Alegerile din Franța au produs un parlament fragmentat. Un guvern de coaliție pare însă deocamdată la limita imposibilului

Declarațiile postelectorale făcute de liderii partidelor din Franța în ultimele două zile sugerează deocamdată că spațiul de manevră pentru o negociere în vederea construirii unui guvern stabil este extrem de limitat sau aproape inexistent, scriu Le Monde, Reuters și The Guardian.

Numeroase țări sunt conduse de guverne de coaliție, România printre ele. Suedia este condusă de coaliții din anii 1970, Germania nu a mai cunoscut un guvern cu un singur partid din 1961, iar în Italia, guvernarea unui cabinet format din mai multe partide a fost norma de la începutul anilor 1940.

În Franța însă, după alegerile care au produs un parlament format din trei blocuri cu platforme diferite – stânga, centrul și extrema-dreaptă – liderii politici s-au grăbit să facă declarații împotriva unui guvern de coaliție.

Noul guvern trebuie „să pună în aplicare programul Noului Front Popular, întregul său program și nimic altceva decât programul său”, a declarat Manuel Bompard, un oficial al partidului stângii radicale Franța Nesupusă (LFI), cel mai mare partid din alianța stângii Noul Front Popular (NFP).

Mathilde Panot, o altă deputată LFI, a fost și mai clară. „Trebuie să existe un guvern NFP bazat pe programul nostru”, a declarat ea marți. „Nici o coaliție cu centriștii sau cu Les Républicains (LR – partidul conservator). Nu suntem compatibili”, a explicat ea.

Nimeni nu a explicat cum anume ar putea forma un guvern stabil în condițiile în care pragul necesar pentru o majoritate absolută este de 289 de deputați.

Asta în condițiile în care NFP are 182 de locuri în camera inferioară a parlamentului, coaliția centristă Ensemble a lui Emmanuel Macron – 168 de deputați, iar Adunarea Națională (RN) de extremă dreapta al lui Marine Le Pen – 143.

Aliații lui Macron și conservatorii ar vrea să excludă stânga

Ministrul de interne Gérald Darmanin a atacat virulent Noul Front Popular miercuri dimineață pe Europe 1 și CNews, scrie Le Monde. În special, el a denunțat un „program economic nebun”, în opinia sa, și a afirmat că „parlamentarii NFP, în cea mai mare parte, sunt de partea celor care aruncă cu pietre în capetele jandarmilor” , referindu-se la ciocnirile care au avut loc pe 25 martie 2023 în Sainte-Soline.

Gérald Darmanin a pledat pentru o alianță cu LR.

Și conservatorii, sau unii dintre ei, au insistat pentru a excude orice coaliție „nefirească”.

„Văd tentația discuțiilor, a combinațiilor pentru a crea alianțe nefirești”, a declarat Laurent Wauquiez, deputat LR, care are aproape 70 de deputați. „Ele se vor întâmpla fără noi. Pentru noi, nicio coaliție, nicio cedare”, a susținut el.

Iar o altă voce a centriștilor a atacat de asemenea stânga. „Cred că există o alternativă la Noul Front Popular”, a declarat pentru France 2 TV Aurore Berge, o deputată importantă din partidul Renaissance al lui Macron, parte a Ensemble. „Cred că francezii nu vor ca platforma NFP să fie pusă în aplicare, cred că nu vor creșteri de taxe”, a spus ea.

„Suntem singurii care putem extinde (baza noastră)”, a spus ea, adăugând că conservatorii ar putea fi o opțiune pentru un astfel de acord.

O coaliție a moderaților?

Centriștii lui Macron au acceptat ideea unei posibile coaliții largi, dar au invocat cel mult Partidul Socialist (PS) și LR, recunoscând în același timp că un guvern stabil ar necesita compromis și cooperare. Ei au exclus însă o coaliție cu LFI.

„Nu putem lucra cu cei care urmăresc să dezbine poporul francez”, a declarat Benjamin Haddad, deputat al Ensemble. „M-aș opune unui guvern condus de NFP și aș vota în favoarea oricărei moțiuni de cenzură împotriva unui cabinet care ar conține miniștri de la LFI”, a asigurat el.

Centriștii încearcă acum printre altele să racoleze suficienți parlamentari din stânga moderată pentru a crea baza pentru un guvern, au declarat surse politice pentru Reuters.

E greu de anticipat deocamdată dacă o colaborare între centru și stânga moderată, care ar exclude LFI, este posibilă.

Într-un interviu acordat miercuri Nouvel Obs, eurodeputatul Raphaël Glucksmann, lider al Place publique, a declarat că stânga nu va putea „guverna prin decrete”. Va fi necesar să „discutăm cu oamenii pe care i-am combătut, fără să ne renegăm (programul)”, a spus el.

Însă este neclar cum anume ar putea fi acest scenariu posibil.

Coalițiile nu au o tradiție în Franța modernă

La nivelul guvernului național, coalițiile nu au fost întâlnite în Franța în ultimii ani. Aceasta este parțial o consecință a unui sistem electoral cu două tururi care produce aproape invariabil majorități ale unui singur partid, fără a fi nevoie de coaliții.

Sistemul a fost o parte a răspunsului Franței la haosul celei de-a patra Republici, care, între 1946 și 1958, a avut nu mai puțin de 21 de guverne și 16 prim-miniștri, ale căror mandate au durat uneori doar câteva zile, scrie The Guardian.

Coalițiile, cum ar fi NFP și predecesoarea sa, Nupes, se formează înainte de alegeri, dar vizează în principal maximizarea șanselor de câștig, partidele mai mari convenind de obicei, de exemplu, să nu prezinte candidați împotriva unui aliat, în funcție de fiecare circumscripție în parte.

Dar, odată alegerile încheiate, partidul majoritar a avut rareori nevoie de sprijin pentru a forma un guvern. În 2012, un pact electoral cu Partidul Socialist (PS) a permis Verzilor să câștige 17 locuri și să facă parte din majoritatea prezidențială a lui François Hollande.

Ei au părăsit guvernul din cauza unei serii de dezacorduri politice în 2014, însă fără consecințe majore: premierul socialist, Manuel Valls, a avut suficient sprijin în parlament pentru a-i permite să adopte legi fără ei.

Riscul unei crize instituționale

„Pentru a o spune direct: partidele politice franceze nu sunt obișnuite să negocieze coaliții și compromisuri”, a declarat pentru The Guardian Isabelle Guinaudeau, specialistă în competiție politică și politică comparată la Centrul Național pentru Cercetare Științifică (CNRS) din Franța.

„Fiecare speră să beneficieze de instituțiile majoritare ale Franței pentru a-și pune în aplicare toată agenda”, a explicat experta.

Această abordare a fost încă evidentă, a spus ea, după ce Macron a bulversat politica franceză, declanșând prăbușirea mainstream-ului de centru-dreapta și de stânga, în 2017. În alegerile parlamentare din 2022, a remarcat ea, „Macron nu a obținut o majoritate absolută. Dar a încercat el să negocieze o coaliție sau sprijin în schimbul unor concesii politice? Nu”.

În schimb, a spus Guinaudeau, Macron a optat pentru o „procedură de forță”. Președintele a recurs la puteri constituționale speciale, cum ar fi nepopularul articol 49.3, pentru a adopta legislația fără un vot parlamentar – o strategie care poate funcționa doar atâta timp cât nu există o majoritate de parlamentari dispuși să demită guvernul.

În noul parlament al Franței, acest lucru va fi imposibil. Orice guvern care se bazează pe sprijinul unuia singur dintre cele trei blocuri principale este în mod clar condamnat – cu excepția cazului în care a negociat, cel puțin, câteva poziții de bază și linii roșii cu alte partide.

„Prin urmare, fie oficialii partidelor franceze învață să negocieze și să creeze noi tipuri de coaliții”, a declarat Guinaudeau, „fie avem șanse mari să vedem următorul guvern căzând din cauza unei moțiuni de cenzură – declanșând o criză instituțională”.