Apus de "Sun". O poveste cu Java

Lumea computerelor a fost mereu dinamică, firme importante au apărut din senin și au dispărut uneori la fel de repede. Nu cred însă, cum ar zice Zorba, că a existat prăbușire mai grozavă decât a Sun Microsystems.Cunoscută publicului larg mai ales pentru Java, tehnologie care încă e puternic prezentăpe piață în ciuda criticilor și alternativelor apărute, Sun reușise să acumuleze o listă lungă de alte tehnologii, produse și patente, suficient de interesantă pentru a determina Oracle să cumpere compania, în 2009. Și totuși, deși a avut și vremuri bune, nu a fost aproape niciodată ceea ce se întelege prin sintagma “o companie de succes”.

În primul rând a fost Java. Deși nu a fost inițial proiectată pentru asta, Java a cunoscut succesul ca tehnologie web, fiind multă vreme singura tehnologie multiplatformă disponibilă pe piață. Îndelung criticată pentru desele schimbări și incompatibilități între versiuni, tehnologia este acum la maturitate. Lansat ca un concurent direct, .Net de la Microsoft a reușit sa ocupe o parte din piață, dar nu a reușit să devină un produs mai bun decât Java: aceleași incompatibilități între versiuni dar mai puțină flexibilitate, platformele Unix având teoretic la dispozitie Mono, practic însă implementarea Unix cam bate pasul pe loc.

Financiar însă, Java e un produs gratuit, așa că valorificarea tehnologiei se rezumă la instrumente pentru dezvoltatori, cursuri și ceva publicitate.

Computerele produse de Sun au folosit de la bun început un sistem de operare de tip Unix. Acest lucru i-a împins cu timpul spre o specializare a platformei în domenii la care PC-urile nu au avut acces. În general aplicațiile grafice și serverele puternice, mai puternice decât putea oferi platforma dezvoltată de IBM au constituit piața Sun.

Sistemul de operare al Sun, Solaris a devenit destul de popular pe piața serverelor chiar și după apariția Linux ( care a permis folosirea întregii colecții de aplicații de tip server scrise pentru Unix) .

Motivul pentru care un client ar fi ales Solaris e simplu: avea la dispoziție o platformă unică și stabilă, pe un hardware bine suportat ( pentru că era scris pentru hardware-ul respectiv) , și în același timp avea la dispoziție o companie căreia să i se poată adresa pentru probleme sau certificarea aplicațiilor. Prin comparație, o aplicație scrisă pentru Linux are de luptat cu macar câteva distribuții populare, cu versiuni diferite de biblioteci, nici o opțiune pentru certificarea produsului ( exceptând distribuțiile cu suport comercial) și un hardware extrem de divers.

Cu toate astea, financiar vorbind, Solaris nu era o alegere prea la îndemână, din cauza prețului platformei hardware.

Un alt atu al Sun a fost sistemul de fișiere ZFS. ZFS este și acum probabil singurul sistem de fișiere de generație nouă disponibil pe piață, dat fiind că Micrsoft a eșuat în implementarea unui nou filesystem , anunțat de acum vreo zece ani, dar niciodată realizat, iar alternativele pentru Linux la ZFS fiind încă mai mult sau mai puțin instabile. ZFS permite operații de manipulare de date interne, cum ar fi snapshoot-uri ( pastrarea unei stări la un moment dat) sau chiar RAID.

După cum spuneam, Sun a avut un segment de piață și în domeniul stațiilor de lucru, îndeosebi stații grafice.Aici însă s-a confruntat cu problema lipsei de aplicații de tip office, lucru care a dus la achizitionarea Star Office, în 1999. Din acesta a fost derivat OpenOffice, iar pentru clienții pretențioși, SunOffice, versiunea comercială.

In același timp, pentru a putea avea un ecosistem complet, Sun a achiziționat diverse tehnologii printre care partea de Identity Management de la Netscape, construind iPlanet, apoi Java Enterprise System, ca replică la Active Directory al Microsoft.

Arhitectura cu un server central puternic și multe stații de lucru a determinat dezvoltarea NFS, un sistem de acces a resurselor destocare aflate în rețea, un alt produs forte din patrimoniul SUN

O dată cu răspândirea tehnologiilor de virtualizare, Sun a mai achizitionat VirtualBox, un produs de virtualizare ( pe care îl folosesc și eu pe desktopul meu pentru mașinile de test) . Având servere puternice ( poate prea puternice pentru necesitățile pieței)virtualizarea li se potrivea ca o mânușă.

În același an, 2008, Sun a achiziționat de asemenea MySQL, probabil cel mai popular server de baze de date în lumea aplicațiilor web.

Am uitat ceva? Posibil, lista tehnologiilor dezvoltate sau achizitionate la Sun e mult mai mare.

Și cu toate astea, povestea pare mai degrabă a unui eșec, deși Oracle a cumparat cu bani buni compania în 2010 ( o parte din date sunt luate de aici )

Există o similitudine între Sun și Apple: ambele au dezvoltat sistemul de operare pornind de la Unix, ambele au dezvoltat platforma hardware proprie.Ca rezultat, ambele companii au ajuns la un moment dat să se poziționeze pe o nișă: prețul hardware-ului fiind determinant, arhitectura IBM a câștigat teren prin disponibilitate universală la prețuri competitive.

Apple a avut însă o a doua șansă, cea a revoluției mobilelor, pe care a fructificat-o magistral. Cu atâtea tehnologii la dispoziție, Sun a eșuat ; e greu de spus de ce dar e posibil ca explicația să nu se găsească In tehnologii, ci în politicile de piață.

Cert este că achizitionarea Sun de către Oracle a generat ceva bulversare, mai ales în lumea Open Source.Cum Ellison este considerat un “capitalist veros”, suitele Open Source au simtit nevoia sa se delimiteze, ducând la apariția Libre Office si Mariadb – mai ales că Oracle are deja în portofoliu baza de date care I-a făcut celebri si bogați. Situația Java este de asemenea privită cu îngrijorare.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro