Reflectiile celui de al 28-lea Ministru al Sanatatii de dupa 1989, in prima zi de mandat

Astazi am fost investit Ministru al Sanatatii. Sunt onorat de increderea Premierului si a Presedintelui dar si incarcat cu responsabilitatea imensa a noii functii.

Ma gandesc la fiul meu, care se apropie de terminarea primului an la Facultatea de Medicina. Pentru el si toti cei din generatia lui imi propun ca la absolvirea facultatii sa existe in Romania spitalul modern unde sa isi doreasca sa preia un post. Unde sa fie incurajati, sa aiba la dispozitie resursele necesare si sa stie cum sa le acceseze, ca sa aplice ce au invatat in facultate, ca sa se dezvolte profesional, sa-si doreasca sa fie mai buni cu fiecare zi ce trec si sa se puna cu devotament si abnegatie in slujba pacientilor. Un spital in care entuziasmul, energia pozitiva, increderea in propriile forte dar si in colegii si echipa cu care lucreaza sa fie parte a unei retete a succesului unanim recunoscute.

Imi propun ca in cei 6 ani grei de facultate el si colegii lui sa poata descoperi – macar la fel de bine cum se intampla in orice tara in care medicii romani emigreaza azi – ca efortul pe care l-au depus se rasplateste cu increderea in sine si in viitor si cu puterea de a face schimbarea in bine pe care o doresc.

Pentru fiul meu, pentru familia mea, pentru mine si pentru toti cetatenii Romaniei imi doresc sa fim sanatosi acum si in toti anii ce vor veni dar si sa constientizam ca sanatatea e un bun care trebuie protejat si in care fiecare dintre noi trebuie permanent sa investeasca. Imi propun sa constientizam binele pe care ni-l poate aduce un stil de viata sanatos. Si daca n-am trait sanatos pana acum, sa invatam ca trebuie sa incepem de azi. Pentru ca altfel, “maine va fi o boala”, asa cum a spus Allineare.

Stiu din pacate ca pentru unii dintre noi azi este deja prezenta boala. Pentru cei bolnavi imi propun sa le redau increderea si speranta ca odata intrati pe usa oricarei policlinici sau spital din Romania, vor gasi acolo oameni gata sa ii asculte, pregatiti sa ii ajute si care au si resursele necesare la dispozitie. Imi propun sa le redau increderea ca banii cu care au contribuit ani la rand pentru finantarea sistemului public sunt bine cheltuiti si ca atunci cand e nevoie acesti bani li se intorc prin servicii medicale de calitate. Imi mai propun sa le redau increderea ca sunt si ei parte activa a “sistemului’’ de sanatate din Romania, sa ii ajut sa isi inteleaga drepturile si sa invete cum sa le exercite intr-un mod responsabil.

Pentru Primul Ministru, Presedinte si Parlamanetari, imi propun sa-i ajut sa inteleaga mai clar ca un viitor prosper al Romaniei depinde in mod fundamental de sanatatea populatiei. Imi mai propun sa le redau increderea ca pot schimba in bine «sistemul» de sanatate din Romania.

Ma intorc la framantarile mele… ma uit pe lista Ministrilor Sanatatii de dupa 1989 si descopar ca sunt al 28lea. Am citit de curand o postare a lui Vlad Mixich in care calcula speranta medie de viata a unui Ministru al Sanatatii in Romania postdecembrista: 11 luni. Extrem de putin! Insa eu voi avea si mai putin timp la dispozitie: 7 luni!

Cu siguranta toti Ministrii dinaintea mea au avut dorinta de a schimba in bine sistemul de sanatate; daca le-as aduna competentele si specializarile ar rezulta o lista impresionant de lunga… Cu toate astea, fiecare a sfarsit intr-un fel de «malaxor de tocat Ministri ai Sanatatii», invins de rezistenta la schimbare a unui sistem care este astazi departe de ce ne-am dori sa fie.

Incerc sa inteleg ce le-a lipsit acestor Ministri pentru a invinge rezistenta la schimbare? Totusi problemele sistemului identificate de ei au fost in mare masura aceleasi iar solutiile propuse, de cele mai multe ori rezonabile, s-au regasit aproape intotdeauna in acelasi registru tehnic. Dar poate ca exact aceasta repetitivitate este cheia rezolvarii! Ce as putea sa schimb ca sa gasesc solutia castigatoare?

Ma intreb daca cei dinaintea mea au petrecut suficient timp pentru a pune un diagnostic corect pacientului aflat in suferinta numit sistemul de sanatate din Romania, inainte sa treca la tratament? Oare au identificat cu claritate obstacolele majore in calea schimbarii? Dezbaterile au fost conduse in directia cautarii consensului, evitand detaliile vesnic generatoare de contradictii? Solutiile au fost adresate in suficient de mare masura sistemului? Au obtinut sprijinul politic necesar? Solutiile bune propuse de un ministru au fost continuate de succesorul sau? Modul in care solutiile au fost puse in practica a fost suficient de coerent si sustenabil?

Cred ca o privire atenta la aceasta istorie a predecesorilor mei ma va ajuta sa gasesc o altfel de solutie, care sa invinga de aceasta data rezistenta la schimbare. Provocarea mare va fi ca in acelasi timp sa ma asigur ca viziunea mea va fi implementata in mod sustenabil si dupa cele 7 luni de mandat …

Am insa un mare aliat: contextul! Sunt parte a guvernului tehnocrat Ciolos si voi lucra intr-o fereastra de oportunitate aparuta dupa Colectiv, favorabila schimbarilor de fond, as spune unica in ultimii 25 de ani!

Pentru motivele de mai sus solutia mea nu va mai fi o solutie tehnica ci una sistemica.

In centrul solutiei nu vor mai fi banii, cum s-a propus aproape de fiecare data pana acum, ci oamenii. In solutia mea va fi vorba de leadership, de incredere, de viziune clara, de valorificare a nevoii urgente de schimbare, de management intelept al schimbarii, de comunicare transparenta cu toate partile interesate, de implicare a fiecarui cetatean ca si parte activa si responsabila a sistemului si abia apoi de aplicarea solutiilor tehnice, oricare ar fi acestea.

Primii oameni la care ma gandesc pentru schimbarea in bine sunt managerii profesionisti ai sanatatii si personalul specializat de sanatatate publica. Ei vor fi liderii schimbarii si generatorii de solutii. Cu siguranta avem astfel de oameni in Romania. Ii vom cauta si selecta cu atentie iar daca nu vom gasi suficent de multi pentru a obtine masa critica pentru schimbare, ii vom forma.

Apoi ma gandesc la actori majori considerati in mod traditional in afara sistemului de sanatate, de exemplu colegii mei din Guvern, Primul Ministru, Presedintele Romaniei, la comunitatea de afaceri dar si la actori exerni precum Comisia Europeana, Organizatia Mondiala a Sanatatii, Banca Mondiala etc. Sunt pregatit sa examinez cu atentie sistemul si in cazul in care il gasesc in stare critica sa cer le cer ajutorul. Nu sunt convins ca sunt detinatorul tuturor solutiilor, iar istoria a aratat ca resursele din Ministerul Sanatatii si din aparatul administrativ aferent nu au fost suficiente sa-I ajute pe predecesorii mei in demersurile lor majore, acestia sfarsind – cum am spus mai devreme – macinati in malaxorul Ministrilor Sanatatii. Cu cat s-au ascuns mai mult in tenebrele sistemului bolnav, cu atat au fost mai repede macinati…. Sunt pregatit deci sa cer ajutorul inclusiv Primului Ministru si Presedintelui si sunt entuziasmat ca in ultimele zile ambii au dat semne clare ca sunt dispusi sa se implice activ si sa ma sprijine in schimbarea de fond a sistemului.

Ma mai gandesc si la simplii cetateni ce sunt sau pot deveni fiecare parte a solutiei, contribuind la schimbarea in bine, atat prin investitia directa in protejarea propriei sanatati, cat si prin exercitarea cu responsabilitate a rolului de beneficiar al serviciilor de sanatate. Contributia lor va creste proportional cu nivelul de informare si de implicare si cu masura in care pot fi invatati sa ofere un feedback constructiv sistemului.

Nu am uitat de personalul medical, colegii mei care sunt parte esentiala a schimbarii dar a caror incredere si sprijin pentru proiectul meu le voi putea castiga numai oferindu-le solutii la problemele majore, precum cele care ii fac sa paraseasca Romania in numar atat de mare.

Povestea de mai sus este integral fictiune si trebuie tratata de cititori ca atare. Am scris-o exclusiv in calitatea mea de cetatean al Romaniei, fara sa angajez in vreun fel nici una din organizatiile din care fac parte.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro