Mecanismul rezervelor valutare. Intre nevoie si inechitate

Rezervele valutare ar putea fi urmatoarea provocare pe care economia mondiala o va avea de infruntat. Opinia apartine laureatului Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz, scrie Dan Popa, pe blogul lui.

Si daca stai sa te gandesti putin la aceasta problema, nu ai cum sa nu ii dai dreptate. Luati orice tara drept exemplu, care are in rezerva dolari. Asta inseamna ca tara in cauza este un creditor al SUA, chiar daca la o dobanda foarte mica.

Chestiunea o stie orice economist, nu insist asupra ei. Global, Statele Unite au imprumutate in acest fel pe pietele emergente peste doua trilioane de dolari.

Sa venim cu un caz concret. Romania.

Se stie, e important ca rezervele valutare de care o tara dispune sa egaleze cel putin nivelul datoriilor sale pe termen scurt. Cu alte cuvinte, daca Romania are de rambursat un miliard de dolari americani, iar SUA ii cere banii inapoi, e bine sa ii ai acolo in rezerve, ca sa-i poti returna (altfel, te poti trezi cu o potentiala criza).

Sa presupunem acum ca Romania se imprumuta cu 100 de milioane de dolari, cu 20% dobanda. Pentru a mentine increderea in moneda, tara noastra trebuie sa isi creasca rezerva (sa isi acopere pasivul) cu 100 milioane de dolari.

Sa recapitulam. Romania imprumuta 100 mil de dolari cu 20% dobanda, dar, pe de alta parte, prin cresterea rezervelor cu aceeasi suma, acorda un credit SUA, in cuantum tot de 100 mil. dolari, dar cu dobanda de 1%.

Practic, aceasta tranzactie este un urias transfer de fonduri dinspre Romania spre SUA, in exemplul nostru. Transferul anual de bani de la noi catre americani se ridica la 19. mil dolari (diferenta de dobanda).

Este evident o afacere proasta. Mai mult, franeaza si cresterea economica pe care Romania ar putea sa o obtina investind dolarii in propria economie.

Ceea ce se intampla azi in sistemul financiar mondial arata unde se ajunge din cauza instabilitatii actualului sistem, in care sume uriase de valute se misca inspre si dinspre economii, totul depinzand de increderea in moneda.

Practic, statele isi fac azi rezerve valutare din ce in ce mai mari, acestea costandu-le din ce in ce mai mult si creditand astfel o economie din ce in ce mai fragilizata tocmai de acest tip de imprumuturi.

Se stie ca, de pilda, China este unul dintre cei mai mari creantieri asupra SUA. La fel, arabii devin proprietari cu acte in regula ai unei bune parti din economia SUA.

Una peste alta, fluxurile care se transfera in felul descris mai sus, dinspre tarile sarace catre cele bogate, sunt infinit mai mari decat cele inverse, asa cum ar fi normal.

Aceasta este una din fetele actualului sistem financiar, care probabil ca ar trebui revizuita.

Comenteaza pe Dan Popa’s weblog.