Aroganta de a ne crede importanti

Ne batem cu pumnii in piept ca blocam discutiile in Consiliul UE, ne arogam meritul ca ii ajutam pe fratii nostri moldoveni, ne aratam ingrijorati de ingrijorarea germanilor in ceea ce priveste coruptia din Romania si de faptul ca statele membre ale UE simt nevoia sa ne conditioneze imprumutul de 5 miliarde de euro acordat pentru ca nu ne reformam justitia. Romania este in centrul atentiei UE, in centrul preocuparilor capitalelor occidentale. Fals, total fals, avem aroganta de a ne crede importanti, cand, de fapt, suntem lipsiti de un proiect de politica externa, de prestigiu international si de capacitatea de a negocia si a obtine ceva.

Avem aroganta de a nu privi la contextul international, judecam totul prin prisma noastra, noi suntem importanti, toti sunt cu ochii pe noi – aceasta e atitudinea pe care o vedem adesea la politicieni, la jurnalisti, la oamenii din alte profesii, la publicul larg. Dam o importanta exagerata oricarei reactii pe care o au capitalele europene sau Bruxelles-ul fata de ceea ce facem noi, fara sa ne gandim ca, de multe ori, Romania este pe agenda lor la capitolul „si altele”. Nu, noi avem aroganta sa credem ca suntem pe primul loc, cand, de fapt, toti sunt interesati in primul rand de propriul electorat, de propriul popor, de imaginea lor in ochii celor care conteaza cu adevarat pentru ei. Insa cand vine vorba despre a-si demonstra eficienta, mai ales in cheltuirea banilor, suntem la indemana in a fi blamati.

Romania este, ca pondere a voturilor in Consiliu, a saptea tara din UE, cu 14 voturi din 345, dupa Germania, Marea Britanie, Franta, Italia, Spania si Polonia. Luxemburgul este ultima, insa influenta pe care o are premierul Jean-Claude Junker este indubitabila, Mr. Euro fiind unul dinte cei mai influenti politicieni ai UE, influenta lui transferandu-se si asupra micii tari pe care o reprezinta. Remarcati diferenta?

Dan Dungaciu, analist de politica externa, a facut pentru HotNews.ro cea mai buna radiografie a Romaniei in UE si in plan regional si international, o analiza la rece, ale carei concluzii sunt total lipsite de euforia si aroganta pe care cei mai multi dintre noi o afiseaza. Romania are o slaba performanta la nivelul UE pentru ca nu stie foarte clar ce vrea sa faca si pentru ca nu si-a luat niciodata rolul in serios, asa cum au facut Polonia, Slovenia, Grecia sau Olanda, care au blocat dosare pentru a obtine ceva, spune Dungaciu.

„Romania n-are nimic de negociat, n-are nimic de cedat pentru ca noi am spus de fiecare data da”, e tristul adevar. Si mai mult, oricat de lei paralei ne-am da in tara, oricate declaratii am face pentru publicul pe care vrem sa-l atragem la vot si in 7 iunie, si spre sfarsitul anului, la masa negocierilor de la Bruxelles devenim mielusei, pentru ca ni se reamiteste ca suntem monitorizati sau pentru ca, stiindu-ne cu musca pe caciula, autocenzura e mai puternica decat poate ar trebui si cedam pe toate subiectele.

• S-a spus ca Romania a blocat discutiile din Consiliu pentru ca Nabucco a fost scos din concluzii si inlocuit cu o varinta mai generala „coridoare energetice sudice”. O buna pozitie a Romaniei, dar n-ar fi obtinut nimic fara lobby-ul intens al americanilor, care le-au dat semnale puternice europenilor ca ar merge prea departe sa scoata Nabucco din document. In plus, Romania a avut sprijinul Poloniei, Austriei si Slovaciei. Nabucco a fost introdus, dar cu nuante. Insa presedintele Basescu a declarat inainte de discutiile din Consiliu: „Romania nu a blocat niciodata si nu va bloca deciziile UE, dar are argumente ca nabucco sa fie in documentul final”. De ce sa nu ne asumam blocarea unor decizii? Polonezii au facut-o, blocand negocierile parteneriatului cu Rusia, slovenii blocheaza continuarea negocierilor de aderare cu Croatia, olandezii ii blocheaza pe sarbi. Toti obtin cate ceva, asa e in UE, cedezi cand obtii ceva. Noi aruncam buzduganul, nu cu foarte mare putere, dar cand ajungem la masa negocierilor nu ne tinem tari pe pozitie.

• Ne batem cu pumnul in piept ca ii ajutam pe fratii moldoveni, oferindu-le cetatenie romana unui milion dintre ei, dar „uitam” sa specificam faptul ca nu avem capacitatea birocratica de a face asta si ca vorbim despre un milion de cereri de acordare a cetateniei, nu de dosare. Apoi mergem la Bruxelles, unde nu numai ca nu blocam nimic, ci aparem cu capul plecat si explicam faptul ca nu, nu se va intampla niciodata sa acordam atatea cetatenii. „Confuzia generata de numarul cetateniilor” se va spulbera treptat, prin explicatii pe care le vom da ori de cate ori vom fi solicitati, cam acesta a fost mesajul sefului diplomatiei in fata colegilor lui europeni. Cu ce ne-am ajutat fratii de peste Prut? Nu am stiut sa aducem argumentele necesare si sa aratam ca Romania e preocupata de democratizarea Moldovei, imperativa pentru stabilitatea dorita de UE in zona. Si chiar daca am fi stiut, cum sa fim convingatori in conditiile in care desfiintam institutiile romanesti pe relatia cu Moldova? Departamentul pentru Relatiile cu Romani de Pretutindeni a fost in ultimii ani preocupat de romani din Italia si Spania – care voteaza, de altfel, la alegeri europene si prezidentiale – si a primit mai multe atributii de la desfiintatul Oficiu pentru Moldova, Directia Cooperare cu Republica Moldova din MAE a fost transformata intr-o divizie, iar postul de reprezentant pentru Republica Moldova de la Cancelaria Primului Ministru a fost desfiintat.

• Saptamana trecuta au existat doua momente in care ni s-a atras atentia ca banii europeni pe care ii va primi Romania – fie imprumut, fie fonduri de coeziune nerambursabile – ar putea fi pierduti. Primul din partea Consiliului, care a introdus in concluzii mentiunea ca Romania are mecanismul de cooperare si verificare pe justitie, a doua dinspre Bundestag, parlamentul german, care dadea o rezolutie prin care cerea UE sa suspende fondurile europene pentru Romania din cauza progreselor neconvingatoare in lupta anticoruptie si in reforma justitiei.

• Indubitabil, avem o serie de restante si se pare ca nu ne trezim la realitate, singurul obiectiv declarat al clasei politice fiind sa se ridice mecanismul de monitorizare pe justitie, acum, ca tot urmeaza alegerile prezidentiale. Indubitabil, semnalele politice sunt foarte puternice si ele indica deja o pozitie generalizata la nivelul UE. Indubitabil, Romania pare sa aiba nevoie de cineva care sa ii dea cu rigla peste degete pentru a face treaba pe care o are de facut.

• Pe de alta parte, ele trebuie privite intr-un context mai larg: in mai putin de o luna vom avea alegeri europene, la sfarsitul anului vom avea alegeri in Germania, in 2010 alegeri in Marea Britanie si alegeri locale in Olanda, ca sa nu numesc decat cateva dintre principalele state membre care trag puternice semnale de alarma in ceea ce priveste Romania.

• Germania este cel mai mare contributor la bugetul UE, ca procent din economia sa, prin urmare clasa politica este mai mult decat preocupata sa arate electorilor ca banii lor nu sunt risipiti, mai ales in conditiile crizei economice. In ciuda unei politici prudente, economia germana a fost dur lovita de criza. Este evident ca rezolutia Bundestagului este pentru uz intern, pentru a arata germanilor ca politicienii lor au grija de banii lor. Romania le serveste scopului electoral, asa cum Moldova a servit in Romania unui scop electoral. Daca Bulgaria si Romania n-ar fi fost acum in UE, probabil ca rezolutia Bundestagului ar fi avut in vizor Italia si Grecia, considerate inainte de 2007, principalele gauri negre pentru banii comunitari.

• Acelasi lucru se aplica si celorlalte doua tari mentionate – faptul ca exista o puternica recesiune in Europa si sunt ani electorali in multe cazuri, plus an de alegeri europene, nu pot decat sa inteteasca astfel de declaratii si actiuni care sa le arate electorilor vest-europeni ca politicienii lor sunt preocupati de banii lor. Olanda are cea mai mare contributie la bugetul UE in termeni de contributie neta/locuitor, iar Marea Britanie se afla si ea printre cei care furnizeaza multi bani bugetului comunitar, in ciuda rebate-ului (suma pe care o primesc inapoi din bugetul comunitar).

• Romania este suspectata ca va frauda, ca va irosi banii europenilor? In acest moment suntem un cal de bataie conjunctural si probabil ca asta va mai dura un timp. Insa suntem de 100 de ori mai putin sofisticati si risipitori decat vechii membri ai UE: in urma unor anchete ale OLAF (organizatia de lupta antifrauda europeana) s-a demonstrat ca autoritatile din statele membre au de recuperat fonduri europene fraudate astfel – in Germania, 592 de milioane de euro, in Italia 434 de milioane, in Spania – 249 de milioane, in Marea Britanie – 178 de milioane, iar in Slovacia – 83 de milioane. Cand s-a introdus subventia pentru terenuri nefertile (LFA – less favourite areas) suprafata acestor terenuri a crescut in UE subit cu 56%, astfel incat 98% din suprafata Luxemburgului a fost declarata zona defavorizata, 80% din Grecia si jumatate din fermele germane s-au declarat ca fiind in zone neproductive.

Romania nu trebuie sa se autoiluzioneze ca altii vor sa ne faca bine impotriva vointei noastre, ca ne atrag atentia pentru binele nostru, al oamenilor de rand si impotriva politicienilor corupti care ne conduc. Romania este un pion care foloseste acum intr-un context electoral si de criza din Europa. Faptul ca nu se preocupa de noi este evident din nediferentierea noastra de Bulgaria, o tara cu probleme mult mai serioase decat ale noastre. Ce au facut autoritatile de la Sofia dupa ce, in vara trecuta, Comisia le-a taiat banii europeni? Au angajat o prestigioasa firma de PR care sa faca un intens lobby pe langa oficialii de la Bruxelles si in capitalele europene, mai degraba decat sa rezolve problemele.

Avem aroganta sa ne credem importanti, avem pretentia ca Bruxelles-ul, Comisia Europeana sa aiba o reactie de la legea unica de salarizare – care nu e de competenta UE – la fiecare decizie politica importanta sau nu. Ce spune Comisia despre asta? e o intrebare pe care o auzi adesea la jurnalisti, chiar daca tine sau nu de competentele UE. Si Comisia, in jargonul caracteristic – „Comisia nu se pronunta asupra chestiunilor care tin de competenta interna a statelor membre”, iti transmite clar: nu ne intereseaza, de ce credeti ca sunteti atat de importanti?

Am avut adesea explicatii off the record de la oficiali europeni care mi-au spus ca, la Bruxelles, ceea ce noua ni se pare important, e total lipsit de importanta, ca jocurile sunt mult mai sofisticate, mai importante, cu mize mult mai mari. Dar Romania, prin pozitia sa reala in UE, nu are cum sa fie partasa la ele.

De la nivel personal, la nivel de popor, ne vedem mai importanti decat suntem. Este dureros sa recunoastem ca suntem ignorati, mai bine spunem ca suntem cenzurati sau suntem incomozi, e mai dureros sa recunoastem ca n-avem prestigiu ca tara, influenta si putere de negociere, e mai simplu sa aratam ca Occidentul este preocupat sa ne faca bine.