INTERVIU Mihnea Bostina, Harvard University: Cum au modelat razboaiele evolutia speciei umane?
De ce merg oamenii la razboi? Iata una dintre intrebarile la care au incercat sa raspunda specialistii din mai multe domenii, de la psihologi si istorici la biologi evolutionisti, care au participat recent la o dezbatere organizatade catre Universitatea din Eugene, statul american Oregon. Subiectul central al acestei dezbateri a fost “cum au modelat razboaiele evolutia speciei umane”. In discutii au fost utilizate argumente pro si contra mai vechii teorii privind selectia la nivel de grup. Pe marginea acestei teorii am stat de vorba cu Mihnea Bostina, de la Universitatea Harvard din Statele Unite.
R. In ultima vreme, o teorie lansata acum un secol si jumatate de catre Charles Darwin si ignorata vreme indelungata, incepe sa fie serios argumentata cu rezultate din diverse ramuri ale biologiei. Este vorba de selectia la nivel de grup. Care este ideea centrala a aceasti teorii?
Mihnea Bostina: Darwin, in cartea sa The Descent of Man, aparuta in 1871, observa ca un grup de oameni ai carui membri poseda un inalt spirit de patriotism, fidelitate, obedienta, curaj, simpatie si sacrificiu va fi intotdeauna avantajat in selectia naturala.
Membrii unui astfel de grup, care renunta la atributele hotaratoare in lupta pentru mai multi urmasi vor fi recompensati – ca grup – de avantajele oferite de coeziunea cu care reactioneaza ‘impreuna’. Alte grupuri rivale sunt eliminate, iar selectia naturala actionand la nivel de grup estompeaza lupta pentru suprematie care are loc la nivelul indivizilor.
Cind spunem selectie naturala ne gindim imediat la supravietuirea celui mai adaptat – ‘survival of the fitest’ – dar uitam de aceasta alternativa sugerata tot de Darwin.
R. Cum explicati retinerile – deja “istorice” – ale multor cercetatori fata de acest aspect al evolutiei?
Mihnea Bostina: In general acceptam mai usor faptul ca selectia naturala a jucat in rol in modelarea biologiei noastre si devenim mai rezervati cand aceeasi teorie ne sugereaza o cauzalitate pentru psihologia noastra. Intelegem ca evolutia explica cum ne miscam si cum digeram, dar refuzam sa acceptam ca ar putea explica cum gandim si cum simtim.
R. Si totusi?
Mihnea Bostina: La fel cum acceptam ca rezervele de hrana sau spectrul pericolelor au modelat anatomia noastra, trebuie sa acceptam si faptul ca mintile semenilor au influentat dezvoltarea obiceiurilor umane. Daca intelegem ca sintem intr-adevar fiinte care traiesc in grup, putem sa cautam in relatiile legate de grup cheia multora din caracteristicile noastre.
Insa atunci cand vorbim de grup, apare imediat o topologie dubla: exista indivizii din grup si indivizii din afara grupului. Iar studiile din ultimele cateva decenii au demonstrat stiintific ceva ce se stia demult: ca intr-adevar oamenii formeaza in mod spontan grupuri, ei ajuta preferential pe cei din acelasi grup, uneori in ciuda unor costuri foarte mari – chiar in situatii in care este vorba de viata si de moarte.
Mai mult, sint capabili de afectiune pentru o abstractie – un grup de indivizi cu care au doar o legatura simbolica. Si nu trebuie sa mergem pana la legaturi etnice sau rasiale, ajunge sa ne gindim de pilda la suporterii unei echipe de fotbal.
Insa lucrurile devin mai interesante cand ne aplecam asupra laturii negative ale acestei dihotomii induse de limita grupului. Membrii unui grup pot percepe membrii altui grup ca fiind ostili. Ii percep ca fiind mai putin morali; manifesta fata de ei teama sau chiar dezgust.
R. Sa intelegem ca aceste aspecte enuntate de dvs. sunt acum mecanisme demonstrate prin experimente?
Mihnea Bostina: Exact, pentru ca in momentul in care vorbim despre o teorie, trebuie sa cuantificam rezultatele si sa demarcam clar aria de aplicabilitate. Spre exemplu, multe din caracteristicile pe care le-am enumerat mai inainte sunt prezente si la alte primate.
R. Haideti sa trecem la afirmatia lui Mark Van Vugt, psiholog si cercetator la Universitatea din Kent, Marea Britanie. El spunea ca razboiul a insotit specia umana de la inceputuri si pana astazi, in ultimele zeci, daca nu sute de mii de ani. Van Vugt adauga ca aceleasi instincte razboinice – care pleaca de la relatiile dintre grupuri si lupta pentru suprematie dintre grupuri – pot fi gasite si la unele specii de primate. Acesta ar fi astfel un argument care demonstreaza teoria evolutiei de grup. Care este explicatia lui Van Vugt?
Mihnea Bostina: Explicatia sa este ca acest tip de comportament tribal este rezultatul unei intense rivalitati inter-grupuri. Aceasta lunga, dura si contiuua rivalitate a dus la formarea psihologiei umane asa cum o vedem astazi. Mai mult, tipul de psihologie difera de la barbat la femeie. Este vorba de asa numita ipoteza a barbatului razboinic (Male Warior Hypothesis). Aceasta competitie intre grupuri a afectat diferit psihologia masculina si cea feminina.
Razboiul a fost timp de sute de mii de ani o constanta a vietii omenesti. Spre exemplu in cazul populatiilor contemporane de vanatori-culegatori decesele cauzate de lupte reprezinta peste 10%. Heraclit spunea ca razboiul este tatal tuturor lucrurilor. In cazul evolutiei umane putem sa luam aceasta afirmatie intr-un sens mult mai literal.
Din punct de vedere al dezvoltarii psihologiei umane, rolul razboiului a fost hotarator. Pentru ca nu mai vorbim doar de lupte pentru accesul la resurse, ci vorbim de o psihologie specifica acestui fel de viata. Nu este doar un mod de viata, este vorba de un mod de a vedea viata!
R. De ce? Cum apar aceste diferente intre sexe ?
Mihnea Bostina: Cum intregul risc este preluat de catre barbati, este necesar ca regulile jocului sa recompenseze curajul si sa sanctioneaze neimplicarea. Avantajele reproductive care ar urma unei lupte cu un grup rival trebuie sa fie mai mari decat riscul acceptat. Cu alte cuvinte, este vorba despre o sansa acceptabila de a fi ucis vs. posibilitatea de a avea acces la mai multe partenere sau mai multe resurse.
Putem sa ne gandim la razboiul troian si la numarul de sclave cu care au fost recompensati cistigatorii. Sau la studiile antropologice contemporane care arata ca in cazul civilizatiilor de vanatori-culegatori, barbatii care se remarca in lupta au un numar mai mare de neveste si un numar mai mare de copii.
R. Care ar fi argumentele care sprijina aceasta idee?
Mihnea Bostina: Ipoteza prezice ca in orice test in care apare distinctia intre propriul grup si un grup strain, vom avea intotdeauna o diferenta intre raspunsuri, in functie de sexul celui intervievat. Ne asteptam ca femeile sa aiba un raspuns echilibrat, in timp ce barbatii sa accentueze latura circumspecta sau chiar agresiva fata de un grup strain, dar nu fata de grupul propriu. Iar rezultatele de acest timp sunt numeroase.
S-a observat ca stereotipurile negative de tipul rasismului sau etnocentrismului sunt mult mai puternice printre barbati decat printre femei. De asemeni sprijinul pentru actiuni militare este diferit: spre exemplu, in 2001, in Statele Unite 76% dintre barbati si doar 56% dintre femei aprobau actiunile militare in Afganistan. La fel, in cazul unui scenariu in care joaca rolul unui leader al unei tari imaginare, barbatii sunt mult mai agresivi decat femeile.
Exista chiar si o componenta chimica ce poate fi masurata: nivelul testosteronului – hormonul masculin caracteristic. S-au facut masuratori in cazul unor meciuri de cricket intre echipe din diverse sate. Atunci cind o echipa cistiga impotriva unei echipe dintr-un alt sat, nivelul testosteronului creste spectaculos comparativ cu cazul unei victorii asupra unei echipei din acelasi sat.
Acelasi tip de raspuns s-a observat si in cazul atractiei sexuale. In compania unei femei atragatoare, barbatii inregistreaza un nivel al testosteronului ridicat. Nu acelasi lucru se intampla atunci cand aceasta este partenera unui prieten – in acest caz raspunsul hormonal fiind puternic amortizat.
Practic, exista o bogata literatura care arata ca in cazul barbatilor, apartenenta la un grup este mult mai importanta decat in cazul femeilor, pentru care relatiile interpersonale sunt mai importante. Barbatii adopta intotdeauna o atitudine ‘razboinica’, ei vad clar o demarcatie intre grupul lor si ‘ceilalti’. Pentru femei aceasta linie este mult mai vaga.
Iar aceasta preferinta se observa in cele mai diverse conditii, nu doar in cele legate de agresivitate. De pilda, atunci cand sunt pusi sa aleaga culoarea preferata, 42% dintre barbati si doar 17% dintre femei, aleg o culoare legata de echipa sportiva favorita, steagul national, culoarea universitatii etc.
Aceasta arata ca este vorba de o tendinta nativa la baieti de a-si exersa aptitudinile in grupuri mari, de a invata sa functioneze in colectivitati compacte si competitive. Pentru ei apartenenta la grup este instinctuala si este ulterior dezvoltata prin jocuri. Spre deosebire de fete, pentru care instinctul nativ este catre contactul interpersonal.
R. Care este avantajul acestei teorii? Si care e diferenta fata de ceea ce stiusem pana acum?
Mihnea Bostina: Marele avantaj consta in faptul ca explica diferentele observate intre psihologia masculina si cea feminina. Iar aceste diferente nu sunt rezultatul unei socializari diferentiate, ci sunt rodul selectiei naturale.
O selectie naturala care accentueaza anumite caracteristici in cazul barbatilor si altele in cazul femeilor. Iar acest tip de diferente sunt vizibile peste tot in lumea animalelor, unde categoric nu putem vorbi despre impunerea sociala a unor roluri diferite in cazul masculilor si al femelelor.
Asadar, starea permanenta de razboi a impus barbatilor un profil psihologic beligerant, diferit de cel mult mai echilibrat al femeilor. Conditia permanenta de agresiune nu este izvorata din lupta pentru resurse, ci este o necesitate psihologica. Este vorba despre un mod de a vedea lumea, in care cei din afara grupului au prin definitie statutul de dusman.
Sa nu intelegem de aici ca ipoteza razboinicului ar accentua caracterul violent. Din contra, specifice razboiului sunt strategia, balansul optim intre curaj si precautie, intre impulsul spre individualism si spiritul de echipa.
* Conferinta de la Oregon State University: lista de participanti si subiectele
* Cartea lui Charles Darwin, The Descent of Man, poate fi gasita si on-line aici