Alegerile din SUA – un triumf al conservatorilor

Alegerea Preşedintelui Statelor Unite s-a jucat şi in 2004 la cateva sute de mii, poate chiar zeci de mii de voturi. O victorie a lui George Bush in statele Ohio, Iowa şi New Mexico inseamnă un scor final in Colegiul electoral de 286 – 252.

Acum patru ani, scorul era de 271 la 266 cu un vot nul. Intre timp, datorită schimbărilor de populaţie intervenite de la ultimele alegeri, statelor caştigate de Bush in 2000 le revin 278 de voturi, pe cand statelor caştigate de Democraţi doar 260 de voturi. Cu alte cuvinte, doar 8 voturi electorale au migrat in ultimii patru ani inspre Preşedintele Bush.

Kerry a caştigat statul New Hampshire, aflat in 2000 in coloana lui Bush

Mişcarea de state de la un partid la altul a fost minimă: Kerry a caştigat statul New Hampshire (aflat in 2000 in coloana lui Bush) cu 4 electori, in schimb Bush şi-a trecut in cont Iowa şi New Mexico (caştigate acum patru ani de Al Gore).

In rest toate cele 47 de state şi Districtul Federal Columbia (capitala Washington, reprezentată in Colegiul Electoral, dar nu şi in Congres) au votat majoritar pentru candidatul aceluiaşi partid ca şi acum patru ani.

Insumand, soldul de voturi din cele trei state care au schimbat coloana in decurs de patru ani abia dacă depăşeşte 15 mii de voturi inspre George Bush, care i-au adus un spor de 8 electori.

Voturile obţinute

Pe ansamblul Statelor Unite insă, mişcarea este mult mai dramatică. Pe fondul unei participări masive la vot – cea mai mare din 1960 incoace, posibil chiar de după 1900, George Bush a devenit candidatul care a obţinut cele mai multe voturi din istoria alegerilor prezidenţiale din Statele Unite – peste 58 de milioane.

Participarea la vot a fost cea mai mare din 1960 incoace

Dar el nu a obţinut un rezultat remarcabil numai in mod absolut, depăşindu-l pe John Kerry cu peste 3,5 milioane şi jumătate de voturi, ci şi in termeni relativi.

George W Bush devine primul candidat din ultimii 16 ani (din 1988, cand tatăl său, George Bush senior era ales cu peste 50 la sută din voturi) care obţinea majoritatea absolută a votului popular.

Bill Clinton nu reuşise să obţină nici in 1992 şi nici in 1996 peste 50 la sută din votul popular. Cu acest scor – 51 la sută – George Bush se revanşează şi asupra acelora care i-au pus la indoială legitimitatea alegerii din 2004, cand caştigase majoritatea electorilor, cu un vot popular mai mic decat cel al lui Al Gore.

Acum, Partidul Democrat mai este majoritar doar in statele din nord-est – Noua Anglie – cateva state din nordul industrial in declin – Pennsylvania, Michigan, Wisconsin şi Minnesota, precum şi in statele de la Pacific – California, Oregon, Washington şi Hawaii.

Votanţii lui George Bush sunt adeseori oameni care pun la mare preţ valorile moral-religioase

In rest, George Bush a caştigat in toate statele din sud şi vest. Acestea sunt state in expansiune, dinamice, cu populaţie in creştere şi care, alături de statele de pe coasta Pacificului atrag cei mai mulţi imigranţi.

Spre deosebire de conurbaţiile de pe coaste, statele din sud şi vest sunt vaste intinderi cu populaţii predominant rurale sau suburbane, cu valori diferite. Votanţii lui George Bush sunt adeseori oameni care pun la mare preţ valorile moral-religioase, in special cele derivate din etica neo-protestantă.

Victorie şi in Congres

Votul majoritar obţinut de George Bush in alegerile prezidenţiale a fost insoţit de un vot masiv in favoarea Republicanilor, care şi-au intărit poziţia in cele două camere al Congresului.

Senatul va avea o majoritate netă, probabil 55 la 45 in favoarea Republicanilor

Senatul va avea o majoritate netă, probabil 55 la 45 in favoarea Republicanilor, in condiţiile in care Democraţii şi-au pierdut liderul, Tom Daschle, invins marţi noaptea in statul său, Dakota de sud.

In Camera Reprezentanţilor, Republicanii au obţinut o victorie uşoară, sporindu-şi majoritatea pe care au cucerit-o acum zece ani.

In cazul confirmării realegerii sale, George Bush se va bucura de un sprijin legislativ in Congres cum puţini Preşedinţi au avut, mai ales in cursul celui de-al doilea mandat de patru ani.

Liderul democraţilor din Senat, Tom Daschle şi-a pierdut locul de parlamentar, potrivit rezultatelor parţiale

Majoritatea membrilor Congresului impărtăşesc viziunea Preşedintelui Bush, care este un creştin practicant şi care se călăuzeşte după Biblie in multe dintre deciziile sale strategice – cum ar fi de pildă războiul impotriva terorismului, privit ca o luptă dintre bine şi rău.

Pentru majoritatea Republicană chestiuni ca introducerea rugăciunii in mod voluntar in şcoli sau limitarea dreptului unei femei de a avea avorturi sunt de o importanţă primordială.

Numirea judecătorilor

Realizarea unei agende conservatoare nu ţine numai de legislaţie, ci şi de justiţie.

Preşedintele numeşte, cu aprobarea Senatului, pe toţi judecătorii instanţelor federale.

Şi cum trei dintre cei nouă judecători ai Curţii Supreme – intre care şi Preşedintele William Rehnquist, bolnav de cancer – doresc să se retragă, un Preşedinte Bush reales ar putea numi, cu ajutorul Senatului, judecători conservatori, care ar putea avea un impact mult după sfarşitul mandatului său ăn 2008.

De pildă, o Curte Supremă majoritar conservatoare ar putea emite decizie care să limiteze dreptul unei femei de a avea un avort sau să interpreteze separaţia dintre stat şi religie mai flexibil astfel incat să permită rugăciunea voluntară in şcoli.

Faptul că Statele Unite par să se deplaseze intr-o direcţie mai conservatoare o arată şi referendumurile de inţiativă populară – victorioase in toate cele 11 state care le-au organizat – prin care se interzice căsătoria intre persoane de acelaşi sex.

Chiar şi liberala Californie a respins o propunere de atenuare a drasticei prevederi din Codul Penal, potrivit căreia orice persoane comite trei delicte, indiferent de gravitate, este condamnată la inchisoare pe viaţă.

2 noiembrie 2004 a constituit un triumf pentru conservatorii din Statele Unite. Ceea ce este imprevizibil este reacţia părţii devenite in mod aparent minoritare a populaţiei – liberalii urbani de pe cele două coaste, care au dat tonul politicilor sfarşitului de secol trecut.