VIDEO Cantecele lui Anton Pann, in mai multe versiuni
„Cantaretul de giumbusuri, lautarul literar al petrecerilor, ghidusul de ietacuri, amorezatul care cauta la ferestruicele casutelor de mahala, prinzand ceasul cand lipseste respectivul jupan, tovarasul ceasurilor de veselie ale preotilor, dascalilor, tarcovnicilor, carora li zice pe glas de psaltichie lucruri care fac parte din placuta slujba a Satanei” – asa era descris Anton Pann de catre Nicolae Iorga.
De la celebrul compozitor ce a trait a ramas celebra culegere Spitalul Amorului, in care „se regasesc texte copiate ori prelucrate de Anton Pann, publicate la mijlocul secolului XIX, fara nume de autor, in virtutea unui spirit folclorizant in opozitie cu notiunea de literatura culta. Textele apartin poetilor Vacaresti, lui Conachi, lui Mumuleanu, dar si lui Carlova, lui Bolliac, lui Grigore Alexandrescu si lui Pann insusi. In raport cu Conachi, Anton Pann are o conceptie mai rudimentara despre literatura. Tipograf, antologator si popularizator, pentru el conteaza textul, nu autorul. Scrierile lui moralizatoare, satirice in spirit clasic, functioneaza si ca divertisment, tratand despre tipuri umane ca betivul, narodul, calicul, femeia rea” (sursa)
- Asculta si cateva cantece din prima culegere de folclor urban a Romaniei.
- Citeste si De la cantec revolutionar la manea.
- Asculta si o melodie de acum 150 de ani, in varianta electronica.
- HotNews.ro va prezinta mai multe versiuni ale melodiei Lelita Saftita, in interpretarea formatiilor de muzica veche Anton Pann si Trei Parale, precum si in varianta moderna a proiectului Spitalul Amorului.ro.
- Afla mai jos si ce credea I.L. Caragiale despre Spitalul Amorului.
Spitalul Amorului (prima culegere de folclor urban, editata de Anton Pann in 1850), a fost prezentata, intr-o varianta moderna (in stil electronic), luna aceasta, la Green Hours, in ultima zi a festivalului Green Jazz Fest. Proiectul „Spitalul Amorului.ro”prezinta muzica lui Anton Pann in interpretarea lui Vlaicu Golcea si Marta Hristea feat. Raul Kusak si Daniel Ivascu.
Lelita Saftita
„Lelita Saftita
Auzi neiculita
Dar daca auzi
De ce nu raspunzi?
Ca e mult de-aseara
De cand stau pe-afara
Poarta-nconjurand
Si tot asteptand
Vremea vremuieste
Camasa-mi raceste
Luna s-a ascuns
Ploaia m-a ajuns
Strasioara pica
Giubelusa-mi strica
Nu-mi e de giubea
Ci de fermenea
Ca de-ntaiasi data
Azi e imbracata
Si de nu ma crezi
Deschide sa vezi
Du-te, du-te, neica
Du-te de te culca
Nu mai sta in drum
Ca nu pot acum
Nu mai pierde somnul
Ca mi-a venit omul
Si nu ma-nlasnesc
Nici ca sa-ti vorbesc
Du-te, ca e noapte
Sa n-auda soapte
Ca e vai de noi
De noi amandoi”
Melodia Lelita Saftita a fost interpretata de formatia Trei Parale anul trecut, la Noaptea Muzeelor, in cadrul unui concert sustinut in fata Muzeului National de Arta al Romaniei (MNAR).
Formatia Trei Parale: „Colectia lui Anton Pann este fara indoiala capitala pentru cunoasterea muzicii din orasele, targurile, si mahalalele regatene din sec. XIX. Fara aceasta colectie am fi fost mult mai saraci. Am fi pierdut un corpus de melodii de o bogata valoare artistica si am fi stiut mult mai putine despre universul muzical al acelei perioade. Colectia aceasta ne vorbeste – de altfel – si de lumea extrem de amestecata, de pestrita a acelor vremuri”.
Melodia Lelita Saftita a fost interpretata de formatia Anton Pann:
- anul trecut la sfarsitul lunii martie, la Institutul Cultural Roman, in cadrul evenimentului Calator la Portile Orientului (parte a programului Cand Bizantul eram noi)
- in luna decembrie 2011, la BCU, cu ocazia festivalului „5 (arte) in cinci (zile) – ICR la BCU”
Ansamblul Anton Pann: „Acest concept de orchestratie ne apartine. Liniile melodice din manuscrise au fost respectate cu exactitate, apeland la tratatele vremii pentru a incerca sa ne apropiem cat mai mult de ethosul acelor vremuri. Nu putem afirma ca se poate reda cu exactitate ceea ce s-a cantat atunci, pentru ca toate tratatele de teorie sunt doar pentru amintire, iar interpretarea se invata pe langa dascal”.
Despre Anton Pann
Anton Pann s-a nascut in Bulgaria si a fost cantaret de strana si profesor de muzica psaltica, compozitor, folclorist si scriitor, tipograf.
George Calinescu afirma ca, prin tatal sau (de meserie caldarar sau aramar), Anton Pann era roman de origine. Numele tatalui, Pantoleon Petrov, a devenit in romaneste Petroveanu, iar fiul si-a pastrat numele de Antonie Pantoleon Petroveanu, cu care si-a semnat manuscrisele pana prin 1826.
Anton Pann este considerat de multi drept compozitor al muzicii Imnului National al Romaniei, dar alte surse considera ca melodia a fost creata de Andrei Muresanu (creator al versurilor) sau de Gheorghe Ucenescu (ucenicul lui Anton Pann), ori ca ar fi inspirata dintr-o veche melodie religioasa (Din sanul maicii mele).
Despre el scria Mihai Eminescu, in poezia Epigonii, versul: „S-a dus Pann, finul Pepelei, cel istet ca un proverb”.
De asemenea, Nicolae Iorga il numea pe Anton Pann, in Istoria literaturii romanesti: „Cantaretul de giumbusuri, lautarul literar al petrecerilor, ghidusul de ietacuri, amorezatul care cauta la ferestruicele casutelor de mahala, prinzand ceasul cand lipseste respectivul jupan, tovarasul ceasurilor de veselie ale preotilor, dascalilor, tarcovnicilor, carora li zice pe glas de psaltichie lucruri care fac parte din placuta slujba a Satanei”. (sursa: CrestinOrtodox.ro)
I.L. Caragiale despre Spitalul Amorului
„Barbu Lautarul a lui Alecsandri ne-a spus asa de bine cum se faceau ziafeturile si curtea in vremea veche si ce rol important jucau pe atunci glasul si cobza lui: societatea inalta de atunci, negustorimea si poporul se nebuneau dupa lautari, cari le cantau de la nastere si pana la groapa – la botez, la nunta, la inmormantare, de dimineata, toata ziua si toata noaptea: era un adevarat cult pentru muzica greco-turca-tiganeasca, pe care, pentru exigente politice, am numit-o mai tarziu muzica nationala. Repertoriul tiganesc se compunea din danturi primitive populare si cateva danturi fanariotice de salon, si mai cu seama din asa-numitele cantece de lume: toate saloanele, toate mahalalele, hanurile, gradinile, carciumile si noaptea tarziu chiar ulitele urlau de ahturi.
In mijlocul acelei mode stupide, acelui curent de erotism trivial, de sentimentalism gretos si de galanterie ridicula, cari au tarat si manjit chiar pe multi oameni de spirit si de adevarat talent, Anton Pann, vestitul nostru poet popular, a publicat, pe langa atatea admirabile lucrari originale si traduceri, si o colectie de cantece si poezii la moda pe acea vreme. Minunatul poet si povestitor, care era in acelasi timp un excelent cantaret si cunoscator al Psaltichiei, publica acea colectie insotind fiecare bucata cu muzica ei, transcrisa, fidel, dupa cum se canta, fireste dupa felul oriental.
E un trist tezaur, mai ales in partea poetica. In aceasta gramada de orduriliterare, de testimonii de imbecilitate a unei epoce, se gasesc totusi ratacite rare exemplare oneste, cate o bucata a unui adevarat poet si cateva inca populare romanesti propriu-zise, nu grecesti sau tiganesti. Cateva specimene din stupida gramada va ilustra destul de bine cele ce spunem.
Destul si prea destul. Anton Pann a facut un adevarat serviciu literaturii culegand toate aceste documente caracteristice a starii noastre sociale din prima jumatate a veacului. Si pentru ca omul de spirit simtea bine ce murdarii culege, el a trebuit sa le gaseasca o eticheta convenabila; colectia poarta ca titlu Spitalul amorului.” (sursa)