Modificări aduse regimului de compensare pentru imobilele naționalizate sau cum statul român ia, dar uită să mai dea înapoi
La data de 21 martie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 22/2020 din 18 martie 2020, pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Acest act normativ a adus mai multe modificări legii, dar noi ne vom opri asupra modificărilor aduse art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013. Textul modificat sună astfel „Evaluarea imobilului care face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile la data emiterii deciziei de către Comisia Națională și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.”
Ideea din spatele acestei modificări pare, la prima vedere, una de bună-credință, pentru a se evita discriminarea între persoanele îndreptățite la restituirea prin echivalent ale căror dosare au fost soluționate la momente foarte diferite. În practică, ani mulți despart aceste dosare, pentru că rezolvarea lor de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este extrem de înceată. Numai dacă luăm ca reper anul intrării în vigoare al Legii nr. 165, care este în fapt o actualizare a aplicării Legii nr. 10/2001, și este suficient să ne dăm seama că este nevoie de multă răbdare pentru a-ți vedea îndeplinit visul de a primi înapoi ceea ce statul român le-a luat părinților sau bunicilor.
Cu alte cuvinte, legiuitorul stabilește că persoana îndreptățită la restituirea prin echivalent va suporta riscul fluctuației pieței imobiliare, fluctuație reflectată – e adevărat, nu cu celeritate – în grila notarilor publici din momentul stabilirii definitive a despăgubirilor cuvenite. Deoarece grila notarilor publici reprezintă reperul evaluării. Oricum ar fi, eliminarea discriminării de care vorbește expunerea de motive a Legii nr. 22/2020 se referă, de fapt, la posibila discriminare dintre persoanele îndreptățite la restituirea prin echivalent care beneficiază de stabilirea despăgubirilor la momente foarte diferite în timp, pentru că, toate aceste persoane sunt oricum discriminate, fără nicio soluție legală la îndemână, față de cei care au avut „norocul” să beneficieze de restituirea în natură.
Nu este niciodată vina persoanelor îndreptățite la restituire că nu pot primi imobilul înapoi în natură, pentru că aceste situații au derivat tot din culpa statului român expropriator – pentru că a demolat construcțiile sau a transformat imobilele în unele având scopul de a găzdui instituții publice. Cu toate acestea, valoarea despăgubirilor pe care le primesc, în lei, fracționate în rate, după ani de întârziere, fără dobânzi sau compensații pentru perioada în care dosarul a zăcut funcționărește, este întotdeauna mai mică decât valoarea de piață a imobilului, pe care îl poate primi pe piața liberă o persoană care l-a primit în natură. Dar nimeni nu s-a gândit la compensarea acestei discriminări, ea este cumva un fapt asumat de Legea nr. 165/2013.
Revenind la măsurile prin echivalent, situația ar fi urmat să stea cam așa: începând cu data de 21 martie 2020, data intrării în vigoare a modificării, aceasta se va aplica în toate dosarele de despăgubire, soluționate de CNCI. Grila în vigoare la data soluționării – teoretic, dosarele sunt soluționate în ordinea înregistrării la CNCI – va da reperele pentru evaluarea imobilului. Dacă piața scade, grila va scădea și ea. Ghinion! Dacă însă crește, iar piața imobiliară din România, cu mici sincope la terenuri, a crescut constant în ultimii 20 de ani, atunci ghinion pentru cei ale căror dosare au fost soluționate înainte de 21 martie 2020, deoarece ei au beneficiat de Grila notarilor publici din 2013. Diferențele sunt destul de mari, per ansamblu, în medie, 30%.
Și ce este așa de interesant în această modificare, veți spune? Păi, nu s-a terminat. Epopeea continuă cu intrarea în vigoare la 19 mai 2020 a O.U.G. nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi instituirea unor măsuri tranzitorii.
Adică statul român s-a speriat că va plăti prea mult pentru măsura adoptată în urmă cu două luni, prin care clama că evită o discriminare creată de evoluția prețurilor și a suspendat măsura, deoarece în actualul context al pieței ea avantaja creșterea valorii măsurilor reperatorii. Desigur, discriminarea nu ”lucrează” și față de onor stat. Doar între bieții privați. Deocamdată nu se știe care va fi soarta O.U.G. nr. 72/2020 pe termen lung, pentru că la data de 3 iunie 2020, Senatul a respins acest act normativ, iar Camera Deputaților încă nu s-a pronunțat. Dar ea este încă în vigoare și s-a aplicat tuturor dosarelor soluționate de CNCI intre 21 martie 2020 și data de azi, cel puțin.
Oricum va fi, pentru persoanele care așteaptă ceea ce li se cuvine după 7 decenii de la naționalizările statului comunist, se întrevede doar linia de abur șerpuitor de la capătul deșertului.
Un articol semnat de Veronica Dobozi (vdobozi@stoica-asociatii.ro), Partner, STOICA & Asociaţii