Sari direct la conținut

Inalbitori cu roba in Dosarul „Sanex” Cluj

Romania libera Editia Transilvania-Banat

Unul dintre fostii actionari de la fabrica de portelan „Sanex” din Cluj a depus o plangere penala impotriva mai multor judecatori de la Curtea de Apel si de la Tribunalul din judet. Plangerea i-a fost trimisa, ieri, procurorului general al Romaniei, Ilie Botos.

Vasile Cota sustine ca magistratii pe care ii acuza ar fi judecat cu partinire procesul in care a contestat concedierea sa de catre fosta conducere a „Sanex”. El ii cere procurorului general sa ii audieze pe opt judecatori si pe un procuror, care si-au desfasurat sau isi desfasoara activitatea in cadrul instantelor si parchetelor clujene.

Acuzatii in serie

Vasile Cota, mai cere audierea membrilor fostei conduceri a „Sanex”. Cota a spus ca ar fi pierdut procesul prin care contesta concedierea sa dupa ce un functionar de la Registratura Tribunalului ar fi modificat un numar de inregistrare de pe unul dintre documentele depuse ca proba, iar astfel sa para ca inscrisul respectiv ar fi fost depus la registratura dupa pronuntarea instantei.

Intr-adevar, pe inscris apar doua stampile, cu acelasi numar de inregistrare, dar din doua date diferite. Vasile Cota a mai mentionat ca recursul sau a fost judecat la Curtea de Apel Cluj-Napoca de aceeasi judecatori care s-au ocupat de dosar si la Tribunal.

Acesta a adaugat ca totul se leaga de privatizarea fabricii „Sanex”, detinuta in prezent de concernul austriac „Lasselsberger”, care l-a cumparat de la o companie controlata de omul de afaceri Dinu Patriciu.

PNA a dispus NUP in cazul lui Patriciu

Deja, liberalul Dinu Patriciu a fost anchetat de procurorii Parchetului National Anticoruptie in dosarul penal cu numarul 47 din 2003, in care magistratii au decis neinceperea urmaririi penale (NUP).

Constantin Dragan, care este unul dintre micii actionari si care a fost o perioada angajat al companiei „Sanex” (unul dintre cei mai importanti producatori de ceramica din Romania), a afirmat ca toata povestea a inceput in 1996.

In plina campanie electorala, presedintele de atunci al Romaniei, Ion Iliescu, a acceptat privatizarea fabricii prin metoda MEBO, adica actiunile sa fie cumparate de catre angajati. Dragan sustine ca la inceput oamenii au fost instiintati ca pot participa la privatizare cu bani sau cu cel mult patru certificate de privatizare emise in cadrul cuponiadei.

Insa, cu cateva zile inainte de incheierea perioadei de subscriere oamenii ar fi fost instiintati ca pot depune oricate certificate de privatizare doresc.

In consecinta, cei 17 membri ai Consiliului de Administratie al fabricii ar fi adus trei valize pline cu cupoane de privatizare despre care Dragan sustine ca ar fi fost cumparate din Oradea, la pretul de 25.000 de lei bucata. De asemenea, la cumpararea de actiuni au fost admisi si o serie de oameni care nu erau angajati ai companiei.

Asa ar fi omul de afaceri Mircea Gogonea, despre care Dragan a spus ca ar fi ruda cu parlamentarul PSD Dan Iosif.

In cei patru ani care au urmat, firma ar fi fost decapitalizata. Conducerea ar fi renuntat la parteneriatul cu societatea „Grivco” a lui Dan Voiculescu, cel care este presedintele Partidului Conservator si care a creat un veritabil imperiu media.

Capusa „Saniro”

Directorul de atunci al „Sanex”, Dumitru Corhut, ar fi decis ca toate operatiunile de export sa se desfasoare prin intermediul SC „Saniro”, detinuta de el si de un om de afaceri din Bucuresti, numit Mihai Rusu. Aceasta firma ar fi actionat ca o veritabila capusa pentru fabrica din Cluj-Napoca, sustin micii actionari.

Ulterior, o parte dintre salariati au fost nevoiti sa renunte la actiuni pentru ca nu aveau bani sa le plateasca. In aceste conditii, pachetul majoritar de actiuni a fost preluat de o companie olandeza inregistrata in orasul Rotterdam, „Goodison Holdings BV”, despre care se zvonea ca ar fi fost controlata de Patriciu, dar in spatele careia s-ar fi aflat oficial un fond american de investitii.

Dumitru Corhut a fost eliberat din functie, iar in locul sau conducerea „Sanex” a fost preluata de un Consiliu de Administratie din care faceau parte Dinu Patriciu, Colin Heart, Vynot Wayne, reprezentantii „Sun Eart Ceramics” si Gabriel Filimon.

„Goodison Holdings” detinea 42,9 la suta din actiuni, asociatia salariatilor si alti mici actionari aveau 32,1 la suta, compania „Romanian Investment Cyprus” detinea 7,57 la suta, SIF Muntenia avea 6,5 la suta, omul de afaceri Mihai Iacobescu detinea 3,6 la suta, Raluca Georgescu – 3,1 la suta, FPS – 1,9 la suta, iar Gabriel Dima – 1,6 la suta.

La acea data, compania avea datorii de peste 800 de miliarde lei, la un capital social de doar 241 de miliarde. Chiar in sedinta AGA in care a fost demis, Corhut a recunoscut ca a comis o serie de greseli. Noul Consiliu de Administratie a fost nevoit sa faca o serie de restructurari.

Din cele noua sectii ale fabricii au mai ramas doar doua, iar din circa 2.500 de angajati au mai ramas 400. Noua echipa de management a reusit sa puna compania pe linia de plutire. Astfel, „Sanex” a ajuns sa aiba profit de cateva zeci de miliarde.

Austriecii au luat cireasa de pe tort

La final, tot Patriciu ar fi castigat cel mai mult pentru ca si-ar fi vandut actiunile la un pret nesperat de bun unui concern austriac, „Lasselsberger”. Firma straina a anuntat ca intentioneaza sa investeasca 18 milioane de euro in relansarea „Sanex”.

In anul 2002, cifra de afaceri a fabricii clujene a fost de 1.116 miliarde lei. Din punct de vedere al volumului fizic, productia a crescut in perioada 2000-2002, adica in timpul in care Dinu Patriciu a avut un cuvant greu de spus in Consiliul de Administratie, cu o rata anuala de 11,86 la suta la obiecte sanitare, 12 la suta la placi de faianta si 15,28 la suta la placi de gresie.

Tocmai din aceste motive, plangerile penale depuse de micii actionari par stranii.

Reprezentantii „Lasselsberger” au mentionat ca „Cesarom” Bucuresti, „Sanex” si sectia de placi ceramice a „Mondial” SA Lugoj, care a fost cumparata tot de grupul austriac, au fost reunite oficial in acelasi holding. Grupul austriac are in Romania o capacitate de productie de peste 13 milioane de metri patrati de portelan.

Compania „Sanex” a avut, in 2002, o productie valorica de 33 milioane de dolari, societatea detinand pe piata interna o cota de 32 la suta la placi de faianta si gresie, respectiv 18 la suta la obiecte sanitare. Cifra de afaceri era destinata, in proportie, de 81 la suta pietei interne.

Reprezentantii companiei din Cluj-Napoca nu au comentat toate aceste informatii. Ei au mentionat doar ca fabrica a devenit un simplu punct de lucru, iar toate declaratiile de presa trebuie facute de oficialii de la Bucuresti, care, insa, nu au putut fi contactati ieri.

De asemenea, deputatul Vasile Soporan, cel care a investigat cazul in perioada in care a fost prefect al judetului, a spus ca nu isi mai aminteste exact informatiile din dosar.

Exista, insa, o serie de documente oficiale, cum ar fi, de pilda, adresa APAPS Cluj cu numarul 870 din 18.03.2002 catre Prefectura care confirma in parte povestea lui Dragan. Alte aspecte sunt confirmate din extrasele din sedinta AGA din 19.05.2000, cea in care managementul firmei a fost preluat de la Dumitru Corhut.

In plus, exista si alte documente care atesta cel putin in parte autenticitatea povestii lui Dragan. Asa ar fi, de exemplu, adresa cu numarul 95.064 din 18.03.2002, semnata de colonelul Aurel Milescu de la Directia Politiei Economico-Financiare din cadrul Inspectoratului General al Politiei, in care se confirma faptul ca aspectele reclamate de Dragan erau cercetate in dosarul 508.001 din 2002.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro