Australianca "Sayuki" este prima femeie occidentala care a devenit gheisa (VIDEO)

Imaginea unei gheise ne plaseaza intr-un decor misterios si exotic, care fascineaza si in zilele noastre. Inteligenta, gratia si nivelul de rafinament cu care gheisele isi trateaza clientii incanta deopotriva atat pe japonezi, cat si pe occidentali.

Istoria gheiselor incepe inca din secolul XVIII, cand femei cu o pregatire solida in diverse arte aveau datoria sa distreze invitatii unei petreceri cu jocuri, muzica, dans sau doar simpla conversatie, in schimbul unor sume de bani. Pentru multi occidentali, gheisele sunt asociate cu prostituatele, insa contrat acestor pareri, o geisha nu este nici pe departe o dama de companie sau o curtezana. Munca lor nu are absolut nici un fel de implicare sexuala, inteligenta, gratia si demnitatea fiind considerate cerintele cele mai importante in aceasta meserie.

Atributiile gheiselor nu sunt deloc usoare. Ele trebuie sa supervizeze petrecerea si sa se asigure ca farfuriile si paharele oaspetilor sunt pline, iar tigarile lor aprinse. In schimb, efortul depus este foarte bine rasplatit: pentru o prestatie de doua ore intr-o ceainarie onorariul este de peste 500 de euro.

In timpul unei petreceri, momentul cel mai asteptat este dansul gheiselor, cand toata lumea patreaza o liniste perfecta si numai muzica de acompaniament este auzita. Fiecare dans este reprezentarea unei scurte istorioare, totul pe ritmul unui balet extrem de exact si sofisticat, bine apreciat in societatea japoneza.

Pentru multi patroni care angajeaza o geisha, o astfel de petrecere este un bun prilej de a incheia afaceri sau a impartasi secrete importante. Fetele geisha sunt cunoscute de-a lungul istoriei pentru modul in care stiu sa pastreze secretele unei astfel de intalniri. Relatiile sunt astfel bazate pe respect reciproc, incredere si loialitate.

Frumusete de gheisa

Multe gheise s-au facut remarcate si printr-o frumusete aparte. Infatisarea unei gheise variaza de-a lungul carierei, de la culorile vii ale unei gheise ucenice, la infatisarea sobra a unei gheise experimentate. Gheisele folosesc foarta multa pudra alba si au obiceiul sa isi contureze buzele subtiri cu rosu. Ochii sunt evidentiati printr-un contur negru si putin fard rosu.

Nici costumul nu este lipsit de importanta. Celebrele kimonouri viu si divers colorate cu un obi (esarfa care se leaga in jurul braului) dau un plus de extravaganta acestora. Gheisele mai experimentate poarta kimonouri cu stiluri, modele si culori mai sobre. Se spune ca o gheisa niciodata nu este vazuta cu un kimono mai mult de o data in timp ce produce divertisment. Kimonourile gheiselor sunt decoltate la spate, pentru ca in lumea japoneza, ceafa si gatul sunt folosite in ritualul seductiei barbatilor.

La inceputul secolului XIX, gheisele erau invatate sa doarma cu gatul pe niste mici suporturi in loc de perne, astfel incat sa isi tina coafura in stare perfecta pana a doua zi. Pentru a impune acest obicei, mentorii lor puneau orez in jurul suportului. Daca capul gheisei aluneca de pe suport, in timp ce aceasta dormea, orezul se lipea de par stricand coafura. In zilele noastre, majoritatea gheiselor folosesc peruci in viata lor profesionala.

Fiona Graham, prima gheisa occidentala

Mitul conform caruia toate gheisele trebuie sa fie de pe taramuri nipone a fost spulberat de catre australianca Fiona Graham care este prima femeie occidentala care a absolvit scoala de gheise din Tokio. La sfarsitul luii ianuarie, ea si-a facut debutul la casa gheiselor din districtul Asakusa al capitalei nipone, unde s-a prezentat cu numele ei profesional, Sayuki, care inseamna „fericire transparenta“.

Fiona a venit in Japonia la varsta de 15 ani, in cadrul unui program de schimb de studenti. Impresionata de cultura nipona, ea a absolvit un liceu japonez, apoi universitatea Keio, plus un curs la Oxford.

Ca fie o adevarat gheisa ea trebuie sa studieze dansul traditional, sa aiba cunostinte despre ceremonia ceaiului si sa se perfectioneze intr-o forma de divertisment. Ea a ales flautul traditional de bambus la care exerseaza cateva ore in fiecare zi.

In prezent, Sayuki lucreaza la un documentar despre educatia si evolutia gheiselor, inspirat din propria experinta. „Va fi ceva diferit fata de tot ce a aparut pana acum pe piata internationala. Va prezenta cu acuratete evolutia unei ghise”,a explicat ea. Se pare ca Sayuki nu are o parere tocmai buna despre cel mai reprezentativ film despre gheise, „Memoriile unei gheise”, o ecranizare dupa bestseller-ul scriitorului lui Arthur Golden. „Este ridicol, totala fictiune, produsul imaginatiei unu scriitor american de varsta a doua”, a explicat Fiona.

Surse: Independent.co.uk, Wikipedia. org, Sayuki.net