De unde vine pasiunea românilor pentru garduri și ce am câștiga dacă am renunța la ele măcar pe spațiile publice
Românii iubesc gardurile. Avem garduri de toate formele, dimensiunile, texturile, peste tot, chiar și acolo unde nu trebuie. Ne temem, ne ascundem sau ne lăudăm? De unde vine această pasiune? Este nevoie de ele, în ce măsură și ce am câștiga dacă am da gardul jos măcar la spațiile publice?
Istoric vorbind, gardul are un rol de delimitare a proprietății, să fie foarte clar unde se termină o proprietate și începe alta, dar și rol de apărare, a explicat pentru HotNews.ro, Bogdan Suditu, președintele Comisiei Tehnice de Urbanism de la Primăria Capitalei. Gardul reflectă și statutul social.
”Mai ales din secolul al XIX-lea, în foarte multe orașe, gardul a căpătat și un rol estetic, simbolic, arată statul proprietarului. Când un om își face un gard vrea ori să se apere, ori să se ascundă, ori să arate cine este. Ceea ce se întâmplă astăzi cred că este o îmbinare a celor trei. Din nefericire foarte mulți oameni își fac niște garduri foarte mari ca să se apere, deși nu este cazul, sau să se ascundă, nu știu de cine”, a explicat Suditu.
Gardul reflectă și un model cultural. Bogdan Suditu dă exemplu modelul american versus modelul francez.
- ”Este o carte foarte simpatică despre istoria vieții private, care arată foarte clar modelul american, fără garduri și în care este foarte clar unde este proprietatea, dar nu ne ascundem, versus modelul francez, în care gardurile există, dar sunt vegetale.
- Exemplul pe care vreau să-l dau este al cazărmilor făcute de militarii americani, în Europa, după al doilea război mondial, după tipicul american, cu delimitări minimaliste, dar în care se știa foarte clar unde este proprietatea fiecăruia.
- După ce americanii au plecat și francezii au cumpărat acele proprietăți, primul lucru pe care l-au făcut a fost să facă acele garduri vegetale, și prin frumusețea împrejmuirii să arate grija față de proprietate, cine este fiecare”, a explicat Suditu.
Revenind la București, antropologul Bogdan Iancu spune că preferințele românilor pentru garduri tot mai opace și înalte s-au dezvoltat după anii 90 și au atins apogeul la jumătatea anilor 2000.
”Este un privatism care se naște după 90 când se pune din ce în ce mai mult accent pe narativa care privilegiază autonomia, avem toate discuțiile despre antreprenoriat. Nu a fost promovat gardul în sine, dar efectul a fost că lumea a început să pună accent pe proprietate și proprietatea să devină o mică religie. Asta face să avem o explozie de comunități închise la jumătatea anilor 2000. La noi în București cel mai amplu fenomen a fost în Pipera, acolo au început să apară gardurile înalte”, spune Bogdan Iancu.
La blocuri, în ultimii 10 de ani, gardurile vegetale au fost înlocuite cu garduri de metal, apreciate și de comunitate, spune antropologul. Tot în această perioadă, la aproape toate blocurile s-au pus interfoane, direcția fiind aceeași, să scapi de oaspeții nepoftiți, să nu vină cineva să vandalizeze, să facă mizerie.
George Vasiliu, reprezentantul Asociației Străzi pentru oameni, care militează pentru creșterea calității spațiilor publice din București, este de părere că atașamentul față de garduri vine ca reacție la perioada comunistă.
”Este una dintre traumele lăsate de comunism. Am ajuns să ne ascundem, să credem că dacă ceva nu este îngrădit, se fură, se distruge”, a povestit George Vasiliu.
Gardurile sunt și o afacere profitabilă.
De exemplu, în vara anului 2020, când primar era Gabriel Mutu, Primăria Sectorului 6 a reamenajat trotuarele și spațiile verzi de pe strada Valea Oltului.
Potrivit unui contract obținut de HotNews.ro, doar pentru gărdulețul verde pus pe margine instituția a plătit aproape 1 milion de lei. Gardul a fost cumpărat la kilogram, iar banii au ajuns la firma Geca Impex, care din 2016 are contract cu Primăria pentru întreținerea spațiilor verzi. Valea Oltului are o lungime de circa 1,5 km, iar pe anumite porțiuni au fost puse și câte trei rânduri de gard, fiind împrejmuite toate spațiile verzi.
Ce am câștiga dacă am renunța la garduri?
Bogdan Suditu este de părere că am câștiga spații publice de calitate și perspectivă.
- ”Gardurile limitează, fac străzile să fie niște tunele. Aș vrea să vă gândiți la gardurile din noile dezvoltări, în Voluntari, Chiajna, Pantelimon, în care omul înainte să-și construiască o casă și-a făcut niște garduri foarte mari.
- Și când au făcut gardurile, străzile respective au devenit niște tunele. Dacă le dăm la o parte și ar exista un gard minimal, casa frumoasă, făcută cu arhitect, după anumite reguli minimale estetice, am câștiga un spațiu public de calitate, am câștiga elemente care conduc către o calitate a vieții și o reală valoare a proprietăților imobiliare.
- Pentru că astfel sunt niște cazemate. Oamenii ar trebui să spună: Vând cazemată cu gard de 2 metri și jumătate”, a explicat Suditu.
Dacă în ceea ce privește spațiile private, desființarea gardului pare o fantezie, în ceea ce privește spațiile publice, acest lucru ar fi posibil.
Asociația Străzi pentru oameni a făcut un exercițiu, cum ar putea arăta spațiul din fața Ateneului Român, iar în proiectul care a câștigat micul concurs, gardul este desființat.
Tot în cadrul acestui proiect s-a făcut și un inventar al gardurilor de la clădirile publice de pe Calea Victoriei.
George Vasiliu, reprezentantul Asociației Străzi pentru oameni este de părere că în clipa în care nu mai ai garduri poți să folosești spațiul public.
”Trebuie să ai încredere în oameni că pot să folosească un spațiu public frumos. Mă gândesc la Palatul Regal, de ce ai vrea tu ca instituție publică, cu o misiune publică să nu inviți omul să meargă mai departe. Cu ce te-ar deranja dacă oamenii ar sta acolo, în fața muzeului? Ba chiar ar fi un câștig, oamenii ar intra să viziteze muzeul, ar consuma. Orice institutuție publică nu cred că ar trebui să fie îngrădită. În capitalele europene există acest trend de a scoate gardurile”, a declarat acesta pentru HotNews.ro.
Bogdan Suditu, președintele Comisiei Tehnice de Urbanism de la Primăria Capitalei, nu este de acord ca gardurile clădirilor publice de pe Calea Victoriei să fie demolate, deoarece sunt valoroase.
”Aș da jos zidul Parlamentului, care simbolic arată o depărtare a parlamentului de popor, arată o nevoie a Parlamentului să fie apărat de evantuala furie a poporului”, spune acesta.
Antropologul Bogdan Iancu este de părere că gardurile masive ar putea fi înlocuite măcar cu vegetație.
”Dacă s-ar desființa gardurile, un lucru care s-ar câștiga ar fi că foarte multe spații ar fi foarte ușor de navigat în oraș. Ai avea un peisaj mult mai fluid. Am putea să înlocuim gardurile cu vegetație. Gardurile nu fac decât să izoleze niște bucăți de verdeață care rămân nelegate între ele și nefolosite”, este de părere acesta.
Un exemplu de bună practică în Sectoarele 2 și 6
De anul trecut, Primăria Sectorului 6 a început să desființeze gardurile metalice din jurul blocurilor. După această intervenție locul este de nerecunoscut, fiind mult schimbat în bine.
- ”Am dat destul de multe garduri jos, în special unde aveam blocuri la marile bulevarde, dar continuăm și evaluăm de la caz la caz, adică nu venim și dăm direct gardul jos. Peisagiștii se deplasează la fața locului și evaluează de la caz la caz.
- Dacă există acolo o piață, cu cârciumi, zgomot, sunt persoane care urinează în grădina blocului și deranjează cetățenii, atunci nu dăm gardurile jos, fiindcă este nevoie de protecție. În alte locuri mai deschise, de pe bulevard, unde este vizibilitate mare, acolo nu avem probleme să le dăm jos sau să le înlocuim cu gard viu”, a explicat primarul Sectorului 6, Ciprian Ciucu, pentru HotNews.ro.
Mai este și situația în care gardurile nu pot fi date jos din motive birocratice.
„Am o situație unde am niște garduri de zici că sunt țarcuri, am vrut să le dau jos și pe acestea, dar mi s-a spus că nu pot să le dau fiindcă trebuie ca ele să se amortizeze, fiind puse acum 2 ani”, a explicat Ciucu.
Primarul spune că tinerii sunt încântați de desființarea gardurilor din jurul blocurilor, însă pensionarii nu prea. Au fost și cazuri în care gardul a fost dat jos, iar cetățțenii au cerut Primăriei să-l facă la loc.
”Am avut un caz, lângă Piața Drumul Taberei, unde am dat gardul jos și am mers și l-am pus la loc fiindcă au cerut cetățenii și cererea lor era întemeiată. Am mai avut un caz, un domn bătrân, care stă la parter și ne-a rugat așa de mult să punem gardul, am venit și am pus un gărduleț micuț, până la genunchi”, a mai povestit Ciucu.
Primarul spune că în absența gardurilor, trebuie înăsprite amenzile și supravegherea.
- ”Gardurile în mediul urban sunt niște bariere. Barierele pot fi fizice, cum sunt gardurile, stâlpii, bolarzii sau pot să fie mentale.
- În momentul în care reușim să eliminăm aceste bariere fizice, trebuie să apară niște bariere mentale, că nu poți să faci orice, oricum, oriunde în mediul urban, unde ai o densitate foarte mare și un număr foarte mare de cetățeni.
- Este vorba despre aplicarea legii, dacă nu există simț civic, atunci trebuie să vii cu o supraveghere mai bună, să identifici pe cei care vandalizează diferite lucruri și să-i amendezi”, a explicat Ciucu.
Și Primăria Sectorului 2 a început să desființeze gardurile de la blocurile de pe Șoseaua Colentina și în Floreasca.