George Butunoiu: Managerii puternici nu au nevoie de job description

Un candidat care cere angajatorului un job description pentru un post de director comercial, de director de marketing, de resurse umane sau pentru alte posturi importante cu „director” sau „manager” in coada, ei bine, acela are toate sansele sa nu mai ajunga la al doilea interviu. Am vazut chiar oameni care cereau insistent un job description pentru un post de director general! Si au fost cativa chiar recomandati de catre mine, de imi crapa obrazul de rusine fata de clientul contrariat, scrie George Butunoiu pe blogul lui.

Sigur, sunt si angajatori carora nu le spune nimic o astfel de intrebare, ba chiar o gasesc fireasca. Oricum, prima grija a unui candidat, cand ajunge la un interviu, e sa isi dea seama cat mai iute cu cine sta de vorba. Daca are in fata un american, sunt sanse mici ca acesta sa nu faca ochii mari cand ii ceri un job description detaliat pentru un post de top management, de pilda. Si iti poti da seama repede care ii vor fi reactiile, dupa felul in care te primeste, in care sta pe scaun, dupa intrebarile pe care ti le pune si felul de a vorbi, dupa felul in care te trateaza.

Sa ceri un JD pentru un post important de conducere, de top management, mai ales intr-un domeniu in care oricine stie ce despre ce e vorba, te face imediat sa te gandesti ca omul acela vrea sa fuga de raspundere, de munca in plus, si ca sunt sanse mai mari sa te cheme la tribunal, la o adica. Sau ca, pur si simplu, nu stie prea bine despre ce este vorba intr-un asemenea context. JD sunt pentru pozitiile mai mici. Cu cat e mai maruntel jobul, cu atat mai stufos JDul. La pozitiile mari ti se dau toate detaliile legate de business, de obiective, de modul de lucru, de modul in care se iau deciziile si de limitele de autoritate, iar JD ti-l faci tu in cap, instantaneu. Asta daca esti un adevarat manager, evident. Daca iti intind ei in fata un JD, foarte bine, nu-l refuzi. Dar nici nu il iei la puricat, virgula cu virgula, de fata cu angajatorul. Dar daca nu ti-l dau, atunci faci apel la desteptaciune si la tact: „Credeti ca mai este ceva ce nu stiu, la care nu m-am gandit sau care e neuzual pentru un astfel de job?”, de pilda.

Sa-i ceri un JD in scris unuia care te trateaza la interviu de la egal la egal, care vede in tine un viitor partener, care te primeste relaxat si jovial, care e deschis si sincer, e ca si cum i-ai spune: „Lasa, mosule, nu ma lua tu pe mine cu d’astea, am mai auzit astfel de vrajeli, pe mine nu ma duci asa usor, cu una, cu doua. Am vazut si eu pe destui care acum iti zic una, ca sa te ademeneasca, iar dupa aceea… Eu sunt un profesionist, serios, riguros, exact, nu ma joc cu lucrurile acestea. Mie sa-mi dai clar, la mana, ce trebuie sa fac, de unde pana unde, cum, cu cine, cand, cate zile de concediu am. Cu semnatura ta si cu stampila, neaparat! Si cand vei uita, sau cand te vei face ca uiti ce am discutat acuma, pac!, imediat scot foaia si ti-o arat… „

Comenteaza pe blogul lui George Butunoiu.