Arieratele – o problema pe care statul pare incapabil sa o rezolve

Langa blocul in care locuiesc se afla doua farmacii – una dintre ele asteapta banii de la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate de 270 de zile, cealalta de 264 de zile. Ceva mai departe, o alta farmacie asteapta banii de peste 220 de zile. Cu alte cuvinte, aceste farmacii elibereaza medicamente la un pret subventionat de catre stat, dar statul nu le returneaza banii nici macar dupa jumatate de an. Acum, sa ne gandim ce s-ar intampla daca o companie privata, oricare ar fi ea, nu si-ar mai plati taxele si impozitele timp de 6-9 luni. Cel mai probabil ar fi executata silit, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.

In discutiile cu FMI, unul dintre subiectele “fierbinti” l-a constituit problema arieratelor, respectiv atat a datoriilor cu o vechime mai mare de 90 de zile pe care autoritatile le au fata de furnizorii de bunuri si servicii, cat si a datoriilor pe care le acumuleaza cele mai mari companii de stat cu pierderi.

In primul caz, din cele declarate ieri de FMI, guvernul datoreaza mediului privat 1 mld. de lei, acestea fiind doar datoriile cu o vechime mai mare de 90 de zile. Din nou, trebuie spus ca firmele private incep sa plateasca penalizari daca intarzie plata taxelor si impozitelor mai mult de 30 de zile.

In al doilea caz avem platile restante acumulate de catre companiile de stat. Conform ultimelor informatii, cele mai mari 10 companii de stat cu pierderi acumuleaza arierate in valoare de 7 mld. lei, cele mai mari sume fiind inregistrate de catre CFR si companiile din domeniul energetic (SNLO in special).

Aici, lucrurile sunt clare – imposibilitatea onorarii platilor catre stat (in special catre bugetele de asigurari) si catre furnizori arata ca aceste companii sunt de fapt in faliment, insa pe de alta parte, autoritatile nu le pot inchide pentru ca activeaza in domenii strategice.

Ce este de facut? Restructurare dura si privatizare rapida, masuri pe care statul pare incapabil sa le implementeze.

In ultimii ani, companiile de stat cu pierderi au mers tot mai prost si au acumulat datorii tot mai mari – spre exemplu, datoriile CFR au crescut de la 2,4 mld lei in T1.09 la 4,2 mld lei in august 2010 – iar aceste datorii trebuie platite de cineva. Cine le plateste? Contribuabilul roman.

In tot acest context, nu inteleg de ce este necesar ca FMI sa preseze guvernul sa rezolve problema arieratelor? Chiar nu putem intelege si singuri ca este absolut necesara plata mai rapida a datoriilor statului catre furnizori? Sau ca subventionarea la nesfarsit a unor companii cu pierderi uriase este o masura antieconomica si contraproductiva?

Am auzit de nu stiu cate ori faptul ca mentinerea cotei unice la 16% este o masura anticriza. Nu este! O adevarata masura anticriza ar fi plata in 30-45 de zile a datoriilor statului catre companiile private, nu in 200 sau 300 de zile.

Cum poate o farmacie sa supravietuiasca in conditiile in care isi recupereaza banii dupa 6-9 luni? Simplu – mareste pretul celorlalte produse. Astfel, putem observa ca, in cazul multor produse comune, preturile din farmacii sunt cu 50-100% mai mari decat cele din magazine. Poti sa il acuzi pe patron ca foloseste asemenea practici din moment ce este nevoit sa subventioneze statul timp de aproape un an?

In general, nu inteleg de ce este necesar ca FMI sa vina in Romania si sa ne forteze sa luam unele masuri de bun simt, cum ar fi reducerea arieratelor, optimizarea numarului de bugetari si a cheltuielilor de personal, sau atragerea unor sume mai mari din banii pusi la dispozitia noastra de UE.

De ce nu putem lua astfel de masuri fara sa fim fortati de cineva?

Comenteaza pe blogul lui Cristian Orgonas.