ANALIZA. Romania e singura tara din Uniunea Europeana care nu a finalizat procesul de tranzitie la televiziunea digitala terestra
Aș fi vrut să încep acest material cu fraza ”ca la noi la nimeni” dar aceasta a devenit atât de utilizată încât am început să ne obișnuim (să ne resemnăm) cu ea. Deși în acest cadru, fraza chiar se potrivește: din 17 iunie 2015, ora 3 dimineața, România va înceta, după fix 60 ani (din 1955) să mai aibă emisie TV terestră (prin unde radio) la nivel național. Va fi ceea ce se numește, tehnic, un ”black-out” dar mult mai prozaic va însemna că România se va situa, fără drept de apel, în coada țărilor din Europa (nu doar Uniunea Europeană ci toată Europa).
Mai exact, la 17 iunie 2015 România este obligată de o convenție internațională la care a aderat prin lege, să oprească emisia analogică a televiziunii pe unde radio, fără a avea nimic cu care să înlocuiască aceasă emisie. Deși termenul era cunoscut de foarte multă vreme iar procesele care trebuiau urmate au fost clarificate, la rândul lor, autoritățile române competente nu au făcut absolut nimic în această privință, într-o pasivitate vecină cu inconștiența. În cele ce urmează voi arăta, succint, cum s-a ajuns la situația absurdă din prezent. Deși unele informații prezentate sunt mai tehnice, vă asigur că dacă veți avea răbdare să le parcurgeți, o să vă dați seama fiecare de ce, din nou, ”la noi, ca la nimeni”.
Despre ce este vorba?
În 2006, în cadrul Regional Radiocommunications Conference, organizată de către Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, s-a decis tranziția de la emisia analogică terestră la cea digitală terestră a programelor de televiziune iar țările din Europa, Africa, Orientul Mijlociu, precum și Iranul au semnat Acordul Geneva (planul RRC-06) prin care a fost adoptat un nou plan de frecvențe pentru toate statele semnatare, plan care l-a înlocuit pe cel de transmisie în sistem analogic.
Planul adoptat atunci stabilește utilizarea benzilor de transmisie VHF 174 – 230 MHz și benzilor UHF 470 – 862 MHz pentru televiziunea digitală. Aceste benzi sunt în prezent alocate în România pentru servicii de transmisie a programelor TV terestre în format analogic și pentru aplicații speciale (benzile 790 – 862 MHz).
La nivel european s-a decis că trecerea la televiziunea digitală va contribui și la îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona. Strategia de la Lisabona, care mai este cunoscută și sub denumirea de Agenda de la Lisabona, a fost adoptată de Consiliul European în martie 2000, pe o periadă de 10 ani, având ca scop transformarea UE în ”cea mai dinamică și competitivă economie bazată pe cunoaștere din lume”. Obiectivele acestei strategii sunt de a contracara productivitatea scăzută și stagnarea creșterii economice în UE, prin formularea unor inițiative politice care să fie preluate de statele membre.
Având în vedere obiectivele Strategiei de la Lisabona, în decembrie 2005, Comisia Europeană a recomandat țărilor europene să finalizeze tranziția și să oprească complet transmisiile analogice în 2012, anterior, deci termenului maxim stabilit în 2006 la Geneva.
Decizia de a înlocui transmisia analogică terestră cu cea digitală terestră și nu cu altă tehnologie s-a luat pentru că, dintre cele trei medii de transmisie (terestru, cablu și satelit), doar transmisia terestră și cea prin satelit sunt potrivite pentru a oferi acces tuturor locuitorilor unei țări la servicii de televiziune, conectarea cu cablu a zonelor rurale izolate presupunând costuri mari. De asemenea, s-a ținut cont și de faptul că transmiterea programelor publice naționale, cât și a celor regionale de interes general, trebuie să fie gratuită. Televiziunea digitală terestră este singura soluție care poate îndeplini ambele cerințe, tehnicile de compresie utilizate permițând folosirea eficientă a spectrului radio în condițiile în care calitatea transmisiei se păstrează sau chiar crește semnificativ.
Formatul digital permite inclusiv vizionarea programelor ”pay-per-view”, care reprezintă vizionarea la cerere a unor filme sau evenimente programate și plata doar a acestor servicii.
Care este situația la nivelul UE?
În Europa, tranziția la televiziunea digitală terestră a început, în unele cazuri, încă înainte de Convenția de la Geneva din 2006 iar procesul a fost finalizat la termenele asumate. De exemplu, Marea Britanie a început tranziția încă din 1998 și a ajuns la final în noiembrie 2012. Finlanda a început tranziția în 2001 și a finalizat procesul după doar 6 ani, în 2007. Mai aproape de zona noastră, Cehia a început trecerea la televiziunea digitală în 2005 și a finalizat-o în februarie 2012 iar Ungaria a început trecerea în 2008 și a finalizat-o anul trecut, în 2014. Bulgaria a efectuat trecerea într-un timp record, din 2012 până în 2013. Până și Ucraina, o țară aflată în mari frământări și în război civil a încheiat tranziția în 2014, după 4 ani de tranziție. Rusia a început trecerea la televiziunea digitală în 2012 și este de așteptat să finalizeze procesul anul acesta.
România, la rândul ei, nici nu a început și nici nu are șanse să asigure emisia TV terestră în format digital până la termenul limită fixat de Acordul Geneva, termen care nu poate fi decalat în niciun mod.
Experiența altor țări care au încheiat procesul de trecere la televiziunea digitală terestră ne arată că tranziția este un proces complex (nu este ușor așa cum pare la prima vedere). În cazul Finlandei, de exemplu, utilizatorii s-au dovedit a nu fi pregătiți, aparatele nu au funcționat corespunzător (ex.: pot apărea probleme la subtitrare), aria de acoperire nu a fost la fel ca în cazul televiziunii analogice, iar tranziția a fost făcută în perioada unui sfârșit de săptămână, problemele fiind resimțite puternic, datorită audienței mărite în acest interval. De notat că relieful Finlandei, puțin vălurit, pune mult mai puține probleme decât cel al României.
Ce s-a făcut până acum în România?
România a ratificat Acordul de la Geneva 2006 prin Legea nr. 378/2009 iar conform planului de radiodifuziune digitală, este posibilă funcționarea a 6 rețele naționale de televiziune digitală (DVB-T) și a 2 rețele naționale de radio digital terestru (T-DAB).
Începând cu luna decembrie 2005, Societatea Națională de Radiocomunicații (SNR) a pus în funcţiune un proiect pilot, în amplasamentul Bucureşti-Herăstrău, pe canalul 54, primul emiţător de televiziune digitală terestră din România. Acestuia i s-a adăugat, în 2006, un al doilea, în amplasamentul Sibiu-Păltiniş, tot în canalul 54, cele două emiţătoare difuzând acelaşi multiplex.
În anul 2008 experimentul DVB-T a fost extins prin instalarea a încă patru emiţătoare DVB-T – trei în Bucureşti (unul în canalul 59 în Bucureşti-Herăstrău şi două, în Bucureşti-Piaţa Sudului pe canalele 54 şi 59) și unul în Sibiu-Păltiniş, pe canalul 47.
Multiplexul nr. 1 (canalul 54 Bucureşti, canalul 54 Sibiu) este alocat în întregime SRTv, iar pe multiplexul nr. 2 (canalul 59 Bucureşti, canalul 47 Sibiu) se transmit atât programe publice, cât şi unele canale comerciale.
SNR asigură astfel transmiterea programelor TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR News şi TVR-HD ale Societăţii Române de Televiziune, precum şi a programelor comerciale Kanal D, PrimaTV, Antena 3, Antena 1 Sibiu, Music Channel şi Money Channel.
În cursul lunii august 2008 Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației a încheiat un contract cu firma ATDI EST SRL pentru întocmirea ”Documentului de politică și strategie privind tranziția de la serviciile de televiziune analogică la cele de televiziune digitală și implementarea serviciilor multimedia digitale la nivel național”.
În 26 octombrie 2009 a fost publicată ”Strategia privind tranziția de la televiziunea analogică terestră la televiziunea digitală terestră și implementarea serviciilor multimedia digitale la nivel național”.
Prin Hotărârea de Guvern nr.1213/2009 România și-a asumat ca termen pentru închiderea emisiei TV analogice data de 1 ianuarie 2012.
În 12 mai 2010, prin Hotărârea de Guvern nr. 464/2010 privind acordarea licențelor de utilizare a frecvențelor radio în sistem digital terestru au fost stabilite procedurile de selecție pentru 2 multiplexe naționale, condițiile de acordare, taxa de licență, precum și calendarul actualizat de implementare al multiplexelor digitale naționale.
În iulie 2010 în baza Deciziei președintelui Autorității Naționale pentru Administrare și reglementare în Comunicații (ANCOM) nr. 447/2010, această autoritate a demarat procedura de licitație privind procedura de acordare a două licențe de utilizare a frecvențelor radio în sistem digital terestru de televiziune. Caietul de sarcini a fost achiziționat inițial de SC RCS&RDS SA, SC Romtelem SA, Telediffusion de France (TDF), Societatea Națională de Radiocomunicații SA, SC MediaSat SRL, Osterreichische Rundfunksender GmbH&Co KG (ORS) și General Satellite Sofia. Conform caietului de sarcini cele două multiplexe trebuiau implementate în standardul DVB-T, cu compresie MPEG2.
În ciuda demersurilor deja inițiate de către ANCOM, în august 2010 Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, motivând că ”populația nu este pregătită pentru acest proces de tranziție” (!!), promovează Hotărârea de Guvern nr. 833/2010, conducând la anularea licitației și prelungirea termenului pentru finalizarea procesului de eliminare a serviciilor de televiziune analogică, până la data de 1 ianuarie 2015. Decizia a fost luată unilateral, fără a fi consultat ANCOM. Conform art.V din HG nr. 833/2010, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare (octombrie 2010) ar fi trebuit emisă o nouă hotărâre privind calendarul de implementare a ”Strategiei privind tranziția de la televiziunea analogică terestră la cea digitală terestră și implementarea serviciilor multimedia digitale la nivel național”, demers care nu a fost însă finalizat în termenul prevăzut de actul normativ.
INTERVIURILE HotNews.ro