INTERVIU. Cum luptă cu discriminarea cauzată de coronavirus tinerii asiatici din România

​Am stat de vorbă cu doi tineri din China și doi din Vietnam, care studiază sau muncesc în București, despre cum s-a schimbat viața lor din România după ce a izbucnit epidemia de coronavirus.

În urmă cu o săptămână, știrea despre tânărul asiatic care a fost bătut și dat jos din metrou de suporterii rapidiști a devenit virală pe internet. În acest moment, sunt mii de asiatici în România, care muncesc sau fac studii în țara noastră.

Am încercat să aflu de la câțiva dintre aceștia dacă au avut parte de incidente neplăcute pe stradă sau la școală după ce a izbucnit epidemia de coronavirus.

Unii mi-au spus că s-a strigat pe stradă după ei „coronavirus” sau că oamenii îi evită de frică să nu se îmbolnăvească. În același timp, mi-au povestit și cum luptă rudele lor de acasă cu epidemia care a provocat până acum în lume peste 3.300 de decese.

Dintre cei patru tineri cu care am stat de vorbă, doar Feihong a acceptat să apară cu fotografie în acest articol. Ceilalți au refuzat de frică să nu aibă probleme.

JIANG, 23 de ani, profesoară, din China: „Colegul meu, care este tot din China, a fost scuipat pe stradă”

Ai avut parte de incidente neplăcute în București după ce a izbucnit epidemia de coronavirus în Asia?

Când mă văd oamenii de pe stradă strigă la mine „coronavirus”, neștiind dacă sunt din Japonia, China sau Coreea. Ei văd doar o față asiatică și o asociază cu virusul. Aceste situații evident că mă fac să mă simt ofensată. Nu doar adulții strigă la mine pe stradă, dar și copiii.

Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că strigă la mine versiunea pe limba română a numelui virusului, pentru că în chineză îi spunem altcumva. În ultima perioadă m-am simțit foarte anxioasă în metrou, pentru că am auzit de asiaticul care a fost bătut în metrou. Știu din China că situația cu coronavirusul este serioasă și aș vrea să port și eu mască, însă mi-e teamă că mă vor da afară din mijloacele de transport în comun, crezând că am virusul.

Colegul meu, care este tot din China, a fost scuipat pe stradă. Am venit în România acum jumătate de an, și de atunci nu am mai fost în China, deci sunt sigură că sunt sănătoasă.

Prietenii mei apropiați știu că sunt sănătoasă și nu sunt speriați. Ei mă întreabă adesea de starea de sănătate a familiei mele din China, au grijă de mine și îmi acordă atenție.

Ce vești ai mai primit de acasă, de la rude, familie, legate de coronavirus?

Situația din China acum este mult mai bună decât cea de acum șase luni. Oamenii din majoritatea provinciilor din China se află în carantină și stau acasă de mai mult de 15 zile.

Dacă vor să cumpere ceva au nevoie de un bilețel pentru a ieși din casă și a-și procura mâncare de la magazin. Pot face asta o singură dată pe săptămână, dar supermarketurile au destulă mâncare pentru toți.

S-a luat această măsură pentru a reduce timpul petrecut în contact cu alți oameni. Ei se află sub un control foarte strict, pentru că virusul se răspândește foarte rapid. După ce au intrat oamenii în carantină situația s-a schimbat în bine.

În ultima săptămână am avut doar câteva cazuri noi de infectați, față de acum o lună, când apăreau câte o mie de cazuri noi pe zi. Până și în Wuhan au apărut doar în jur de o sută de noi pacienți în ultima săptămână.

Părinții mei trăiesc în zona estică a Chinei, în provincia Zhejiang, o provincie faimoasă pentru business, și a doua cea mai afectată de virus provincie Chineză după Wuhan. Rezultatele însă sunt observabile, după eforturile guvernului chinez de a înceta răspândirea coronavirusului.

În acest moment, numărul de cazuri noi pe zi este mai mare în Italia decât în China, și cred că italienii ar trebui să învețe cum să remedieze situația de la guvernul chinez. Oamenii deja s-au obișnuit cu carantina și nu mai sunt panicați, le-a schimbat modul de viață.

Elevii și studenții primesc cursuri online și învață de acasă, iar oamenii muncesc cu ajutorul internetului. Cei mai afectați însă sunt muncitorii din fabrici care trebuie de asemenea să rămână acasă. Încercând să nu se plictisească acasă, bărbații învață să gătească și să spele rufe, lucruri pe care poate nu le-au făcut niciodată.

FEIHONG, 21 de ani, student, China: „Oamenii nu vor să stea lângă mine când sunt în mijloace de transport”

Ai avut parte de incidente neplăcute în București după ce a izbucnit epidemia de coronavirus în Asia?

Am citit știrea cu tânărul asiatic bătut de rapidiști la Aurel Vlaicu și am fost foarte revoltat. Cumva, înțeleg frica oamenilor. N-aș putea să fiu ipocrit, dacă eu aș fi fost european și aș fi văzut un asiatic pe stradă din moment ce asta este situația cu virusul, sincer, și eu m-aș gândi: oare o fi îmbolnăvit?

Dar nu aș reacționa așa. Maxim ar fi o mică bătălie în interiorul meu, dar ar fi singura reacție a mea dacă aș fi de partea cealaltă.

Dar este mult mai mult decât mă așteptam. De exemplu, oamenii se sperie de mine atunci când sunt în mijloace de transport și chiar nu vor să stea lângă mine. Aș putea să strănut o dată și să golesc întreg metroul doar pentru mine, dar nu am făcut asta.

Au fost foarte multe cazuri în care stăteam pe un loc și vedeam că nimeni nu vrea să se apropie. Mai aud și discuțiile altora. Ei te bârfesc pe față crezând că nu știi limba.

Înțelesesem că a purta mască te protejează de virus, dar am fost foarte surprins să observ că în România a purta mască înseamnă că ai o anormalitate, că ești îmbolnăvit, și nicidecum că vrei să te aperi tu. Oamenii au acest concept că dacă porți o mască automat ai și ceva probleme.

Într-o țară civilizată te-ai aștepta ca oamenii să știe pentru ce sunt măștile acelea, nu că sunt un accesoriu care arată că ești anormal, bolnav. Asta e o gândire care m-a șocat.

În rest am mai și auzit țipete pe stradă cu „coronavirus”. Am și cunoștințe care fac glume repetitive. La început nu era așa deranjant, că o luai de glumă, dar după o perioadă te cam enervează, mai ales știind că în China asta nu mai e o glumă, au murit mii de oameni și situația e una de urgență. Acesta nu mai e un topic de glume.

Ce vești ai mai primit de acasă, de la rude, familie, legate de coronavirus?

Am niște cunoștințe și din apropierea focarului de coronavirus, dar și de unde sunt eu, mai înspre Coreea de Nord, Rusia, provincia Jilin. Cei de lângă focarul de coronavirus sunt mai speriați de situație, stau în carantină, închiși în casă.

A fost măsura luată de guvern ca virusul să nu se mai răspândească și toată lumea știe că este o măsură mai bună. A fost la un moment dat o mare criză de echipamente medicale, măști, dar oamenii de acolo sunt cumva ajutați. În fiecare zi vin cu provizii.

Oamenii sunt speriați, dar nu s-au panicat. Cei ce stau lângă focarul de coronavirus sunt mai relaxați acum, pentru că viteza de vindecare este mult mai mare acum decât cei diagnosticați.

Am văzut în statistici că trei mii de oameni se vindecă pe zi și cinci sute-șase sute de oameni sunt descoperiți cu coronavirus, ceea ce mă face să cred că s-a mai calmat situația.

Virusul s-a transmis foarte ușor prin toată China și pentru că au prins Anul Nou chinezesc, când obiceiul nostru este de a ne întoarce la orașul de proveniență. Încă sunt unele țări unde a ajuns coronavirusul și nu știu cum să facă față situației. În provincia mea este mai ok.

Și acolo o să avem conflictele noastre între regiuni. Oamenii dau vina pe cei care nu își raportează starea de sănătate autorităților și au început cu atac ad-hominem, dând vina pe cei din alte provincii și zicând că ei mănâncă scârboșenii.

Așa cum zic europenii „uite la chinezi că mănâncă doar scârboșenii” așa zic și chinezii, dând vina pe indivizii care fac asta, numai că ei nu au generalizat. Au spus doar că unul a vrut să mănânce nu știu ce specii mai dubioase și acum toată China are de suferit din cauza asta.

LINH, studentă, Vietnam: „Am văzut că au început să apară tot felul de știri despre vietnamezi că au sacrificat nu știu ce câine”

Vietnamezi din provincia Vinh Phuc, Vietnam, care poartă măști de protecție. FOTO via Profimedia Images

Ai avut parte de incidente neplăcute în București după ce a izbucnit epidemia de coronavirus în Asia?

În ultima perioadă, de când a izbucnit toată nebunia cu coronavirusul, eu am fost în Asia, în Malaezia și Indonezia. Mă aștept ca atunci când mă întorc în țară, lumea să strige la mine „coronavirus”, așa cum mi s-a mai întâmplat ca lumea să strige la mine „China” sau începeau să mă înjure fără motiv. Acum au și motiv.

În mintea mea e doar „nu cred că vreau să mă întorc în țară așa devreme”.

Fratele meu care se află în România știu că a fost luat peste picior la școală, profesorii au început să se ia de el, spunându-i că ar trebui să se ducă la doctor.

Încerc să mă documentez despre ce se întâmplă în țară și am văzut că au început să apară tot felul de știri despre vietnamezi că au sacrificat nu știu ce câine și că de fapt de acolo provine coronavirusul, și au început să apară tot felul de știri negative despre asiatici.

Ce-i drept, virusul acesta nu este chiar așa de nebunatic precum este mediatizat și se face un mare caz din asta.

Ce vești ai mai primit de acasă, de la rude, familie, legate de coronavirus?

Părinții mei au fost de Anul Nou în Vietnam și mi-au zis că întoarcerea lor a fost complicată, deoarece voiau să-i bage în carantină 14 zile, deși nu au fost în zona afectată și încă nu începuse să fie atâta haos cu virusul.

THANH, 18 ani, elev la liceu, Vietnam: „Numărul de oameni needucați este extrem de mare”

Ai avut parte de incidente neplăcute în București după ce a izbucnit epidemia de coronavirus în Asia?

Se știe în afară că România nu este o țară tare primitoare pentru străini. Se știe și aici că nu este. La momentul actual, majoritatea românilor nu și-au format vreo prietenie strânsă cu o persoană din altă țară.

Nefiind o țară multiculturală, un număr și mai mare de români își acumulează cunoștințele despre alte tradiții la mâna a doua. Ei se uită pe net sau pe tv și își formează concepții precum: negrii le au cu X, asiaticii cu Y, arabii cu Z etc. Ca niște mașinuțe, primesc orice fel de benzină ce li se toarnă pe gât.

Astfel, ai acele comentarii faimoase gen „arăți că Jackie Chan” sau „China, chinez!” – fără îndoială, reprezentarea în mass-media a minorităților este extrem de importantă. „Nu e ca la tine în țară, nu faci cum vrei tu aici”, „du-te înapoi în China”.

Din fericire, trebuie să recunosc că majoritatea oamenilor care mi s-au adresat cu astfel de comentarii erau clar needucați. Din nefericire, numărul de oameni needucați este extrem de mare. Aș sugera să existe și o simpatie pentru aceste persoane. Poate în circumstanțe diferite, acești indivizi ar fi fost crescuți altfel și ar fi avut un comportament total diferit.

Dar, iată, că suntem în martie 2020, iar aceste comentarii s-au schimbat în „Corona” sau „Corona virus”, cea din urmă amuzându-mă copios deoarece pe românește s-ar fi folosit termenul de „virusul Corona”, însă oamenii needucați oricum nu știu să traducă cu exactitate din engleză în română.

Ah, și să nu uităm efectul de turmă. Aș vrea să spun că este ceva nou, însă comentariile rasiste sau xenofobe nu-mi sunt străine. În perioada aceasta, aceste atacuri doar și-au schimbat cuvintele, însă în esență, același efect rămâne: o transmitere de ură și răutate, provenită din proastă creștere și necunoaștere.

Singurul lucru posibil nou ar fi faptul că oamenii își găsesc scuze acum. „Ah, păi nu mă risc”.

Dacă Suedia, ca exemplu, ar fi fost cea de la care provine „Corona”, te-ai ascunde în casă, evitând orice blond sau blondă? Sunt sigur că nu, iar scuzele oferite n-au sens.

De asemenea, șansa ca voi să fiți infectați sunt extrem de mici. Sunt mai multe șanse să prindeți gripă și să muriți din cauza asta. La momentul la care scriu, peste 3.200 de oameni au murit din cauza Coronei, iar 85 de mii au murit anul acesta din cauza gripei sezoniere.

Așa că nu are rost să cumpărați mâncare că după aceea să o lăsați să expire în frigider. Măcar donați-o, dragi oameni.

Zilnic mor oameni de foame – 3.300+ doar astăzi.

Deși am văzut nenumărate postări despre incendiile în Australia, distrugerea catedralei Notre Dame (două evenimente care rămân tragice), n-am văzut aproape niciun cuvânt de sprijin pentru victimele din Wuhan, China – adevăratele persoane care suferă.

Mi s-a atras atenția și la un articol recent al unui băiat chinez care a fost bătut de niște suporteri rapidiști. Nu vreau să menționez rețeaua de știri, dar mi s-a părut ridicol cum de la finalul articolului a fost afișat scorul meciului, în semn de batjocură.

Ce vești ai mai primit de acasă, de la rude, familie, legate de coronavirus?

Am fost în Vietnam chiar recent. Corona a început acum câteva săptămâni, și eu eram încă în Vietnam când a început toată lumea să afle despre asta de pe televizor. A început toată nebunia cu măștile, fiecare avea cel puțin câteva cutii de măști chirurgicale, și au început să abuzeze de această situație, la fel cum în România se vând 50 de măști cu două sute de lei.

De Anul Nou vietnamez mulți vietnamezi s-au întors în Vietnam, lucru care a creat o isterie printre aceștia, fiindu-le frică de răspândirea bolii. Au început să se suspende cursurile în școli.

Am și niște verișoare în Vietnam care tot primesc vacanță din cauza virusului. În Vietnam se crede că guvernul chinez nu publică datele adevărate cu privire la morțile cauzate de coronavirus, acestea fiind în realitate mult mai multe.

Momentan în carantină se află doar persoanele bolnave și eventual rudele apropiate cu care s-au aflat în contact.

Xenofobia față de chinezi a înflorit în Vietnam, acum având și un motiv. Chinezii oricum nu aveau o reputație foarte bună printre vietnamezi, așa cum o au japonezii sau coreenii.

Chinezii pentru vietnamezi sunt cam ca ungurii pentru români, iar în ultima perioadă vietnamezii au și avut scuze să fie rasiști.