Abraham Lincoln, o solutie pentru Romania

Conform unui studiu relativ recent, numai 7% dintre cei intervievați considerau că procedurile de achiziții publice se desfășoară corect în România. Pentru anii 2009 și 2010 există estimări credibile care indică faptul că din conturile publice s-au scurs fără rost circa 4 miliarde de euro (dintre care 2 miliarde de euro numai în domeniul construcțiilor), din cauza funcționării defectuoase a sistemului electronic de achiziții publice. După cum se știe, problemele sistemului nostru de achiziții publice au dus acum ceva vreme la oprirea finanțărilor de la Uniunea Europeană. Printre neregulile citate se numără caietele de sarcini cu dedicație, încredințările pe ochi frumoși, majorarea dincolo de valoarea contractelor inițiale prin acte adiționale etc. Recentul raport MCV al Comisiei Europene punctează și el situația îngrijorătoare din domeniu, citând durata lungă de instrumentare a dosarelor de investigație, absența unui sistem sancționatoriu intimidant și lipsa unei reglementări complete a anulării contractelor pe motiv de conflicte de interese.

Chiar dacă despre România se spune că ar fi altfel, nu ar trebui să ne resemnăm în fața acestei situații. Țări spre care privim acum cu invidie au fost sau sunt și ele în situații mai mult ori mai puțin similare și ne pot oferi de-a gata o experiență utilă din care, dacă vrem, putem învăța.

Pentru cei mulți dintre noi, numele lui Abraham Lincoln a rămas asociat în istorie cu războiul civil care a oprit secesiunea statelor din Sudul Statelor Unite și a dus la abolirea sclaviei pe teritoriul american. Există însă și o moștenire mai puțin știută a ilustrului președinte american, care ne poate servi ca sursă de inspirație pentru îmbunătățirea cadrului juridic al cheltuirii fondurilor publice.

Războiul civil american, ca multe alte episoade de turbulențe sociale, a fost nu doar prilej de suferință pentru mulți, ci și o ocazie de îmbogățire pentru cei lipsiți de scrupule. Contractori veroși nu s-au dat în lături de la a furniza, fie că era vorba despre armata nordistă sau cea confederată din Sud, armament defect, provizii inutilizabile sau animale de povară bolnave ori prea bătrâne pentru a mai fi de vreo utilitate. Congresul SUA a reacționat la această situație prin adoptarea așa-numitei False Claim Act (numită și „Legea Lincoln”), intrată în vigoare în 1863. Acum, după mai multe modificări, legislația îi sancționează în esență pe beneficiarii de sume necuvenite provenite din fonduri federale cu o amendă de 11.000 de dolari pentru fiecare încălcare în parte și îi obligă la restituirea unei sume egale cu triplul pagubelor cauzate bugetului federal.

Partea cea mai interesantă a legii este însă cea legată de procedura pentru depunerea cererilor de restituire către buget a sumelor necuvenite. Şi anume faptul că cererile se pot depune direct în fața unei instanțe judecătorești de către orice persoană interesată (inclusiv o persoană particulară). Detaliile tehnice ar putea fi excesive pentru o prezentare de principiu, așa încât le vom evita. Este însă de reținut că, după primirea reclamației de către instanța de judecată, guvernul SUA are opțiunea de a prelua instrumentarea dosarului ori de a lăsa pe reclamant să continue singur procedurile. În situația în care guvernul dorește să renunțe la judecată, acest lucru nu se poate face decât cu aprobarea instanței și cu acordul procurorului general al SUA. Persoana care inițiază procedura are dreptul, în funcție de mai multe criterii, la un procent care de regulă este de circa un sfert din suma recuperată de către bugetul federal.

Din perspectiva unui sistem de drept cum este cel românesc, abordarea este revoluționară: se permite persoanelor private care dețin informații cu privire la încasarea în mod necuvenit a unor sume de la buget să aibă calitatea de reclamant în justiție, în numele statului, pentru recuperarea sumelor achitate fără drept de la buget.

Printre victimele acestor proceduri se numără companii din domeniul medical, furnizori ai trupelor SUA din Irak, firme de construcții, iar de zilele acestea chiar și ciclistul Lance Armstrong, care se expune riscului de a plăti o sumă ce ar putea merge până la 100 milioane de dolari. Succesul False Claim Act este indiscutabil: potrivit unei raportări a Departamentului de Justiție al SUA, suma recuperată de buget între anii 1986 – 2009 a fost de 24 miliarde de dolari, dintre care circa 2,4 miliarde numai în anul fiscal încetând la 30 septembrie 2009. Pentru anul fiscal încheiat la 30 septembrie 2012 suma recuperată a depășit toate recordurile anuale anterioare, ajungând la aproape 5 miliarde de dolari, dintre care circa 3,3 miliarde de dolari provin din proceduri inițiate de persoane private.

Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro