Analiza de piata: Cum s-a produs dezastrul Fondurilor Europene?

Într-un comunicat transmis de Comisia Europeană în cursul săptămânii trecute, guvernul de la Bucureşti era notificat de intrarea în procedură de „presuspendare“ a majorităţii axelor prioritare ale programelor operaţionale sectoriale şi anume Programul Operaţional Sectorial Transport (POST), Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POSCCE), Programul Operaţional Regional (POR). Pentru reluarea plăţilor, autorităţile de management trebuie să repare problemele din sistemul românesc de audit, întermen de aproximativ două luni. Situaţia este dramatică şi unică probabil în UE: României i se vor cere înapoi chiar şi din puţinii bani pe care i-a atras de la UE, cei doar 1.8 miliarde euro din totalul de 19.6 miliarde euro care i-au fost puşi la dispoziţie în exerciţiul financiar 2007 – 2013.

Situaţia actuală – dezastrul fondurilor europene în România

Problema majoră a României nu vine din această îngheţare a fondurilor, ci din scrisorile de la Comisie care vor anunţa corecţiile financiare pentru perioada 2007-2011, adică banii pe care România trebuie să îi dea înapoi din cauza neregulilor constatate la cele trei programe în suspendare, plus programul Mediu. Comisia va cere înapoi banii cheltuiţi, într-un procent de la 10% până la 25%, din costul proiectelor unde au fost constatate nereguli. Pe lânga acestea, Programul de Resurse Umane, deja celebrul POSDRU, se află într-un blocaj continuu, unii dintre beneficiarii acestui program intrând în incapacitate de plată, ceea ce a dus la falimentul unor ONG-uri. Blocarea acestui program a dus la un protest stradal de amploare în Bucureşti, realizat de „Coaliția ONG-uri pentru Fonduri Structurale”, precum şi la conferinţe de presă realizate în oraşele mari de către reprezentanţi ai societăţii civile.

Aşteptările de la fondurile UE au fost enorme, nu doar din partea beneficiarilor, ci şi a statului. Aceste fonduri reprezintau bani noi care ar fi intrat în economie; efectul lor asupra creșterii economice ar fi trebuit să genereze o creştere a PIB-ului de 1.5/2.5 la % pe an, având în vedere că PIB-ul din României este de aproximativ 112 de miliarde de euro, absorbția anuală a 3-4 miliarde de euro ar fi putut genera o creştere economică substanţială pentru ţara noastră. Guvernul se aștepta ca veniturile bugetare să se rotunjească considerabil de pe urma pre-finanţărilor şi decontărilor oferite de Comisie de pe urma folosirii fondurilor europene, iar bugetul pe 2012 a fost conceput într-o asemenea măsură. Predicţiile făcute de experţii economici ai guvernului arătau că procentul încasat de pe urma fondurilor la bugetul de stat, ar fi fost mai mare decât sumele aşteptate din impozitarea profiturilor, ceea ce nu s-a întâmplat însă pentru 2012.

Situaţia fondurilor îngheţate creează un lanţ al slăbiciunilor: mediul privat suferă prin oprirea finanţărilor pentru POSCCE, infrastructura (condiţie de bază pentru atragere de investitori străini, turism etc.) este blocată prin presuspendarea POST, reforma mult aşteptată a sistemului administrativ nu se realizează, prin blocarea POSDRU. În cazul în care nu se fac investiţii, nu se fac angajări; fără angajări nu există consum care să stimuleze economia, preciza Ziarul Financiar.

Corupţia în achiziţiile publice, conflictul de interese şi incompetenţa autorităților de management, blochează banii europeni

Potrivit comunicărilor oficiale ale Comisiei, din limbajul instituţional înțelegem că plăţile pentru PO-uri au fost întrerupte din cauza deficienţelor de management şi control, însă putem presupune că motivele reale sunt corupţia şi incompetenţa. Corupția şi politizarea excesivă a administrației publice locale, regionale şi naționale sunt, probabil, cei mai importanți factori în reducerea capacității de absorbție a fondurilor UE, în România așa cum am arătat și într-un articol publicat de către Societatea Academică Română(SAR).Cea mai relevantă disfuncţionalitate a sistemului de management al fondurilor europene, constatat în mai multe rânduri Comisia, este faptul că autoritățile nu sunt capabile să oprească licitaţiile trucate sau îndoielnice, mai ales din zona achiziţiilor publice, unde încă se dau contracte cu dedicaţie. Majoritatea beneficiarilor fondurilor europene sunt autoritățile publice locale, regionale sau naţionale gen ministere, agenţii, Consilii Judeţene sau Locale.

Un studiu elaborat de Institutul de Politici Publice din Bucureşti anul trecut, evidenţiază prin metodologia cantitativă folosită, că apartenența politică a conducătorilor instituţiilor a constituit o variabilă în câştigarea proiectelor pe POR, acolo unde beneficiarii au fost autoritățile publice. Într-un articol publicat de romaniacurata.ro, afirmam că licitaţiile şi achiziţiile publice din cadrul unor PO au fost oferite pe criterii de clientelism politic, în funcţie de sumele oferite de anumite firme la bugetele partidelor politice. Raportul OLAF-ului, (Oficiul European de Luptă Antifraudă), pe anul 2011, situează România, pe primul loc în Europa, în faţa Germaniei şi a Italiei, cu 225 de cazuri de fraudă cu Fonduri Europene. Însă problema majoră este faptul că numai în 23% dintre dosare s-a ajuns la condamnări, ceea ce dovedeşte ineficienţa sistemului judiciar românesc în tratarea cazurilor de corupţie cu fonduri europene.

O altă disfuncţionalitate a sistemului de management este legată de incompetenţa administraţiei publice româneşti, fie că vorbim de cei care administrează fondurile, fie de beneficiari. În 2011 Comisia a decis reluarea rambursării de plăţi pentru toate PO cu condiţia ca România să realizeze, până la 30 iunie 2012, o serie de măsuri legate de organizarea internă a structurilor diferitelor autorităţi de management, precum şi de domeniul achiziţiilor publice. Acest lucru nu s-a întâmplat: „Beneficiarii proiectelor şi autorităţile de management sunt responsabili pentru situaţia care a condus la presuspendarea acestor programe…Autorităţile de management de la ministerele de resort sunt cele care au avut la dispoziţie instrumentele şi care nu au flexibilizat procedurile la un moment dat” a declarat Răzvan Cotovelea, secretar de stat in MAEur.

La Bruxelles practic nu existăm

Toate aceste disfuncţionalităţi de management, termen folosit de Comisie în rapoartele de audit, apar într-un moment decisiv la nivel european, când se negociază bugetul politicii de coeziune pentru următoarea perioadă financiară 2014-2020. Majoritatea europarlamentarilor români pledează în Parlamentul European pentru păstrarea bugetului politicii de coeziune, cel puţin la aceeaşi parametri ca şi pentru perioada 2007-2013, în contextul în care statele bogate ale Uniunii Europene formează o alianţă pentru a diminua şi mai mult rolul Uniunii Europene prin tăierea resurselor sale bugetare. Dar ce argumente au ei în faţa celorlalţi europarlamentari, când situaţia în România este dezastroasă în domeniul fondurilor europene? La Bruxelles, România a dobândit reputaţia unei ţări marcată de instabilitate politică, care în plus este incapabilă în a utiliza fondurile UE. Scandalurile din politica internă s-au transferat de multe ori in Parlamentul European (PE), iar cel mai recent caz a fost votul negativ în plenul PE pe care Leonard Orban l-a primit pentru candidatura sa la funcţia de membru al Curţii de Conturi Europene.

Statul român nu ştie să facă lobby la Bruxelles şi nici nu are mecanismele necesare pentru a realiza acest lobby. De aici rezultă şi proasta comunicare între Bruxelles şi Bucureşti, şi implicit şi dezinteresul clasei politice româneşti faţă de ceea ce se întâmplă în capitala Europei, deşi peste 75% din legislaţia aplicată în România îşi are originea la Bruxelles. Pentru Dan Luca, expert în afaceri europene – „România nu a înţeles încă foarte bine că trebuie să se recalibreze pentru statutul său de membru important în spaţiul comunitar şi că nu s-a adaptat încă la jocul foarte complex al afacerilor europene”. Asta în condiţiile în care „România este a şaptea putere din UE – ca pondere numerică a voturilor în Consiliul European şi ca număr de eurodeputaţi”. Astfel,dezinteresul politicienilor români faţă de afacerile europene, coroborat cu slaba reprezentare a entităţilor româneşti în Bruxelles şi lipsa de lobby instituţional, au contribuit la eşecul absorbţiei fondurilor europene.

Ce se va întâmpla după 2014?

România face parte din grupul „Prietenii Coeziunii”, care conturează poziţia a peste jumătate din statele membre cu privire la banii care trebuie alocaţi pe bugetul 2014-2020 al UE. Chiar dacă membrii grupului au convenit că vor agrea un punct de vedere comun în susţinerea unui buget consistent pentru politica de coeziune, România este dată ca exemplu negativ, de către ţările europene net contribuitoare la buget, care cer reducerea bugetului UE. România nu se află pe o poziţie de forţă, fiind cel mai prost poziţionată dintre toate noile state membre. Teoretic, capacitatea de absorbţie a fondurilor UE şi negocierile bugetare nu au legătură. Teoretic, nici slaba capacitate administrativă şi de gestiune a acestor fonduri nu ar trebui să aibă legătură. Practic, însă, totul se leagă, scria Radio France International România.

Citeste articolul pana la sfarsit si comenteaza pe Contributors.ro