5 recomandări pentru a construi o comunicare sănătoasă părinte-copil
Fără comunicare nu se poate construi o relație sănătoasă. Iar acest lucru este perfect valabil și pentru relația părinte-copil. Nu numai cuvintele ci toate interacțiunile pe care le ai cu copilul tău sunt forme de comunicare. Tonul cu care îi vorbești, gesturile, privirea, îmbrățișările, toate acestea îi transmit mesaje. Iar modul în care părintele comunică este modelul pe care copilul îl va prelua și folosi în comunicarea lui cu ceilalți și îi va modela dezvoltarea emoțională și cum își va construi propriile relații în viață.
Deși poate să pară că o bună comunicare între părinte și copil este o… „setare din fabricație”, nu este așa. Dimpotrivă, dezvoltarea unei bune comunicări între părinte și copil – atât de importantă pentru dezvoltarea unei relații sănătoase – este una dintre cele mai dificile lecții pe care cel dintâi trebuie să o învețe. Odată construită, această relație pozitivă se va consolida pe măsura trecerii anilor, așa încât și cele mai sensibile și dificile subiecte care inevitabil apar, vor fi mai ușor de discutat și gestionat.
1. Primul pas este ascultarea activă. Ochii să fie la același nivel cu copilul
Potrivit experților în educația copilului de la UNICEF, primul lucru pe care părintele trebuie să-l învețe este de a-și asculta copilul în mod activ. Pentru asta trebuie să lase de-o parte orice altă activitate și să se concentreze asupra lui.
Ascultarea activă îl ajută pe copil să se simtă auzit și înțeles, iar exprimarea acordului și încurajările exprimate prin zâmbete îi demonstrează acestuia că părintele este implicat și că îi pasă cu adevărat. Foarte important este ca în timp ce copilul vorbește să fii fizic la nivelul lui, să aveți ochii la același nivel, pentru că astfel se va simți în siguranță și conectat cu tine. Arată-i că îl asculți cu atenție și ești interesat punându-i întrebări („De ce?”, „Cum?”, „Când?”, „Cine?” „Și tu ce ai zis/răspuns/făcut”etc), pentru că în acest fel îl ajuți să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare, să învețe să relateze lucruri și ce detalii să includă pentru a fi cât mai explicit.
Psihologul Simona Constantin subliniează și faptul că printre beneficiile ascultării active un loc de cinste îl ocupă câștigarea încrederii interlocutorului, indiferent că suntem sau nu de acord cu argumentele sale, pentru că prioritar în acest proces este să reiasă dorința de a înțelege cu adevărat ce se discută și opinia celuilalt despre subiect. Iar această strategie este una de succes indiferent cine sunt cei doi interlocutori, inclusiv părinte și copil.
Desigur, pot exista și momente în care părintele nu va avea parte de același „tratament” din partea copilului. Situații când vrea să comunice cu el, când vrea să-i spună lucruri, să fie ascultat și înțeles, dar se lovește de „absența” copilului ca de un zid. Dacă acesta resimte insistența comunicării ca pe o cicăleală (sau dacă chiar asta este!), părintele nu are nicio șansă „să ajungă” la copil. Calea cea mai bună este să facă un pas înapoi și să renunțe, încercând să comunice cu copilul într-un alt moment, când acesta este mai liniștit, mai cooperant, mai deschis.
Rezultatul unui studiu efectuat pe un eșantion de 100 de părinți din România, având ca temă importanța comunicării în interacțiunea părinte-copil, a relevat faptul că nivelul logic (al cuvintelor) reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare, 38% apare la nivel paraverbal (ton, volum, viteza vorbirii) și 55% la nivel non-verbal (expresie facială, poziție, mișcare, îmbrăcăminte etc). Dacă nu există o contradicție între aceste niveluri, comunicarea poate fi eficientă, altfel mesajul nu va avea efect.
Cunoașterea modului în care copilul comunică poate ajuta părintele să înțeleagă cum să se conecteze cel mai bine cu el. Chiar dacă vorbitul nu este metoda preferată a copilului, doar a petrece cu el timp, într-o atmosferă liniștită, îl poate încuraja să se deschidă atunci când are nevoie.
2.Oferă-i din timpul tău
Este o realitate faptul că suntem ocupați. Foarte ocupați. Și părinții, și copiii. Cu serviciul, îndatoririle familiale, școala, temele, prietenii. Cu toate acestea, ar trebui să existe în fiecare zi puțin timp pe care să vi-l oferiți reciproc. Ca părinte, profită de momentele aparent banale pe care le ai cu copilul, doar pentru a vorbi. La micul dejun, în mașină, când îl duci la școală sau seara, înainte de culcare. Și numai câteva minute pot face o mare diferență care să conducă la îmbunătățirea comunicarii părinte-copil.
De multe ori, copilul poate să aibă sentimente puternice când vine vorba de lucrurile mărunte. Nu le considera o pierdere de timp. Profită mai mult de ele și încearcă să-ți construiești o mai bună comunicare cu el. De ajutor este să te pui în locul lui și să încerci să-l înțelegi cum gândește. O să vină și o să vorbească cu tine despre orice dacă o să simtă că îi înțelegi sentimentele. În schimb, dacă reacționezi greșit atunci când discută cu tine, o să se rușineze și o să se închidă și mai mult.
Potrivit totuldespremame.ro, cercetătorii canadieni au descoperit că părinţii care au fost mai în măsură de a „percepe cu exactitate gândurile şi sentimentele copiilor lor (adolescenţi) în timpul unei polemici” au avut la final mai puţine conflicte sau au reuşit să le rezolve într-o manieră mai satisfăcătoare. Şi un studiu american îndreptat asupra unor familii cu copii mici a arătat că părinţii care au fost „în măsură să adopte punctul de vedere al copilului” au fost mai receptivi la nevoile sale, ca rezultat.
3.Vorbește-i pe înțelesul lui, cu respect și fără ironii
Este absolut necesar ca părintele să țină cont de vârsta copilului și de nivelul lui de înțelegere. Folosește un limbaj care este pe înțelesul lui, fii clar și specific în exprimare. Termenii academici, insinuările sau ironiile nu au ce căuta. În comunicarea cu copilul acesta trebuie să se simtă iubit și respectat.
O constatare extrem de interesantă și importantă este aceea a unui studiu care a examinat modul în care cantitatea și calitatea comunicării părinte-copil sunt asociate cu performanța școlară. Potrivit cercetătorilor americani și spanioli care au realizat studiul, comunicarea de înaltă calitate părinte-copil contează mai mult decât cantitatea, având un efect pozitiv semnificativ asupra performanței școlare a copiilor.
4.Distrați-vă împreună, fără a râde DE el
Pe măsură ce copiii cresc, educația parentală poate părea o sarcină mai serioasă. De aceea devine cu atât mai important ca părintele și copilul să își consolideze relația bucurându-se de conversații relaxate, lejere, în care ambii să se distreze. Acordați atenție intereselor copilului, glumiți împreună, râdeți cu el, dar niciodată DE el.
5.Empatizează cu copilul!
Empatizând cu copilul vei crește șansele ca el să se simtă înțeles și auzit, și în consecință mai dispus să comunice cu tine. Pentru copiii mai mici empatia poate fi fizică, sub forma unei îmbrățișari. Pentru copiii mai mari, declarațiile empatice sunt adesea mai eficiente pentru comunicare decât oferirea de sfaturi sau rezolvarea problemelor lor.
Nu știi exact cum să empatizezi? Începe prin a integra în declarația ta de empatie exact cuvintele pe care le-a spus copilul („Oh, ai plâns când Claudia a tras de gentuța ta până ți-a rupt-o?”) sau demonstrând empatie față de emoțiile care se văd pe fața copilului („Vai, ce urât a procedat!”, „Of, e atât de trist ce ți s-a întâmplat…”).
Un studiu privind empatia parentalăși relațiile părinte-copil a arătat că empatia parentală a fost corelată pozitiv cu coerența narativă a copilăriei. S-a ajuns la concluzia că părinții cu empatie puternică oferă copiilor lor o bază sigură pentru ca aceștia să-și poată explora experiențele emoționale și să caute confort atunci când se confruntă cu suferințe emoționale. De asemenea, copiii învață empatia de la părinți, ceea ce îi ajută să dezvolte un model funcțional propice stabilirii de relații interpersonale și promovează dezvoltarea comportamentelor pro-sociale. Prin urmare, părinții cu o capacitate mai mare de a recunoaște experiențele emoționale ale copiilor lor au mai multe șanse să le ofere îngrijirea sensibilă și receptivă care le poate gestiona problemele de adaptare socială cum ar fi performanța școlară slabă, statutul social relativ izolat și participarea mai redusă la activități.
O comunicarea sănătoasă parinte-copil este o abilitate care poate fi învățată și care trebuie exersată. Nu ne vom putea feri copiii de toate pericolele care apar în viața lor și nici nu le putem rezolva toate problemele care apar atunci când nu suntem cu ei. Dar putem să-i asigurăm că vom fi întotdeauna prezenți când vor avea nevoie să fie ascultați, înțeleși, consolați, sfătuiți sau ajutați.
INTERVIURILE HotNews.ro