Criza gazului: cât va dura armistițiul dintre Rusia si Moldova?
Intr-o analiza publicată pe Contributors.ro Stanislav Secrieru, analist superior la Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate, arată felul cum a fost negociat contractul între Republica Moldova si Gazprom, prin care Moldova a reusit o reducere a prețului gazului pentru Moldova de la aproape 800 USD/mcm în octombrie la aproximativ 450 USD în noiembrie. La nivel strategic, Moldova a reușit astfel să-și păstreze suveranitatea, respingând cu succes condițiile politice impuse in legătura cu reglementarea conflictul transnistrean și relațiile comerciale cu UE.
– Gazprom joacă un rol dublu în sectorul gazelor naturale din Moldova- atât de furnizare cat si de control. Rusia acoperă aproape 100% din nevoile de gaze ale Moldovei. În plus, Gazprom este acționarul principal al Moldovagaz (cu o participație de 50 la sută plus o acțiune), care importă și distribuie gaze în Moldova. Gigantul rus al gazelor gestionează, de asemenea, o cotă de 13,4% din Moldovagaz care aparține regiunii separatiste Transnistria prin intermediul unei companii numite Tiraspoltransgaz.
– Dependența de gaze și dependența de energie electrică sunt probleme interconectate. Centrala Cuciurgan poate genera energie electrică din cărbune, păcură și gaze. Inter RAO preferă gazul rusesc, pe care îl primește în Transnistria la un preț mai mic decât agenții economici care operează pe teritoriul controlat de Chișinău. Gazul ieftin asigură energie electrică din belșug nu numai pentru consumatorii de pe malul drept, ci și pentru industria cripto-minieră (cripto monedelor) în plină expansiune de pe malul stâng (Transnistria).
– Dependența energetică oferă Rusiei un instrument diplomatic puternic pe care nu a ezitat să-l folosească, în special din noiembrie până în ianuarie. Deși negocierile au fost catalogate ca o problemă pur economică, problema de fond a fost dintotdeauna una politica.
– Gazprom a avut cel puțin trei obiective. Primul a fost conversia datoriei Moldovagaz (circa 709 milioane de dolari, deși suma este contestată de Chișinău) acumulată de consumatorii de pe malul drept în datorie publică și obligația de a o rambursa în termen de trei ani. Al doilea a fost menținerea poziției sale de principal furnizor de gaze din Moldova și introducerea unei noi formule de preț al gazelor (în care prețurile pieței sunt predominante pentru întregul an) în noul contract. Al treilea a fost întârzierea liberalizării sectorului energetic la care Moldova s-a angajat ca parte a celui de-al treilea pachet energetic al UE, astfel încât să protejeze cvasi-monopolului Moldovagaz asupra importului și distribuției gazelor.
– Gazprom a început să reducă livrările de gaze în octombrie la doar 67% din nevoile Moldovei, forțând țara să-și reducă consumul de gaze. Gazprom a explicat că nu și-a rezervat toată capacitatea necesară gazoductului ucrainian pentru a furniza Moldovei gazele contractate. Într-o oarecare măsură, Moldova a reușit să recurgă la gaz suplimentar în sistem (cunoscut sub denumirea de „gaz tehnic”, acesta este folosit pentru a distribui gaz „real” către consumatori). Dar realitatea a fost că în câteva zile ar fi fost imposibil să mai poată fi pompat gazul „adevărat” primit de la Rusia. De fapt, Moldova a avut la dispoziție mult mai puțin de o lună pentru a găsi o soluție: să accepte condițiile rusești sau să găsească surse alternative de gaz.
– Pentru a câștiga timp și a-și consolida poziția slabă de negociere, Chișinăul s-a angajat într-o rundă frenetică de ‘diplomație a energiei’ cu statele membre UE, instituțiile UE, cu statele Parteneriatului Estic, cu Turcia și guvernul SUA. În același timp, guvernul a declarat stare de urgență, ceea ce i-a oferit mai multe opțiuni și i-a permis să acționeze mai rapid. Când sistemul de gaze era aproape de colaps, diplomația economică a dat roade în cele din urmă: România (prin interconexiunea Iași-Ungheni) și Ucraina au injectat suficient gaz „real” și „tehnic” pentru a menține conductele în stare de funcționare. Aceasta a fost a treia oară când Ucraina a venit în ajutorul Moldovei (a făcut-o și în 2006 și 2009). De fapt, a ajutat de două ori într-o lună: când centrala Cuciurgan a anunțat reduceri ale alimentării cu energie electrică în octombrie, Ucraina a început să livreze mai multă energie electrică, în ciuda absenței unui contract pentru livrări suplimentare. Totuși, exista o limită a cât de mult puteau face România și Ucraina.
– Republica Moldova a reușit să respingă propunerile de transformare a datoriei la gaze acumulată de consumatori în datorie de stat și a primit undă verde de la Gazprom pentru un audit independent și o prelungire pentru eventuala rambursare de către Moldovagaz de la trei la cinci ani. În același timp, însă, s-a angajat să nu restructureze Moldovagaz până când ambele părți vor ajunge la un acord în 2022 cu privire la modul de rambursare a datoriei. Astfel, Moldova se va abține de la implementarea anumitor aspecte ale celui de-al treilea pachet energetic cel puțin un an, și în realitate, poate chiar mai mult. Aceasta este o victorie pentru Gazprom. În plus, acordul bilateral privind relațiile in sectorul energetic pe care părțile s-au angajat să îl negocieze și să îl semneze anul viitor ar putea restrânge și mai mult libertatea de acțiune a Republicii Moldova. Iar dacă Moscova și Chișinăul nu reușesc să cadă de acord asupra datoriilor și să ajungă la un acord interguvernamental în 2022, întregul acord cu gaze ar putea să se destrame și să devină un pretext pentru o nouă criză a gazelor.
– Acesta ar putea fi un moment al adevărului pentru Chișinău, care are ocazia să ia mai în serios securitatea energetică, să elimine corupția din sectorul energetic, să implementeze proiecte de eficiență energetică, să finalizeze interconexiunile de gaze și electricitate cu România, să folosească expertiza UE pentru a construi capacitatea de a opera pe piața europeană de gaze și să consolideze cooperarea energetică cu Ucraina. Realizarea tuturor acestor obiective nu ar exclude Rusia, dar ar face din energie o problemă de piață mai degrabă decât una geopolitică.
INTERVIURILE HotNews.ro