Phobos, unul dintre satelitii planetei Marte, se dezintegreaza treptat, sustin astronomii

Unul dintre cei doi sateliti naturali ai planetei Marte, Phobos, prezinta pe suprafata sa zgarieturi superficiale interpretate de oamenii de stiinta drept primele semne ale defectelor structurale care in cele din urma vor distruge corpul ceresc, informeaza NASA.

Phobos, una dintre cele doua luni ale lui Marte, orbiteaza la o distanta de aproximativ 6.000 de kilometri deasupra suprafetei planetei, fiind mai apropiat de planeta sa decat orice alt satelit din Sistemul Solar.

Gravitatia planetei Marte atrage Phobos, cel mai mare dintre cei doi sateliti ai sai, cu aproximativ 2 metri la fiecare suta de ani. Oamenii de stiinta din cadrul NASA se asteapta ca Phobos o sa fie distrus in aproximativ 30-50 de milioane de ani.

„Noi consideram ca Phobos a inceput deja sa se distruga, iar primul semn al acestui proces este multimea de adancituri de pe suprafata lunii”, a declarat Terry Hurford, reprezentantul NASA de la Centrul Goddard pentru zborurile spatiale din Greenbelt, SUA.

studiul realizat de Hurford si de colegii sai au fost prezentate saptamana aceasta in cadrul intalnirii anuale a Diviziei de Stiinte Planetare din cadrul Societatii Americane de Astronomie desfasurata la National Harbor, Maryland.

Adanciturile de pe suprafata lui Phobos au fost considerate a fi fracturi provocate de impactul craterului Stickney. Coliziunea, produsa in urma cu milioane de ani, a fost atat de puternica incat luna Phobos ar fi putut fi distrusa tota.

Aceste semne apar ca urmare a deformarii Phobos de catre fortele mareice cauzate de atractia gravitationala dintre Marte si Phobos, sustin cercetatorii. Acest efect se poate observa si in cazul Pamantului si a Lunii. Pamantul si satelitul sau natural, Luna, se atrag intre ele la fel, producand mareele in oceane si conferind celor doua o forma usor alungita in locul unei sfere perfect rotunde.

Aceeasi explicatie a fost propusa pentru adancituri si in urma cu cateva decenii, dupa ce sonda Viking a a trimis pe Pamant fotografii ale satelitului Phobos. La acea vreme se credea insa ca compozitia satelitului este, in mare parte solida. Cand au fost calculate fortele mareice, a reiesit ca uzura si presiunea sunt prea slabe pentru a fractura un satelid solid cu acea dimensiune.

Nole teorii indica insa ca interiorul Phobos ar putea fi, de fapt, o acumulare de moloz spatial, care de abia reuseste sa se tina unita, inconjurata de un strat de regolit – resturi de materiale putin compacte, fragmente de roca si sol – cu o grosime de 100 de metri.

In aceasta situatie fortele mareice care actioneaza asupra Phobos pot produce suficienta uzura pentru a fractura suprafata. Adanciturile calculate de acest modelul se aliniaza foarte bine cu cele vazute in fotografii ale satelitului Phobos. Aceasta explicatie se potriveste si cu observatia ca unele adancituri sunt mai tinere decat altele, lucru posibil daca procesul care le creeaza este continuu.

Aceeasi soarta i-ar putea fi rezervata si satelitului planetei Neptun, Triton, care care usor si are o suprafat similar fracturata. Potrivit oamenilor de stiinta, cercetarile au implicatii pentru exoplanete.