VIDEO Cum se pregătește România pentru o piață a hidrogenului verde? Secretar de stat: Inserția hidrogenului în conductele de gaze se va realiza până la un nivel de 10% / Președintele Asociației Energia Inteligentă: Înseamnă că se acceptă ca oamenii să plătească mai mult pentru gazul natural

Ministerul Energiei își asumă că poate fi fezabilă inserția hidrogenului în rețelele de gaze până la un nivel de 10%, lucru prevăzut și în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNNR), a afirmat secretarul de stat Dan Drăgan în cadrul unei dezbateri HotNews.ro LIVE. Prezent la dezbatere, Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, a spus că în acest fel Ministerul Energiei acceptă faptul că facturile la gaze vor crește.

Hidrogenul, această nouă formă de energie, este o tehnologie mai scumpă decât cele folosite până acum, ceea ce presupune elemente de stimulente financiare foarte importante, mai consideră Dumitru Chisăliță. La rândul său, Ioan Iordache, cercetător și președintele Asociației pentru Energia Hidrogenului din România, a spus că marea problemă a tehnologiilor care folosesc hidrogenul este prețul lor. Vezi și ce spun specialiștii despre proiectele cuprinse în PNRR.

Dan Drăgan: Dacă un proiect din PNRR nu va fi agreat de către Comisia Europeană, cu siguranță banii alocați se vor duce către alte proiecte

Secretarul de stat în Ministerul Energiei Dan Drăgan spune că se îndoiește de faptul că banii din PNRR au fost alocați cu dedicație către anumite proiecte. Aceste proiecte sunt propuse de companii naționale. Sunt companii foarte solide care pot duce la bun sfârșit aceste proiecte”, a spus Dan Drăgan. Guvernul vrea să aloce pentru capitolul Energie din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) suma de 1,62 miliarde de euro. Reamintim că din această sumă, circa o treime ar urma să fie atribuită direct unei asocieri formate din producătorul de gaze Romgaz și GSP Power, companie controlată de omul de afaceri Gabriel Comănescu, potrivit unui document obținut de HotNews.ro. Alte sume ar urma să ajungă la Hidroelectrica (100 milioane euro), Electrica (circa 50 milioane euro), Nuclearelectrica (28 milioane euro). Pentru apeluri competitive de proiecte sunt destinate doar vreo 300 milioane de euro.

Pentru mai multe amănunte, citește Bani cu dedicație din PNRR / Romgaz și GSP Power vor primi o treime din sumele alocate pentru capitolul Energie

Alte declarații făcute de Dan Drăgan:

România ca și politică energetică, în privința hidrogenului, susține producția de hidrogen din toate sursele, cu emisii scăzute, inclusiv pe partea de blue hidrogen, în perspectiva Unităților 3 și 4 de la Cernavodă.
Hidrogenul este văzut ca metodă de a stoca energia, iar profitabilitatea cea mai mare s-ar obține dacă s-ar folosi în industria chimică, în transporturi și probabil în decada aceasta va ajunge la o eficiență ridicată și pe partea de refolosire a lui în energie.
Aceste proiecte sunt susținute de companii puternice, companii serioase care au infrastructura și capabilitate de a realiza aceste proiecte.
Proiectele propuse de Romgaz sunt proiecte care aduc un nou concept, în care producția de energie folosind gazul natural va intra într-o compoziție cu hidrogenul care va fi produs în aceeași locație din surse regenerabile.
Totodată, vreau să menționez că mai sunt și alte proiecte care au fost propuse de companii în acest segment de investiții.
Au fost propuse ministerului ca un fel de proiecte pilot, proiecte prin care aceste companii, cu implicarea institutelor de cercetare și a mediului academic din România, să genereze un trend pentru dezvoltarea unor proiecte viitoare.
La extinderea rețelei de gaz, este foarte important că inserția în noua rețea de gaz se va realiza după SMR-urile Transgaz, iar această inserție se va realiza până la un nivel de 10%. Atât ne asumăm în acest moment că poate fi fezabil.
Transgaz are în desfășurare un studiu pentru a vedea care este un nivel optim în acest moment pe baza capabilităților existente de inserție a hidrogenului în rețeauna națională de transport.
Sunt convins că ele vor fi susținute din punct de vedere tehnic de către reprezentanții acestor companii la nivel Comisiei Europene.
Dacă un proiect nu va fi agreat de către Comisia Europeană, cu siguranță că banii alocați acelui proiect se vor duce către alte proiecte în acest domeniu.
Backup-ul este făcut, dar am toată încrederea că aceste proiecte vor fi acceptate de către Comisia Europeană. Sunt proiecte inovatoare, care ne ajută să ajungem la scăderea emisiilor cu efect de seră.
Aceste proiecte sunt propuse de companii naționale. Vom regăsi în lista de proiecte și proiecte a altor companii de pe piața de energia electrică din producția care participă la producția de energie electrică. Companii foarte solide care pot duce la bun sfârșit aceste proiecte.
Mă îndoiesc că a existat asemenea intenție în alocarea și propunere către Comisie a acestor proiecte.
Ceea ce este important de precizat este faptul că ce ați văzut dumneavoastră sunt valorile totale ale proiectelor. Toate proiectele care vor fi finanțate prin PNRR sau prin orice alt fond, de exemplu Mecanismul de Modernizare, toate se vor supune regulilor ajutorului de stat. Nu știm în acest moment care va fi nivelul intensității ajutorului de stat pentru asemenea proiecte inovative, deoarece ele nu se găsesc într-o structură standard a Comisiei Europene în acest moment.
Noi, la minister, nu am primit solicitări pentru acest concept nou de proiecte decât cele despre care ați vorbit și dumneavoastră.
Celelalte proiecte care se vor dezvolta odată cu avansul tehnologic, se doreștem se urmărește, se așteată ca producția și utilizarea hidrogenului să devină matură undeva la orizontului anului 2030, deci până atunci va avea nevoie de o susținere din partea statelor. Cu siguranță celelalte proiecte se vor regăsi în celelalte scheme de susținere. Aici m-aș referi la Mecanismul 10d, respectiv Fondul de Modernizare, mecanism pe care îl așteptăm să fie viabil către sfârșitul acestui an.
Se vor regăsi inclusiv printr-o schemă de ajutor de stat care va fi dedicată stocajului și în această categorie va intra și hidrogenul.

Dumitru Chisăliță: Hidrogenul pe care îl introduc într-o conductă poate determina crăparea metalelor și poate da naștere unor accidente

Dumitru Chisăliță consideră că sunt participanți care nu au putut să intre în PNRR. „Până în urmă cu două săptămâni era secret acest PNRR”, a spus Chisăliță. Acesta mai este de părere că proiectele pe hidrogen se pot bloca din cauza lipsei unor reglementări și a unor elemente de natură fiscală.

Chisăliță crede că hidrogenul nu poate să fie acel element care va rezolva toate problemele energetice viitoare. Însă, împreună cu alte elemente, poate să asigure tranziția energetică, dar pentru asta este nevoie de o strategie pentru a ști încotro ne îndreptăm. Hidrogenul este și poate să fie un element al viitorului, dar el trebuie abordat cu grijă, cu responsabilitate și într-o manieră profesionistă, mai spune Chisăliță. Acesta a explicat că introducerea hidrogenului pe conductele de gaze poate crea o serie de probleme, dacă acest lucru este făcut fără a fi studiat suficient de bine.

Alte declarații făcute de Dumitru Chisăliță:

Nu avem nicio strategie energetică și nu am avut după intrarea în UE nicio strategie energetică aprobată de toate forurile existente.
Dar și mai important este să avem un cadru legislativ, să avem reglementări, să avem elemente pentru a putea să rezolvăm probleme de natură fiscală, care vor însoți această nouă formă de energie.
Domnul ministru Drăgan vorbea despre business-ul care s-a aruncat în față. Din păcate, s-a aruncat, dar o să se blocheze din cauza lipsei unor reglementări și a unor elemente de natură fiscală.
Această nouă formă de energie este o tehnologie care este mai scumpă decât tehnologiile care sunt amortizate în momentul de față, ceea ce presupune elemente de stimulente financiare și elemente de optimizare financiară foarte importante. Și aceste aspecte sunt la fel de importante ca ideea de a avea o strategie.
Marea noastră problemă este legată de detaliile pe care noi nu le avem în raport cu ceea ce avem în propria ogradă.
Marea problemă atunci când discutăm despre hidrogen este modul cum vom reuși cu această substanță să pătrundem în ceea ce înseamnă sistemele existente de transport, distribuție, înmagazinare astfel încât lucrurile să meargă mai departe și să fie acceptate.
O formă de energie, dincolo de ce își doresc unii și alții, ea trebuie să fie acceptate de către consumator. Până la momentul de față nu l-a întrebat nimeni pe consumator, nu are nicio apreciere față de această substanță, o substanță care chiar dacă este controlabilă, este mai periculoasă decât alte substanțe pe care le utilizează în momentul de față.
Spunea domnul Drăgan că este o asumare la nivelul ministerului privind injecția hidrogenului în rețelele de distribuție a gazelor naturale. Îmi doresc din tot sufletul ca această asumare să fie și de bun augur, adică să nu de ducem spre situația Finlandei care a dat înapoi din drum din cauza unei abordări care nu a fost suficient de bine studiată.
Ca expert judiciar în domeniul gazelor eu nu am încredere nici în toate formele de gaz care se introduc astăzi în conducte.
Un alt element este modul în care există această asumare, înseamnă că prin această injecție a hidrogenului se acceptă că oamenii, consumatorul final, va avea de achitat mai mult pentru gazul natural decât dacă ar consuma doar gazul natural.
În ceea ce privește injecția în conductele de transport și distribuție a gazelor, sunt mai multe provocări.
Lucrurile sunt văzute doar global. O mare provocare este modul în care am ține odată introdus hidrogenul constant în întreaga rețea. Hidrogenul în momentul în care l-am introdus există o circulare liberă a acestei substanțe, în amestec mai mult sau mai puțin cu gazul natural, ținând cont de diferențele de presiune care există. Eu chiar dacă introduc 10% la un capăt, nu pot să fiu sigur 50 km nu o să am 100% hidrogen.
În aceste condiții o să am o mare problemă, pentru că noi în cadrul studiului am prezentat un semafor în care am identificat 29 de componente ale unui sistem de transport și distribuție gaze naturale. Din aceste 29 de componente s-a realizat un semafor, care înseamnă gradul de periculozitate sau incompatibilitatea care se găsește între hidrogen și gaz în limita a 10%.
Din cele 29 de componente analizate, conducte, stații de reglare-măsurare, regulatoare, robineți, arzătoare, armături, contoare, filtre, rezultatele arată că sunt undeva la 30% care nu sunt afectate.
Celelalte, circa 20 de componente înregisterază diverse problematici în ceea ce înseamnă amestecul în limita a 10%.
Nu sunt suficient de bine studiate, nu sunt suficient de bine sendimentate, și atunci cele 20 de componente presupun un risc în a injecta 10% procente. Și pentru a preîntâmpina aceste riscuri, am nevoie de niște elemente. Fie să studiezi suficient de mult și să elimini aceste riscuri, fie să le înlocuiești.
Un exemplu: Dacă mâine am schimba toată rețeaua de transport și distribuție gaze din România și aș pune hidrogen, asta ar însemna ca eu să fac o rețea mult mai mare ținând cont de masele celor două substanțe.
În al doilea rând ar trebui să am în vedere că dacă al înlocui această rețea, ar trebui să vin cu oțel care are caracteristici speciale și care ar permite transportul hidrogenului în condiții normale, ceea ce m-ar duce la niște sume de zeci de miliarde de euro.
Există posibilitatea să introduci hidrogen în anumite conducte de transport, dar acestea sunt foarte influențate de tipul și de calitatea oțelului. Cu cât am un oțel cu rezistență mai ridicată, cu atât am probleme mai mari. Practic, ajung în situația în care hidrogenul pe care îl introduc într-o conductă creează fragilitate. Această fragilitate determină în timp crăparea metalelor, care se rup și care pot da naștere unor accidente, dincolo de faptul că necesită reparații și intervenții.
Un alt aspect important este legat de presiunea la care funcționează această conductă. Cu cât presiunea este mai mare, cu atât există acest fenomen mai puternic de infiltrare a hidrogenului în pereții conductei. Există probabilitatea ca în timp acel perete să dispară, să crape, să se deterioreze.
Tocmai de aceea există o recomandare ca atunci când folosim conducte existente să ne oprim la un oțel de timp x52. Dar este nevoie să facem o inventariere.
În studiu am făcut o inventariere a ceea ce înseamnă oțelul folosit în România. Prima concluzie este că o treime din conductele de transport din oțel nu mai au carte tehnică. Asta înseamnă că nu știm ce oțel este acolo. O treime înseamnă circa 3.900 km de transport gaze naturale.
Pentru celelalte două treimi oțelul care s-a folosit a fost direct proporțional cu etapele în care s-a folosit. Adică, anii 60-70 s-a folosit un tip de oțel rusesc, în 71-79 s-a folosit oțel din Japonia, după aceea s-a folosit oțel din România. Fiecare din această categorie de oțel, practic trebuie să i se analizeze compatibilitatea cu ceea ce înseamnă hidrogenul.
Dincolo de țeavă sunt tot felul de echipamente care sunt nerecomandate sau susceptibile de problematici în ceea ce privește o conductă în care se injectează și hidrogen.
De exemplu, mult mai afectată este partea de conductă care este sudată. Acea zonă este mult mai ușor penetrată de hidrogen și astfel probabilitatea de a se întâmpla un accident este mai ridicată.
Stocarea în România se face în zăcăminte depletate. Recomandarea care se găsește peste tot în lume este stocarea în caverne saline. Noi nu avem așa ceva și atunci ar trebui să dezvoltăm injecția hidrogenului sau amestecului de gaz natural cu hidrogen în aceste zăcăminte depletate. Prezența hidrogenului în astfel de zăcăminte modifică PH-ul. PH-ul modificat duce la dizolvarea dolomitei și precipitarea calcitului, elemente care destabilizeaza roca în care se înmagazinează gaze naturale.
Este o chestiune care nu este suficient de mult studiată, dar care arată că nu putem să mergem în orb.

Ioan Iordache: Companiile au legitimitate să ceară ajutor, fiindcă știu ce înseamnă o tehnologie inovativă, știu că e mai scumpă

Ioan Iordache, Ioan Iordache, cercetător și președintele Asociației pentru Energia Hidrogenului din România, consideră că PNRR nu este un document tehnic, ci unul asumat politic. Acesta mai spune că marea problemă a tehnologiilor care folosesc hidrogenul ca vector de energie este faptul că sunt ceva mai scumpe. Nefiind dezvoltate la scară largă, nu au încă o maturitate tehnologică, astfel încât să faci proiecte bancabile. De aceea se apelează la aceste scheme de susținere a hidrogenului. Iordache a mai spus că se aștepta să fie mult mai multe în PNRR. Ele din punct de vedere conceptual sunt realizabile, însă să știți că nu este un power point pe care îl pui acolo și spui că este bun.

Alte declarații făcute de Ioan Iordache:

Sunt idei de proiecte bune, însă ca să le faci proiecte mature este cale lungă.
Urmează ca aceste proiecte odată acceptate de comunitatea științifică și tehnică să treacă prin filtrul care se cheamă studiu de fezabilitate. După aceea va veni un proiect tehnic detaliat. Acest proiect tehnic va fi pus în aplicare și abia la urmă, după ce va trece un ciclu-două de funcționare, un an-doi, abia atunci poți să tragi o concluzie. Până atunci este doar presupunere.
Riscul este să avem foarte multă vorbărie. Discutăm despre o strategie de hidrogen de peste o jumătate de an, înțeleg că la anul va fi gata de discutat public. La fel și cu aceste proiecte. Ele nu au răbdare să stea să aștepte.
La un moment dat s-ar putea să ne trezim prea târziu și asta este un mare păcat.
Primul lucru, cu toate riscurile pe care le implică, eu aș pune prima cărămidă.
Companiile, pentru toate proiectele pe care le propun, au legitimitate să ceară ajutor, că știu ce înseamnă o tehnologie inovativă, știu că e mai scumpă. Dar să știți că așa cum am evoluat de la locomotivă cu abur la locomotivă electrică, așa cum am trecut de la cărbune la gaz, vom trece la hidrogen. Hidrogenul trebuie privit atât ca vector de energie, dar și combustibil.
Nu e contradicție între termeni, este doar avantajul acestui element chimic care are mai multe posibilități de a se integra ca element important în viitorul sectorului energetic.
Mă așteptam la diversitate. Practic acolo au venit două proiecte din sectorul gazelor, unul de la Hidroelectrica și unul de la energie nucleară.
Mă așteptam ca și jucătorii din piața energiei regenerabile, chiar dacă sunt mai micuți, cumva să-și facă lobby și să fie mai activi, mai agresivi, astfel încât să fie prezenți în aceste documente.
Acum, sincer, nu știu mecanismul prin care aceste proiecte au ajuns în PNRR și ce ar fi trebuit să facă, dar m-aș bucura dacă în final, în momentul în care se decide punerea în practică a unui plan, program, să avem, totuși, o diversitate mai mare de proiecte, astfel încât să avem și o alternativă concurențială între proiecte.
Sunt companii care lucrează cu gaze, care lucrează cu hidrogen, care vor să aducă tehnologii pe bază de hidrogen și pe bază de combustie. Sunt producători de hidrogen în România.
Discutăm de ani de zile de trecerea hidrogenului de la chimie la energie. În România avem un sector chimic în care hidrogenul este prezent din perioada interbelică. Numai că într-adevăr, hidrogenul era folosit pentru partea de agrochimie, pentru partea de petrochimie, pentru industria îngrășmintelor. Provocarea tehnică nu este simplă, nu este ușor să te reprofilezi ca industrie.
Dacă vă uitați, sunt țări ca Germania, țările nordice. Practic ei nu încep astăzi hidrogenul, ei au o istorie de vreo 20 de ani, în care investesc în cercetare-dezvoltare, în crearea de noi concepte economice și tehnice, astfel încât hidrogenul să fie parte a sectorului energetic.
Transportăm hidrogen pe conducte în Europa tot din perioada interbelică. Primele vehicule, chiar dacă au fost experimentale, cu combustie, ce-i drept, au fost cu hidrogen.
Trecerea asta nu s-a făcut că nu s-a voit, dar hidrogenul ca element chimic presupune o serie de probleme, dar și o serie de cunoștințe tehnice pe care trebuie să le ai.
Pe lângă cunoștințe tehnice, cei care se specializează în domeniul hidrogenului trebuie să aibă și cunoștințe administrative, și cunoștințe din sectorul energetic.
Hidrogenul nu este folosit doar într-un loc. Când mă refer la vector energetic, îl produc într-un colț al lumii și îl utilizez în altă parte, iar avantajul lui în comparație cu electricitatea este că dacă că electricitate produc astăzi trebuie să o consum tot acum în altă parte. Hidrogenul mai poate fi stocat și în timp.
Poți să-l stochezi pe perioade sezoniere, astfel încât excesul de energie regenerabilă să-l pot stoca, iar când mă duc acasă la ora 20 și apăs pe buton, sistemul energetic să poată folosi acest hidrogen pentru a-l putea reelectrifica sau a-l utiliza în transport sau încălzit.

Pentru mai multe informații desprinse în cadrul dezbaterii HotNews.ro, vezi și:

Acest articol face parte din proiectul România în Europa, o inițiativă HotNews.ro, susținută de Fundația Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în materialele proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția partenerului nostru.