Ziua Z

Joi, 21 iulie 2011, ar putea ramane in istorie ca ziua Z a zonei euro si a UE.

Nu sunt specialist in economie, fapt care imi da detasarea sa vad lucrurile dincolo de aspectele tehnice si formale.

Uniunea Europeana si zona euro au avut la baza o idee corecta si generoasa: punem la un loc resursele, umane, materiale, fianciare, tehnologiile, construim piete comune, in special o piata a muncii comuna, la care sa aiba acces toti cetatenii statelor UE, muncim cu totii si impartim beneficiile. Plus securitate comuna, impreuna cu NATO.

Toate bune si frumoase, doar ca unele state au retinut doar partea cu beneficiile si mai putin cu munca. Ce si-au zis: ia sa-i pacalim noi pe aia vrednici, ne imprumutam, traim bine mersi pe cai mari, iar cand o fi la scadenta nu ne lasa ei din brate, ca ne prabusim cu totii. Ne iarta ei de datorii, precum Dumnezeu de pacate.

Si asa s-a ajuns la criza datoriilor suverane ale tarilor din PIIGS si nu numai. Care s-au crezut mai smechere. Mai iute de mana. Aproape le-a reusit.

Globalizarea si moneda unica inseamna legaturi si interdependente, in primul rand ale sistemelor bancare. Bancile franceze au expunere pe Grecia, dar si o expunere imensa, circa 45% pe Italia. De asta Sarkozy face ca trenul pe langa Angela Merkel.

Bursele tremura ca frunza, la orice cuvintel rostit de oficiali europeni. Agentiile de rating sunt puse la colt, pentru ca fac nu stiu ce jocuri. Totul tradeaza o nervozitate extrema.

Angela Merkel este intr-o sitatie imposibila. A si anuntat ca in 2012 va candida din nou si nu are cum sa explice poporului german ca din taxele si impozitele platite de nemti va ajuta puturosii din sud. Mai petrecareti, mai iubareti, cu soarele si plajele generoase la indemana. Pur si simplu isi risca viitorul politic. Concluzia cotidianului german Handelsblatt este categorica: “890 de miliarde de euro cheltuite până în prezent fără rezultat”. Iar această politică de salvare a pierdut orice sprijin în Germania.

Socoteala este urmatoarea. Avantajele aduse de Uniunea Europeana si zona euro, sunt mai mari decat costurile presupuse de salvarea Greciei, iar in viitor si a altor state din PIIGS? Grea socoteala. Mai ales ca Italia pur si simplu nu poate fi salvata. Pentru ca are o datorie prea mare.

Dar mai e ceva. Puterea precedentului. Daca Grecia va fi salvata printr-un nou balon de oxigen financiar, ce-si vor spune ceilalti candidati la banii nemtilor: hai ca tine, i-am pacalit si de data asta. Mergem mai departe. Daca au scos acum din buzunar sume importante, nu vor risca sa le piarda data viitoare. Sa rasplatesti nesimtirea grecilor care au mintit cu nerusinare pentru a se putea imprumuta reprezinta cel mai prost exemplu de comportament comunitar.

Exact aceasta e intrebarea la care trebuie sa raspunda Angela Merkel: intru acum intr-un cerc vicios, care nu se stie cand si daca se va opri, sau tai coada datoriilor dintr-o lovitura si Dumnezeu cu mila sa-i ajute pe greci si pe ceilalti. Eventual renuntam la zona euro si ne intoarcem la marcile noastre, cu care oricum am stapanit Europa.

Situatia e si mai grava daca privim peste ocean la incurcatura americanilor. Si ei au aproximativ aceiasi dilema: oprim acum spirala datoriei publice, sau mergem mai departe, fara sa stim cand si daca ne vom opri.

Iar alegerea ar fi intre: luam de la bogati impozite mai mari sa-i ajutam pe saraci cu programe sociale, sau reducem dramatic aceste programe. Doar ca in istoria si filosofia americana nu prea exista principiul haiducesc: ia de la bogati si da la saraci. Ca bogatii au devenit bogati si prin munca saracilor. Ar fi prea lunga discutia, ne-am intoarce la statul social, etc. Cum majoritatea americanilor nu este constituita din saraci iar la anul au si ei alegeri prezidentiale, rezultatul este inca indecis.

Romania sta bine, vis-a-vis de acest joc. Are grad mic de indatorare, moneda proprie care poate varia in functie de context, oportunitati in agricultura ecologica si turism ce pot atrage eventuale resurse financiare care fug din alte tari.

Guvernarea Tariceanu adoptase filosofia grecilor. Deficite bugetare oricat de mari, fara FMI, dublam salariile si pensiile, traim bine si Dumnezeu cu mila. Cum scapa altii, scapam si noi. Filosofia lui “ei si?”

Coteste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro