăm îngrășăminte din Serbia, Ungaria sau Bulgaria, când noi dispunem de o resursă de gaz natural care este mai ieftină decât resursa pe care o cumpără și bulgarii, și ungurii și sârbii. Dați la o parte numai costurile acelea de transport și veți vedea că dacă fac o fabrică de îngrășăminte în România, beneficiez de un gaz mai ieftin. Cred că și la o negociere bună cu producătorul poate obține un discount.

Al doilea lucru, dar aici este nevoie de o decizie strategică a țării: Cât de mult folosim gazul pentru producția de energie electrică?

Al treilea lucru, ce se întâmplă cu conectarea localităților din mediul rural la sistemele de distribuție de gaz natural? Cele 100.000 de gospodării care se contectează anual la sistemul de gaz natural sunt în mare parte gospodării care provin din dezvoltarea orașelor existente. De exemplu, în București se mai construiește în Militari un cartier de blocuri. Dar aici mai poate fi și o decizie ca noi să conectăm anumite localități la sistemul de gaz natural. Personal, nu susțin această idee, pentru că până la urmă gazul natural este un combustibil energetic de tranziție. La un moment dat o să dispară. Aș susține mai degrabă ca localitățile mici să fie conectate, pentru consumul casnic, pentru încălzire, pentru gătit, direct pe electric, decât să facem pe gaz ca apoi să ne întoarcem pe electric peste 10-15 ani. La noi în mediul rural se folosește încă biomasa, coceni, lemne, rumeguș.

Nu sunt pentru rezidențial mai mult decât decât acest 3% generat 100.000 noi gospodării. Dar cred că pe zona de de producție este neapărat necesar să încercăm, iar pe zona de producție de energie electrică trebuie să ne decidem ce vrem: vrem surse regenerabile, vrem nucleară, vrem pe lignit, vrem pe gaz natural? Aici este o decizie strategică.

• „Statul trebuie să aibă un rol în așa fel încât să știm exact care este jocul pe care îl jucăm noi. Altfel, vom juca în niște jocuri ale altora„

Reporter:Tocmai, pentru toate aceste lucruri este nevoie de o strategie. De fapt, de doua strategii ar fi nevoie: una pe industrializare și alta pe energie. Cine să le facă? E nevoie de o gândire unitară…

Răzvan Nicolescu: Este nevoie de o gândire unitară. Este nevoie de un plan: Ce ne propunem pe zona de consum, ce ne propunem pe zona de infrastructură de export? Ce ne propunem pe zona de tranzacționare de gaz naturale, ce ne propunem prin companiile noastre la nivel regional. Am văzut că Transgaz a încearcă să participe la un proces de privatizare din Grecia. Va rămâne un caz singular, este parte dintr-o strategie? Aici ar trebui să joace statul un rol în așa fel încât să știm exact care este jocul pe care îl jucăm noi. Altfel, vom juca în niște jocuri ale altora. Pe mine nu mă preocupă foarte mult dacă gazul exportat se va consuma în Ungaria, în Austria, în Slovacia sau în Ucraina. Aș dori să se consume o parte în Republica Moldova. Aș dori să se consume în România, dacă se poate, pe zona de industrie.

Reporter: Dar până se fac aceste strategii, până se fac proiectele de industrializare, ce se întâmplă cu gazele din Marea Neagră? Ce ar putea să decidă operatorii, ne apucăm de extras gazele din Marea Neagră sau mai așteptăm?

Răzvan Nicolescu: Asta este o decizie a lor, cred că statul ar trebuie să-și facă o analiză ce înseamnă gazele din Marea Neagră ca impact pentru România? Trebuie să estimezi care este impactul direct al unei investiții. Au investit companiile câteva miliarde, ce a câștigat România din aceste miliarde ca impact direct, ca impact indirect, ca impact indus? Ce va putea câștiga România dacă aceste companii mai investesc câteva miliarde? Și apoi să te uiți la întreaga situație. Să fie un lucru transparent, simplu de înțeles, de demonstrat și să fie un lucru corect, cinstit față de stat, cinstit față de companii.

Mi se pare strategic ca proiectele din Marea Neagră să se facă, pentru că sunt niște miliarde care vor veni la bugetul de stat și România va fi într-o situație privilegiată regional, așa cum spuneam, și anume să aibă mingea. Toți vor să joace, dar mingea e la noi sau una dintre mingi e la noi, că alta e la ruși. Vor fi tot timpul unii care vor critica, unii sunt și îndemnați și stimulați din zona de est să mai critice, pentru că dacă se face Marea Neagră, se livrează mai puțin gaz din Rusia. Este necesară transparența, este necesară comunicarea și este necesar ca lucrurile să se desfășoare corect, cinstit și în raport cu investitorii, și în raport cu statul român. Din fericire, simt cu toată turbulența asta în zona politică și scandalul ăsta permanent la care asistăm, care nu-mi place absolut deloc, că pe zona de proiect de Marea Neagră pare un mic consens. Nu am simțit niște piedici de la vreo forță politică, de la vreun lider politic, fie că e președinte, fie că e prim-ministru.

Reporter:O ultimă întrebare: Având în vedere toate aceste lucruri și concurența destul de puternică Rusia, cu gazele din Rusia, cât de mari credeți că sunt șansele României să devină un stat important în regiune pe piața gazelor naturale?

Răzvan Nicolescu:Obiectivul nostru este să ne păstrăm această poziție onorantă în clasamentul Uniunii Europene: suntem a treia țară din UE ca dependență de importuri de resurse energetice. Doar Danemarca și Estonia stau mai bine decât noi. La nivel regional dacă ne putem ajuta vecinii, creând mai multă concurență pe piața lor este foarte bine. Din resursele pe care le avem, statul să-și extragă partea în mod corect de venit, lăsând și investitorilor ceea ce merită să aibă conform riscurilor.

Și mi-aș dori, vă repet, ca o parte din acest gaz sau petrol să fie utilizat în România în ideea de a crea mai multe locuri de muncă, mai mare valoare adăugată, o mai mare siguranță la furnizarea de îngrășăminte chimice pentru agricultură, prețuri mai competitive pentru agricultori, un efect multiplicator mai bun pentru noi. Toate acestea trebuie să fie parte dintr-un plan. Am avut un plan în 2014, dar el trebuie actualizat cu dezvoltările actuale. Nu ne gândeam atunci că Turkish Stream va avansa așa. Nici la Marea Neagră, unde s-au săpat foarte multe sonde într-un timp scurt. Am profitat și de situația cu embargoul din Rusia, în sensul că o parte din navele care trebuiau să sape în Rusia nu au mai săpat acolo și au săpat în România. În continuare este important să păstrăm viteza, să avem un plan, să încercăm să jucăm jocul nostru.