Restructurări și transformări ale business-urilor. Implicații în raporturile de muncă
Modificarea raporturilor de muncă ale salariaților, ca urmare a restructurării/transformării unui business, este protejată juridic prin reglementarea ”transferului de întreprindere”, prin care se urmărește să se asigure continuitatea raporturilor de muncă, independent de schimbarea proprietarului unei afaceri.
În dreptul intern, transferul de întreprindere este reglementat de dispozițiile art. 173-174 din Codul Muncii şi de prevederile Legii nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariațiilor în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părţi ale acestora. La nivelul Uniunii Europene, reglementarea de bază este stabilită prin Directiva 23/2001.
Transferul de întreprindere trebuie să implice transferul unei entități economice organizate în mod stabil, care își menține identitatea, înțeleasă ca ansamblu organizat de mijloace și care are obiectivul de a desfășura o activitate economică.
Regulile privind transferul de întreprindere se aplică în cazul transferului realizat între două societăți care fac parte din același grup care au aceiași proprietari, aceeași conducere, aceleași sedii și care desfășoară activități în cadrul aceleiași lucrări. De asemenea, în anumite situații aceste reguli se aplică și în cazul outsouring-ului și al operațiunilor triunghiulare care pot să intervină, de exemplu, ca urmare a schimbării prestatorului de servicii.
Principalul efect al transferului unei întreprinderi este reprezentat de transferul contractelor individuale de muncă de la cedent la cesionar, care are loc, în mod necesar, la data transferului întreprinderii. Transferul nu poate fi reportat/amânat, la voia cedentului sau a cesionarului, la o altă dată.
Totodată, voința contrară a cedentului sau a cesionarului, ori refuzul celui din urmă de a prelua contractele de muncă, nu produce nici un efect: contractele trec deplin drept la cesionar prin însuși faptul (juridic) al transferului. Altfel spus, prin prisma formalismului care guvernează dreptul muncii, nu se pune problema încheierii unui nou contract individual de muncă.
Salariatul nu intervine în operațiunea „transferului de întreprindere”, chiar dacă consecințele acestei operațiuni juridice se răsfrâng asupra sa. Salariatului cedat trebuie să i se comunice că începând de la un anumit moment urmează să presteze activitatea pentru cesionar, iar nu pentru angajatorul cedent. De asemene, salariații cedați trebuie notificați cu privire la data transferului, motivele și consecințele transferului, precum și cu privire la măsurile ce se vor lua în privința lor și condițiile de muncă.
Transferul nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă de către cedent ori de către cesionar. Această interdicţie nu trebuie înţeleasă în sensul că nu ar fi posibilă concedierea unor salariați.
Concedierea unor salariaţi în temeiul art. 61 – concediere disciplinară sau pentru necorespundere profesională – sau art. 65 Codul muncii – (datorită desființării locului lor de muncă drept urmare a dificultăţilor economice a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii – este posibilă.
Salariaţii transferați îşi păstrează toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de contractele individuale sau colective de muncă.
Cesionarul (noul proprietar) preia contractele individuale de muncă în condiţiile în care ele au fost negociate şi încheiate de către cedent (proprietarul anterior) cu salariaţii săi. Nu este deci posibil să se modifice conţinutul (drepturile şi obligaţiile salariatului) contractului individual de muncă.
Dar, concomitent, salariatul este ţinut şi de toate obligaţiile anterioare transferului (inclusiv de cele care ar exista, prin ipoteză, în baza unor clauze speciale inserate în contract cum ar fi, spre exemplu, o clauză de confidenţialitate sau o clauză de mobilitate ş.a).
În concluzie, protecția salariaților în contextul transferului de întreprindere presupune menținerea drepturilor care decurg din contractele individuale și colective de muncă și interdicția concedierii pe motivul transferului. Toate obligațiile cedentului față de foștii săi angajați sunt transferate automat către cesionar. Nici cedentul, nici cesionarul nu sunt îndreptățiți să concedieze lucrătorii motivați de transfer, însă pot înceta contractele de muncă din motive economice, tehnice sau organizatorice.
Un articol semnat de Andrei Buga, Partner – abuga@stoica-asociatii.ro – STOICA & Asociații.