Viziunile aeriene ale d-lui Cioroianu (de Bogdan Chirieac)

Adrian Cioroianu, ministrul de Externe al Romaniei, si-a prezentat la Reuniunea Ambasadorilor de la Bucuresti planurile sale de politica externa pentru urmatorii zece ani. Nu se stie daca Domnia Sa a tinut cont pentru aceasta perioada si de factori precum ajungerea omului pe Marte, progresele in fabricarea briantinei sau topirea calotei glaciare.

Acest din urma element ar putea fi important, deoarece s-ar putea ca Suedia sa fie scufundata in mare, iar suedezele sa emigreze in masa la Bucuresti, devenit intre timp port la Marea Neagra. Faptul ar prilejui dlui Cioroianu un nou pictorial in costum de epoca si cu trabucul in gura, asa cum a fost cel de acum vreo trei ani din revista TABU.

Dincolo de pretentiile decenale hilare ale unui ministru de Externe care s-a evidentiat in ultimele sase luni mai mult prin gafe diplomatice, o strategie de politica externa pe zece ani pentru Romania ar fi de dorit. Problema este ca nimeni nu s-a gandit cu adevarat la acest aspect. Planuri de politica externa pe termen lung au cateva mari tari europene, Rusia, China si Japonia.

Statele Unite isi intocmesc planul de actiune pe patru ani, adica durata unui mandat prezidential. In rest, directiile sunt constante. Marea Britanie pune de peste 50 de ani pe prim plan relatia cu Statele Unite si apoi pe aceea cu Europa si restul lumii. Franta vrea sa fie, de la De Gaulle incoace, un fel de broker intre Europa si America.

Germania isi mentine un low-profile in relatiile internationale, folosindu-i pe francezi atunci cand are de spus ceva mai apasat. Rusia isi urmareste constant, dupa prabusirea URSS, obiectivul de a redeveni o superputere. Romania a avut o politica externa cat se poate de discutabila, dar coerenta, pe timpul lui Ceausescu.

Dupa ’90, in functie de regim, Bucurestiul a oscilat intre Est si Vest, iar din 2004, intre Europa si Statele Unite. Pozitia geostrategica actuala a Romaniei, apartenenta la NATO si UE ar indreptati o politica externa pe termen lung.

Faptul ar putea creste considerabil atractivitatea economica a tarii si ar putea transforma in mod real Romania intr-o punte intre Est si Vest. Aceasta strategie nu poate fi opera unui ministru de Externe al carui partid are 15% voturi in Parlament si in sondajele de opinie.

O strategie de politica externa trebuie sa cuprinda consultari cu presedintele, cu Parlamentul, cu specialisti, oameni de afaceri si membri ai societatii civile. Intr-un moment de liniste politica si de crestere economica se poate construi un program care sa foloseasca Romaniei pe o lunga perioada de timp.

Cu gandul la ce va fi peste zece ani, dl. Cioroianu aproape a uitat, la intalnirea cu ambasadorii, cel mai important eveniment international organizat de Romania anul viitor, in primavara: reuniunea NATO de la Bucuresti. Sefii de stat sau de guvern ai tarilor Aliantei, in frunte cu presedintele Bush, se vor afla in Romania. E un cadou urias pe care America il face tarii noastre.

Pana la planul decenal, poate ca dl. Cioroianu ar fi trebuit sa aiba un plan de politica externa pentru urmatoarele sase luni.

NATO s-ar putea extinde la Bucuresti cu Croatia. Ar mai putea fi invitate Macedonia si chiar Albania. De asemenea, se va promite ceva Georgiei si poate chiar Ucrainei, tara unde ambasada Romaniei era cat pe ce sa fie daramata de ultranationalisti, saptamana trecuta.

Poate ca ambasadorii ar fi trebuit sa fie instruiti despre cum ar trebui Romania sa foloseasca oportunitatea summitului, cum s-ar putea “vinde” acest eveniment politico-diplomatic major din Japonia si pana in Canada. Dupa cum arata lucrurile, cu gandul la topirea calotei glaciare, evenimentele imediate nu-l prea intereseaza pe dl. Cioroianu.