FOTOGALERIE Mustafa, ortodoxia si homosexualii

Cu Gay Fest si cu Marsul Noii Drepte m-am obisnuit deja. De o parte niste barbati multicolori cu peruci stufoase, de cealalta parte niste barbati monocolori rasi pe cap. Nimic interesant, poate doar pietrele care zboara intre cele doua grupuri si stilul tunsorilor ce se aseamana mai mult decat si-ar dori ei. Dar in acest an, un nou element a aparut in peisaj.

Vineri dupa-amiaza, Federatia Pro-Vita, Alianta Familiilor din Romania si Forul Ortodox Roman au organizat in fata Ateneului o manifestatie pentru sprijinirea familiei autentice. De Pro-Vita mai auzisem si stiam cat de serioasa este aceasta organizatie care lupta impotriva avortului.

‘Hopaaa’, mi-am zis, in sfarsit Biserica Ortodoxa Romana va iesi din bisericile racoroase pentru a se intoarce la fierbinteala asfaltului, acolo unde poate fi auzita de cele mai multe dintre oitele ratacite.

O coada creata si un batran aspectuos

Si a fost atat de cald vineri in fata Ateneului… Cand am ajuns la fata locului, cateva sute de oameni (nu mai mult de trei sute) se topeau inghesuiti printre masinile parcate in Piata Palatului. Cel mai vizibil era tanarul seminarist, imbracat corect in alb si negru, cu o coada creata ce ar fi starnit invidia ‘damelor bine’ de la Gay Fest.

El era purtatorul principal de portavoce si, desi l-am intrebat de trei ori cum il cheama, omul era atat de surescitat de noua amplitudine a vocii sale incat nu m-a auzit. Misiunea sa de organizator ii dadea puteri uriesesti: „Eugen, unde e Eugen? Sa vina la mine Eugen!”, striga tanarul cu portavoce peste zecile de capete ale aparatorilor familiei. Eugen nu a mai venit.

„Viata este un dar„, a scris pe o pancarta Florin, un barbat prezentabil si transpirat: „Am venit sa promovez ceea ce cred, si anume ca viata este un dar de la Dumnezeu, pentru dreptul copiilor nenascuti de a se naste si pentru a sublinia ceea ce cred eu ca este casnicia, o uniune liber consimtita intre un barbat si o femeie. Pentru acest lucru ma alatur acestor oameni. Nu-i cunosc pe organizatori, dar aceste valori, in care cred, m-au motivat sa vin in soarele asta dogoritor”.

Florin are un usor accent ardelenesc si vorbeste fara emotii: „Eu imi exprim un punct de vedere fara sa incerc sa-l impun asupra altora. Consider ca este cel moralmente corect prin ceea ce spune cuvantul lui Dumnezeu, dar nu sunt aici dintr-un spirit revansard, ci pentru o dezbatere corecta si reala a lucrurilor”. Cativa pasi mai incolo, un batran aspectuos era inconjurat de camere de televiziune; omul vorbea despre conspiratii mondiale, despre Satana si despre 666. Pe Florin nu l-a filmat nimeni.

„Nu am tras pe nimeni de maneca”

Intre timp, portavocea cu coada creata repeta obsesiv: „Va rog aliniati-va in randuri de cate sapte, randuri de cate sapte!”. Pentru minute bune, randurile de cate sapte au devenit principala preocupare a multimii. Pe margine, imperturbabili si patrunsi de importanta momentului, trei preoti transpirau cu piosenie.

L-am intrebat pe Claudiu Tarziu, unul dintre principalii organizatori ai manifestatiei, de ce nu sunt prezenti mai multi preoti: „Nu stiu daca in preotime exista un spirit din acesta militant. Au iesit cei care sunt chemati de constiinta lor proprie. Noi n-am tras pe nimeni de maneca, am facut cunoscut la Patriarhie ca facem aceasta miscare, mai mult de-atata nu am incercat. Biserica se implica in primul rand prin slujirea pe care o face zilnic, prin cateheza pe care o face preotul in biserica. In ortodoxie nu exista obiceiul acesta al spiritului militant”.

Ulterior, Patriarhia Romana avea sa se dezica de evenimentul pus la cale de niste organizatii ce „nu inteleg incompatibilitatea manifestatiilor zgomotoase de strada cu spiritul de rugaciune, reculegere, pelerinaj si evlavie”.

Mamici, baticuri si ochelari trendy

La inceputul coloanei incompatibile cu spiritul Patriarhiei erau mai multe pancarte: „Pentru o familie normala. Spune nu sodomiei”, „Veniti-va in fire”, „Copiii nostri, de mana cui?”, „Campania pentru normalitate. Incotro copiii nostri?”. Aceasta ultima pancarta era purtata de patru tineri: doua fete cu vino-ncoa si ochelari de soare trendy si doi adolescenti inalti si cu ochelari de vedere indiferenti la moda.

Cea mai fotografiata pancarta, „Romania nu-i sodoma”, era data in grija a patru baieti, prieteni ai portavocii cu coada creata. Deh, si pancartele sunt impartite pe simpatii.

In continuare veneau mai multe mamici care isi impingeau carucioarele pline cu tanci frumosi. Am tras cu urechea si am aflat ca a aparut o noua carte despre psihologia copilului scrisa de Jean Piaget si ca sucul de morcovi in exces poate fi periculos pentru sanatatea bebelusului.

Cei trei preoti dadeau tonul cantecelor religioase si rugaciunilor care au rasunat fara incetare, contrazicand comunicatul Patriarhiei. In aer se leganau mai multe icoane fluturate de doamnele varstnice practicante ale modei baticului.

Am recunoscut printre ele un batic nelipsit din toate imaginile televizate ale demonstratiilor anti-cipuri si contra-666. „Am venit aici contra pacatului. Contra pacatului, contra homosexualilor. Nu stiti ca acesta e pacatul cel mai greu pe tara noastra si pe tineretul nostru? Ca vor sa ne distruga?”, m-a intrebat baticul veteran al manifestatiilor pioase.

Deodata, in dreapta-mi a rasarit ca din pamant portavocea cu coada creata: „Va rooog presa, sa ia interviuri de la persoanele responsabile cu presa. Ne opriti marsul din desfasurare. Va rog mult. Sunt oameni care pot sa dea declaratii. Mergeti in randuri de cate sapte, va rog mult, randuri de cate sapte”.

Dupa aceasta interventie, aproape nimeni din coloana pro-familie nu a mai dorit sa raspunda intrebarilor mele. Unul dintre barbatii cu ecusonul de organizator agatat alaturi de o bentita tricolora mi-a limpezit situatia: „Pentru ca incepi sa manipulezi lumea de aici. Ai venit sa faci diversiuni, atmosfera? Ti s-a spus de catre organizatori sa vorbesti doar cu dumnealor! Ti-au dat voie sa iei interviuri aici?”.

Studentii de la statuia lui Mustafa

Oana, unul dintre participantii la mars, a ignorat „ordinele” organizatorilor si mi-a explicat ca: „La fiecare miting de genul acesta jurnalistii cauta doar persoanele care sunt la limita decentei, le vaneaza pentru spectaculosul pe care il prezinta, desi nu reprezinta manifestarea. In fiecare padure se gasesc oameni care au un exces de zel ce da bine in presa dar nu reflecta fidel manifestarea in sine”.

Asezati langa statuia lui Mustafa Kemal Ataturk, cea din fata teatrului Odeon, patru studenti priveau cu interes coloana pro-familie. Lavinia e raraita si toleranta: „Cred ca fiecare este liber sa faca absolut orice doreste, atata timp cat nu agreseaza pe nimeni altceva. Nu stiu daca homosexualitatea ar trebui sa fie legala, dar oricum se face prea mult caz pe chestia asta”.

Din randurile manifestantilor o femeie corpolenta striga: „Homosexualii ne fac stramosii de rusine!”. Replica studentilor nu intarzie: „Nu e adevarat, homosexualitatea exista de mii de ani. Daca l-ati fi citit pe Platon…” si vorbele se pierd in vuietul unui motor de scuter de pe care, zambitorul baiat cu pizza, afirma impaciuitor: „Legal au homosexualii dreptate. Moral are biserica dreptate. Fiecare cu ce-l doare”.

Pe Mustafa – parintele Turciei moderne, nu-l doare mai nimic pe soclul sau bucurestean. Poate doar aerul poluat, mizeria din jur, cladirile nerenovate…