Oana Stanciulescu despre acuzatiile de antisemitism la adresa sa: Holocaustul si crimele comunismului sunt doua realitati istorice atroce. Atacurile la adresa mea, declansate brusc

Oana Stanciulescu, desemnata saptamana trecuta in Consiliul de Administratie al TVR si acuzata, in ultimele zile, de mai multe voci, de antisemitism, anunta pe blogul sau ca i-a trimis o scrisoare deschisa Excelenţei Sale Tamar Samash, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Israelului în România, in care sustine ca „atacurile la adresa mea au fost declanșate brusc și din zone politice sau administrative care nu-și exprimaseră anterior nicio nemulțumire cu privire la prestația mea publică, am avut convingerea că ultimele zile au permis oricui interesat de acest scandal artificial să se convingă singur cu privire la validitatea ce mi se aduc”.

Parlamentul a validat saptamana trecuta componenta noului Consiliu de Administratie al televiziunii publice, din care face parte si Oana Stanciulescu.

„Am primit cu multă dezamăgire vestea că misiunea diplomatică a Israelului la Bucureşti şi-a exprimat un punct de vedere atât de dur – și, după cum voi arăta în această scrisoare, nefundamentat – cu privire la persoana şi activitatea mea jurnalistică. (…) Constat, însă, ca îmi revine obligația de a-mi demonstra nevinovația, deși unul dintre principiile fundamentale ale democrației – în numele căreia activează acuzatorii mei publici – ne învață că acuzațiile trebuie probate, nu demontate”, ii scrie Oana Stanciulescu ambasadoarei Israelului.

Oana Stanciulescu precizeaza ca scrisoarea deschisa este insotita „de un scurt material video, o sinteză a celor mai relevante declarații ale mele cu privire la subiectele aduse în discuție de detractorii mei. Am preferat să fac apel la arhiva de presă în locul unei scrisori de intenție, pentru că nu aș vrea să las nimănui senzația că discursul sau convingerile mele pot suferi modificări în funcție de numărul semnatarilor unei scrisori insultătoare. Așadar, vă trimit acest clip video, un colaj al mai multor intervenții pe care le-am avut pe subiectul Legii 217/2015, pentru că dezbaterile privind acest act normativ sunt cele care au servit drept pretext pentru atacul subit lansat odată cu nominalizarea mea în CA al TVR”.

„Am fost acuzață de susținerea Mișcării Legionare. În înregistrarea anexată, de câteva ori și pe parcursul mai multor emisiuni, toate realizate înainte de a fi calomniată public, spun (cu regret mă văd în situația de a mă autocita): Nu sunt legionară, simpatizez cu partidele istorice, PNȚ și PNL, de la începutul anilor 1990 (…) Aș vrea să menționez, și voi face asta ca un laitmotiv toată seara, că nu sunt legionară. (…) Felicit comunitatea evreiască, am facut-o de atâtea ori, pentru că își apără drepturile. Își apără valorile, eroii, suferințele. Știu să o facă. Ar fi bine să știm și noi. (…) Cum nu vorbesc nici despre crimele lui Sima, ale legionarilor, cu care nu sunt, Doamne ferește, de acord nici eu și nici vreun om zdravăn la cap (…) Nu suntem de acord cu minimalizarea Holocaustului, nu suntem de acord cu excesele, crimele abominabile făcute de Mișcarea Legionară”, scrie Oana Stanciulescu.

„Am fost acuzată, și aceasta e motivul pentru care calomniatorii mei, indiferent de funcția publică pe care o dețin, vor răspunde în fața instanței de judecată, de negarea sau punerea sub semnul întrebării a Holocaustului. Deși o astfel de acuzație abjectă nu ar trebui nici măcar ascultată, cu atât mai puțin luată în considerare, pentru apărarea reputației mele în fața acestei infamii, lămuresc (tot cu citate din emisiuni anterioare nominalizarii mele ca membru in CA al TVR) poziția mea exprimată public: Nu e vorba despre Holocaust, nu e vorba despre evrei, toată lumea trebuie să înțeleagă că nu asta punem în discuție (privind dezbaterile pe Legea 217/2015), ferească Dumnezeu! (…) Eu nu discut aici și cred că niciun om zdravăn la cap din România nu discută despre Holocaust. Nu vorbim despre minimalizare (…) Noua lege a lui Crin Antonescu adaugă si minimalizarea (ca infracțiune, privind Holocaustul). În regulă. Să se facă închisoare și pentru minimalizarea Holocaustului. Nu despre asta vorbesc eu”, adauga jurnalista.

„În aceste condiții, pornind de la presupunerea că Ambasada nu a avut ocazia să efectueze o documentare temeinică pe tema intervențiilor mele publice, și nici nu ar fi avut de ce să o facă, fac apel la Excelența Voastră pentru a exprima un punct de vedere actualizat, după vizionarea înregistrărilor pe care le trimit. Mi-e greu să cred că un om care spune . Mi-e greu să accept că unui om care declară în repetate rânduri i se poate aduce acuzația că își declară apartenența la Mișcarea legionară”, subliniaza Oana Stanciulescu.

• Oana Stanciulescu: Mi-am dedicat mulți ani pentru recuperarea memoriei unei atrocități politice a secolului trecut, crimele comunismului în România

Jurnalista mai scrie, pe blogul sau, ca „Mi-am dedicat mulți ani pentru recuperarea memoriei unei atrocități politice a secolului trecut, crimele comunismului în România.”

„Ca jurnalist și ca persoană responsabilă nu pot ignora criticile care mi-au fost aduse public în ultimele zile, cu deosebire recentul comunicat al Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Din respect pentru misiunea și activitatea acestei instituții doresc să fac o serie de precizări cu privire la faptele și ideile care îmi sunt reproșate.”

„Întreaga mea carieră, precum și convingerile mele personale, nu sunt în niciun fel de natură să justifice acuze de antisemitism sau de negare a holocaustului. Dimpotrivă, m-am așezat întotdeauna de partea valorilor democratice, pe care le împărtășesc și pe care m-am străduit să le urmez întotdeauna. Democrația este, din punctul meu de vedere, opusă atât comunismului cât și fascismului, cele două flageluri totalitare care au desfigurat Europa și lumea în secolul trecut. Democrația este adevăratul anti-fascism, precum și adevăratul anti-comunism. Nu am nicio ezitare în a recunoaște în holocaust ceea ce istoricii au demonstrat deja de decenii: o acțiune criminală, condusă de către stat, planificată, calculată, la scară industrială, având ca scop exterminarea evreilor din Europa. Nicio persoană cu minimă educație și de bună credință nu poate nega caracterul sinistru al unei acțiuni care în numai cinci ani a dus la moartea a 11 milioane de persoane, alese ca țintă pentru simpla lor apartenență etnică”, scrie Oana Stanciulescu.

„Eu însămi mi-am dedicat mulți ani pentru recuperarea memoriei unei alte atrocități politice a secolului trecut, anume crimele comunismului în România. Ca jurnalist m-am apropiat în mod firesc de acest subiect încă din anii 1990. Am dedicat articole numeroase unor personalități istorice democratice ale României care au pierit sau au îndurat ani de prizonierat în închisorile regimului comunist, precum Iuliu Maniu, Corneliu Coposu sau Ion Mihalache. Singura mea dorință a fost ca adevărul despre crimele comuniste să ajungă la public. Situația multora dintre prizonierii politici încă nu este clarificată și fără îndoială că mai sunt numeroase studii de făcut în această privință. Este binecunoscut faptul că între deținuții politici s-au aflat și legionari, dar ei nu reprezintă majoritatea. Cunoașterea istoriei sistemului concentraționar comunist în România îi include, însă și pe aceștia. Atunci când m-am referit la unii dintre ei nu m-am raliat în niciun fel opiniilor lor politice, ideologiei antisemite și nici nu am cauționat utilizarea violenței în politică sau a oricărei forme de ură etnică. Singurul lucru pe care l-am afirmat, în legătură cu unii dintre intelectualii care s-au asociat în activitatea politică cu diverse forme ale fascismului, precum Mircea Vulcănescu sau Gheorghe Brătianu, este faptul că trebuie să găsim o cale de a face distincțiile care pot fi făcute între opera lor intelectuală și alegerile lor politice. Amintesc faptul că România nu este singulară în această privință. Opera unor intelectuali poate și mai vinovați prin pro-fascismul lor activ, precum Heidegger în Germania, Louis-Ferdinand Céline în Franța sau Ezra Pound în cultura americană, continuă să fie studiată, publicată, face parte din patrimoniul culturii universale, fără ca autorii să fie în felul acesta scuzați în vreun fel pentru culpele lor politice. Acesta a fost sensul integral al criticilor pe care le-am adus anumitor pasaje din textul Legii 217 și în niciun caz nu am inteționat să propun disculparea fascismului și a crimelor sale în România.”

„Holocaustul și crimele comunismului sunt două realități istorice atroce, între care nu putem face ierarhii. Nu trebuie să le confundăm, nu trebuie să considerăm o categorie de crime mai puțin importantă decât alta, nu se pot face ierarhii în privința unor astfel de subiecte. Singura cale prin care pot fi combătute asemenea derapaje este democrația. Iar pentru mine libertățile democratice, în primul rând libertatea de opinie și de expresie, sunt esențiale. Le-am apărat întotdeauna și le voi apăra în continuare. Iată de ce consider nedrepte și nemeritate afirmațiile care s-au făcut în legătură cu mine în recentul comunicat al Institutului Elie Wiesel”, incheie Oana Stanciulescu.